9,974 matches
-
reală pe care o avea în această lume (și cine știe dacă nu și de conștiința unui mare destin), plăcuse atât de tare Matildei? Deci de atunci? "Știu de când, îi spusei, deci arestarea mea v-a prins bine!" "Să nu îndrăznești să insinuezi că de aceea nu te-a salvat, fiindcă ar fi avut interes să scape de tine! strigă ea amenințătoare. Crezi că ar fi avut nevoie un om ca el? Dimpotrivă, a făcut totul să te scape de aceste
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
unei vampirițe, pașii pe care îi iubeam în mișcarea lor îmi păreau acum diformi, mâinile mari de care mă atașasem, dar care ridicaseră asupra mea presse-papiers-ul greu de cristal, labe simiești bune pentru copaci... Pe această catastrofă nici ea nu îndrăzni să aibă chiar de îndată vreo inițiativă. Ai fi zis că nimic n-avea să se schimbe... XXVIII Dacă omul ar acorda morții măcar un minut pe zi de meditație, conflictele în care ar fi implicat și-ar micșora importanța
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
zisei, omul nostru e un simbol al puterii abuzive, trebuie alungat. Da, da, zice, și după aia vine alt simbol al putorii abuzive . Am vrut să-i răspund că individul abuziv va cădea, și el știe asta, și nu va îndrăzni să ne sfideze aducîndu-l în fruntea noastră pe Amăicălițului, dar mi-am dat seama că nu era necesar, știa și el că trogloditul nu era potrivit într-un astfel de post care cerea alte calități decât agresivitatea și violența. Era
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a președintelui Consiliului de Miniștri. Îngâmfare extremă, prostie, psihologie de câine care aștepta să fie apărat de stăpânul său și el să nu zică nimic? Pesemne asta vroia să sugereze surâsul lui, că o să vă arate el nenea că ați îndrăznit să vă ridicați contra mea... Chiar lamentabil! Abia atunci am căpătat certitudinea că va fi înlăturat... în sfârșit se ridică bătrânul zimbru. În cuvinte puține, dar bine cumpănite, el se adresă mai mult prezidiului și spuse că toate astea s-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
comporți ca un prinț consort. Cine vrei să te apere? Eu? Eu am făcut greșelile care ți se atribuie? Apără-te dacă poți, dacă nu, fă-ți o severă autocritică. Pune mâna și fă-ți un punctaj și să nu îndrăznești să nu te ridici și să te împaci cu scriitorii. Că ai știut să le dovedești că mai pot avea încredere în tine. Nu vreau, zise D.D.-Dolj fără să mai surâdă, să-mi pun cenușă în cap, îmi dau
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de cât coerente. Trebuia să-l desvăț să mai vină și să mă turbure cu insignifianța ideilor lui prea de tot terestre și continuai revenind ilogic la ideea că o să ajung director-general și n-o să uit pe nimeni care a îndrăznit să mă... "Vă arăt eu vouă ! Adică cum? După ce mă arestați, nu mă lăsați nici să muncesc? Are dreptate partidul să vă țină în mână, fiindcă sînteți incapabili să distingeți binele de rău, ca niște căței orbi care pot fi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
deschise și toți se ridicară imediat dând scaunele înapoi. Mă răsucii și văzui patru doamne care intrară cu o expresie comună de veselie și siguranță că mai puteau întîrzia un ceas și nimeni din cei de fată n-ar fi îndrăznit să le facă vreun reproș. Stăpâne pe situație, nu numai aici, ci așa în general și oriunde. Avui un șoc și mai rămăsei pe scaun câtva timp, uluit de surpriză, nu erau doamne, ci niște târâturi, una mai respingătoare decât
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ascuns până acum și maiestuosul tău profil... Vreau să-l văd..." Iar ea ghici (șoaptele mele îi sugerară că doar asta doream, că știam că nu voi putea obține mai mult decât s-o admir, și nici n-ași fi îndrăznit, și nici nu se putea decât atît) și se lăsă dezbrăcată cu un surâs inocent într-o pândă vag ironică, parcă și-ar fi spus că e și ăsta un truc să dezbraci o fată, afișând o mare tristețe și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fost eficace, dar el ținea la cicatricea lui ca la ochii din cap. Era ca o medalie pe care era autorizat să o poarte în toate împrejurările. În plus, mai purta și o șapcă prea mică, pe seama căreia nimeni nu îndrăznea să glumească. Drake era operator de criblor, dar știa să se servească și de pușcă, de pistol, grenade, de majoritatea armelor albe, ca și de dinți. ― Mi se pare că solda cam lasă de dorit pentru operații din astea, mormăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
