7,739 matches
-
a lui Günter (1783-1863), a continuat să persiste necesitatea de a răspunde afirmațiilor exegeților radicali și istoriografilor protestanți. Döllinger (1799-1890)71 proclama o libertate științifică totală din partea catolicilor(exceptând chestiunile în care dogma se afla la mijloc), dar avea de înfruntat o parte a ierarhiei și pe unii episcopi, precum cel de Mainz Ketteler, care urmărea să îndepărteze tinerii preoți de la studiile obligatorii din universitățile de stat, unde exista o mare influență raționalistă și protestantă. Mai târziu, în proaspăt-unificata Germanie (1871
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
a ierarhiei și pe unii episcopi, precum cel de Mainz Ketteler, care urmărea să îndepărteze tinerii preoți de la studiile obligatorii din universitățile de stat, unde exista o mare influență raționalistă și protestantă. Mai târziu, în proaspăt-unificata Germanie (1871), Bismark a înfruntat Biserica catolică, deoarece se temea că partidul politic Zentrum (creat de catolici) ar fi putut scăpa de sub controlul și de normele statului liberal. În plus, catolicii din Est erau polonezi la origini și în consecință, se temea de o eventuală
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
din Spania 187. În 1907 s-a înființat La Paz Social, care a fost sprijinit de gruparea social-creștină din Zaragoza, fiind condus de ziaristul și sociologul Severino Aznar. Încă de la început, a dovedit un sindicalism orizontal și o neutralitate politică, înfruntând Consiliul Național al Corporațiilor Catolico-Muncitorești (sindicalism mixt și monarhie alfonsină), al cărui președinte era marchizul de Comillas 188. Sindicalismul catolic a susținut și el diferite mijloace de opinie, asociate Sindicatelor Catolice Libere, precum La Voz del Trabajo (1913) sau El
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
conflictului a constituit-o refuzul asociației "Azione Cattolica" de a ajunge la un acord cu Guvernul. Un nou moment de ostilitate a avut loc în 1938 când, din cauza legilor rasiste care îi discrimina pe evrei, Sfântul Scaun și episcopii au înfruntat statul, criticând aceste măsuri. Mussolini susținea ideea statului total, adică a controlului extrem al statului, care intra în contradiție cu doctrina și interesele Bisericii și ale Vaticanului. De-a lungul celor douăzeci de ani de fascism, presa catolică a trecut
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
se risipește în cele din urmă: "Știu că mă voi trezi". Ruth Fainlight se trezește pentru a înfrânge spaima. Deadheading the Roses (Decapitarea trandafirilor) e un poem care se luptă cu îmbătrânirea, cu moartea. Când taie floarea, poeta simte că înfruntă "destinul", care transformă "splendoarea" în sămânță, "disprețuind frumusețea / de dragul viitorului". Gestul simplu de a tăia câțiva trandafiri din grădină devine o parabolă a existenței. Ruth Fainlight reinvetează mitul. Gesturi nevinovate, automate, dezvăluie un tipar necunoscut. Foarte hotărâtă să spună ce
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pe care sunt în curs de a o scrie. Celelalte... Văd atâtea defecte, greșeli, stângăcii, că nici nu le pot reciti niciodată. Nu recitesc ce am scris decât cu un scop foarte precis. Nu mă atrag, e ca și cum mi-aș înfrunta toate eșecurile. Mai bine le țin ferecate, odată ce le-am terminat. Student: Ce vreți să spuneți prin "eșec"? De ce eșec? PA: Dacă o să le citesc, o să-ți pot explica. Știu instinctiv că există în toate ceva, o inflexiune greșită... Nu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ce știe și ce așteaptă el de la mine. Îmi place să redau realitatea în întreaga ei complexitate năucitoare, dar nu văd în lector un rival ori o victimă. Ar fi prea comod. Și în orice caz, lectorul meu nu mă înfruntă, ci îmi șade alături, contemplând lumea în paralel cu mine. Nu fac decât să discut cu lectorul ca prieten tot ce văd, tot ce-mi trece prin cap. LV. E drept că nu aderi la niciun curent de bună voie