a părăsi adăpostul, târându-se. Atunci ochii îi căzură pe laboratorul medical... și sângele îi îngheță în vine. Doi dintre cilindrii aliniați lângă ușă erau întunecați, fapt ce indica oprirea câmpului lor de stază. Capacele săriseră, tuburile erau goale. Abia îndrăznind să respire, Ripley scrută toate ungherele întunecate, se uită sub fiecare pupitru. Paralizată de frică, încerca frenetic să analizeze situația mișcând-o în același timp cu blândețe pe fetița care dormea îndărătul ei. ― Newt, murmură ea. Creaturile simțeau oare undele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
la rășina epoxid acoperea țevile de canalizare și năpădea pasarelele superioare; și acest amalgam de mașini și secreții formau o unică alveolă. Cu ajutorul unei benzi adezive, Ripley fixase și localizatorul lui Hicks pe aruncătorul de flăcări și privea cadranul ori de câte ori îndrăznea să-și coboare privirea. Aparatul funcționa mereu și o ghida spre emițătorul reglat pe frecvența sa. O voce echilibrată și artificială răsună în culoar, făcând-o să tresară. ― Atențiune! Alarmă roșie. Evacuare imediată. Personalul dispune de paisprezece minute pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
fi venit acei oameni; unul dintre posesori fiind un băiat. Cu fiecare secundă care trecea. Gosseyn devenea tot mai conștient de cât de idioată trebuia să pară această mică întrecere pentru privitori. Dar, bineânțeles, din moment ce împăratul era implicat, nimeni nu îndrăznea să i se opună. Așadar, stăteau cu toții acolo, înghețați, nemișcați ca și cei doi competitori. Dintre cei aproape treizeci de oameni, fără a mai pune la socoteală gărzile din spate, numai trei, deși nici ei nu făceau nici o mișcare, păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
nave de luptă. Dacă era posibil, gura aceea mică a uriașului se strânse într-o expresie care, pentru o ființă umană, s-ar fi numit atitudine beligerantă. - Este adevărat. Tonul străinului era provocator, de parcă ar fi vrut să vadă cine îndrăznește să critice ceva. Gosseyn se lăsă iarăși pe spate în scaun. De data aceasta nu era relaxare - remarcă el. Confirmarea noului leader îi provocase un noian de gânduri. În momentul acesta - fu prima sa remarcă - toți Troog-ii până la subordonații cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
printre straturile prăfuite ale vieții și paginilor. Mă luptam deci cu mine însumi, cu întinderea bolnavă și nesfârșită a creierului, care îmi croia din nimic hărți colosale, pregătit să miște armate și să poarte bătălii imaginare cu oricine ar fi îndrăznit să-l contrarieze. Distrugeam continente, nu țări. Îmi colonizam memoria cu răutăți și bucurii, rescriam povestea altora așa cum aș fi dorit eu să aibă loc, apoi mi-o însușeam, devenind vedeta simpatică sau antieroul de duzină, care nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe Brauner. Am avut în mână o fotocopie după o scrisoare de-a ei de la Paris, adresată lui Benjamin Péret. Péret era un fel de soțul-amant-sponsor-admirator etern. Câte puțin din fiecare, așa, ca Hugo Guiler cu Anaïs Nin: să nu îndrăznești să zici ceva, că-i autoarea mea preferată! Ghici cine mai apare în scrisoare, pe lângă numele lui Brauner?“ „Cine?“ „Un anume Louchian. Stephane Louchian, mai exact.“ „Cum?“, am sărit cât colo, „Ștefan Luchian?!“ „El însuși. Nu văd cine altcineva ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
confirmat și tânărul Lupu. „Atunci, nu rămâne decât să intrăm la conferință. Ne facem că-l ascultăm îl lăsăm să-și dea autografele și, la sfârșit, îl scoatem pe sus din culise. Gata.“ „La conferințe nu se dau autografe...“, a îndrăznit tânărul Lupu. „Bă, du-te-n babardeli, ești deștept cu mine?“, s-a enervat Mihnea. „Am o sugestie mai bună.“, a hotărât Maria. „Ia să vedem.“, am încurajat-o. „Oricum nu putem intra toți patru pe-o singură invitație. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mașinăriile de transport: dacă ar fi putut, ar fi luat locomotiva acasă cu el. Când se îmbăta, o scotea pe nevastă-sa în șuturi în fața porții și-o ținea strâns de braț, ca pe-un agregat. Femeia scâncea ușor, nu îndrăznea să plângă, știa ea de ce. După un timp, bărbatul devenea duios și ne făcea semn să ne-apropiem. Eram mici, prin urmare ascultători. Traversam strada în șir indian, Cezar primul, Mihnea la urmă. „E bună nevastă-mea, nu?“ Tăcere. „Pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
după colț, tocmai când credeai că ai dat de el), și-am cotit spre camera cu surprize de la etajul 3. Încăperea necunoscută era permanent încuiată. Ușa avea lacăt și-un capitonaj roșu, de fotoliu de piele, pe care nimeni nu îndrăznise să-l zgârie. Mi-am reglat lanterna (întotdeauna veneam seara la ore cu ea) și-am plimbat fascicolul peste capitonaj. Lacătul încremenise în belciugele ruginite, dar parcă ceva nu se potrivea. Am tras de el, apoi de ușă; nimic. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
indigestă. Pe scurt, făceam toată treaba puțin spectaculoasă, munca de jos, spălatul podelelor literaturii. De-aici și până „pârlitul de profesoraș“, era însă o distanță mare, pe care nu-mi amintesc s-o fi parcurs cineva: nimeni n-ar fi îndrăznit să mi-o spună-n față. Apoi, nu-mi aminteam de Adina Gheorghe sau Cyrile Collard. Dacă de Sommerville auzisem (un new-waver optzecist, cu voce și-aspect de fetiță), numele celorlalți doi, pomeniți generos în scrisoare, mi-erau complet necunoscute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
furnizeze material“. Semnătura criticului era și ea indescifrabilă, „obscuritatea“ se extinsese la nivelul identității evaluatorului, ca într-un dosar clasificat. M-am împins mai bine în fotoliul decanului și, întinzându-mi picioarele, m-am apucat de-a doua scrisoare. Nu îndrăzneam să urc direct în fotoliu, mă sprijineam doar de partea de jos, dar nici nu mă născusem ieri: ce frumos trebuie să fi fost să conduci facultatea din automobilul mic de piele, moale și confortabil, aproape pufos, cu role în loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Circulam nestingherit prin Biroul Oval, stăpân și administrator al vieții mele îndosariate. Devenisem pentru câteva clipe cel mai puternic om al planetei sau, în orice caz, al Facultății de Litere. Mă învârteam prin încăperea în care preparatorii și asistenții nu îndrăzneau nici să bage capul, iar profesorii abia dacă se îndurau să-l mai scoată. Dedesubt, amortizat de covorul plușat, ghiceam zgomotul uzinei termice: un duduit monoton, din sute de pistoane fierbinți, ca-n Titanic. Deasupra, eram protejat de sala 120
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cercetători, ajutoare de bibliotecari, cronicari de întâmpinare. Nu știai cu cine dai mâna. Mercenarii puteau trece dintr-o instituție într-alta, lucra la mai multe reviste odată sau apărea peste noapte în secretariatele juriilor și comisiilor de-acreditare. Nimeni nu îndrăznea să-i identifice, cu-atât mai puțin să li se opună. Pe baza informațiilor primite, șefii lor controlau piața: dictau tirajele, aranjau aparițiile, dirijau publicitatea, împărțeau traducerile, ofereau bursele, simulau competiția (ca Pepsi și Coca-Cola). Dacă te puneai rău cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
intern poziția lui Titulescu se clătina din cauza „unor exagerări ale domniei sale - în vorbă și în atitudine - în chestiunea raporturilor cu Uniunea Sovietică“. La 14 iulie 1936, regele primea o scrisoare din partea lui Octavian Goga, în care acesta propunea următoarea soluție: „Îndrăznesc să cred că intransigența noastră de până ieri trebuie să înceteze și să înceapă pipăirile discrete pentru cântărirea posibilităților de încadrare în noua situație. Negreșit că această operă de adaptare la noua situație internațională nu se va îndeplini nici sunând
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
opus încheierii documentului oferind și o alternativă: o alianță cu Germania fără a deteriora relațiile cu Franța și Polonia, alianță româno-germană care trebuia să aibă drept scop separarea revizionismului german de cel ungar. Astfel Ungaria, rămasă singură, nu ar fi îndrăznit să atace România 62. Gh. I. Brătianu a făcut mai multe interpelări parlamentare ministrului de externe român , la 5 octombrie, 26 noiembrie, 18 decembrie 1935 și la 16 mai 1936 prin care își exprima îngrijorarea față de posibilitatea deschiderii granițelor de
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
opus încheierii documentului oferind și o alternativă: o alianță cu Germania fără a deteriora relațiile cu Franța și Polonia, alianță româno-germană care trebuia să aibă drept scop separarea revizionismului german de cel ungar. Astfel Ungaria, rămasă singură, nu ar fi îndrăznit să atace România 62. Gh. I. Brătianu a făcut mai multe interpelări parlamentare ministrului de externe român , la 5 octombrie, 26 noiembrie, 18 decembrie 1935 și la 16 mai 1936 prin care își exprima îngrijorarea față de posibilitatea deschiderii granițelor de
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]