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și ei Compania Franceză a Indiilor (1664). Două medicini din extremități geografice se întâlnesc. Misionarii creștini, cu vindecători și biblioteci, ajung pe toate continentele. La 1600 iezuiții guvernează Paraguaiul. în America de Nord, Noul Amsterdam, fondat în 1626, devine New- York. Evanghelizatorii înfruntă riscuri, dar unde ajunge Cuvântul lui Christos, ajunge și grija față de suflet, trup și de ambient, față de sine și de semeni. Noile condiții restructurează orientările, dinamizându-le. Toți vor să le fructifice și să le ilustreze faptic. Ecoul avântului renascentist
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în decizii politice, s-au substituit, uneori, suveranilor în luarea hotărârilor politice, economice, culturale. Frumoase, senzuale, charismatice, inteligente și ambițioase, cultivate și talentate, curtezanele au trezit admirație și respect, dar și invidie, gelozie, dorință de răzbunare. Puternice și voluntare, au înfruntat ostilități, rivalități și concurențe din partea curtenilor, împărăteselor și reginelor, soțiilor nobililor, din partea semenelor ce aspirau să le înlocuiască. Curtezanele au strălucit atât la curțile suveranilor, cât și în cercurile elevate ale bancherilor, filosofilor și artiștilor, în saloanele proprii și ale
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
felul de capricii și mofturi, l-a captivat cu numeroase fantezii erotice. Într-una dintre fantezii, participanții se grupau în două armate: a bărbaților, conduși de împărat, și a femeilor, conduse de Yang Guifei. Armatele, cu "soldații" îmbrăcați sumar, se înfruntau, învinșii erau trântiți la podea și "gratificați" cu contacte erotice. Frumoasa și răsfățata concubină a reușit să-l irite pe împărat, făcându-i scene de gelozie și folosind cu insoleță flautul de jad al fratelui împăratului, fapte grave care au
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
au rezultat trei fete: Charlotte, Marie, Jeanne de Valois. Ea îl susținea pe suveran în tot ceea ce întreprindea, îi recomanda oameni de valoare pentru posturile regale, l-a incitat pe rege, la sfârșitul Războiului de 100 de ani, să-i înfrunte pe englezi. Agnès a fost lângă suveran în perioada recuceririi Normandiei (1449-1453). Au apărut însă disensiuni între ea și Delfin, viitorul rege Ludovic al XI-lea (1461-1483), deranjat de implicarea frumoasei curtezane în politica regatului francez și de încrederea acordată
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
cultura antică și a început să-și conceapă dansurile după imaginile pictate pe amfore. Dansa noaptea, în spectacole, pe Acropole, reînvia coregrafic atmosfera serbărilor închinate lui Dionysos. Unii au fost extaziați de spectacolele ei, alții le respingeau. Ea însă a înfruntat prejudecățile snobilor și ale moraliștilor rigizi, a oferit contemporanilor un mod de a trăi maternitatea ca drept și iubirea ca bucurie a vieții. Viața boemă s-a soldat cu doi copii a căror moarte stupidă, într-un accident, a marcat
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
o recesiune economică mai mare, în comparație cu Singapore, în urma crizei. Deși singaporezii nu au fost atât de sever afectați de criza financiară ca și tailandezii, atitudinea lor față de bani a fost alterată, ca urmare a situației financiare negative pe care au înfruntat-o. Atât tailandezii, cât și singaporezii au devenit mai apreciativi față de realizările lor financiare, datorită reducerii numărului de oportunități de a face bani, de asemenea erau mai precauți în modul în care își cheltuiau veniturile (Hoon și Lim, 2001). O
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
dorința de verosimil ce caracterizează clasicismul. Verosimilul este obiectul unei dezbateri interminabile în epoca clasică. Respectarea lui, dictată de dorința de a face credibilă punerea în scenă a unei ficțiuni, nu a încetat să obsedeze Marele Secol. Două curente se înfruntă, dovedind existența a două sisteme de reprezentare foarte diferite. Corneille, pentru care teatrul este o metaforă a lumii, se opune docților, partizani ai unui iluzionism mimetic, și merge uneori până acolo încât proslăvește, la fel cu susținătorii barocului, dreptul la
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
reprezentația trebuie să aibă loc într-o singură zi, spre deosebire de Mistere, care se desfășurau în mai multe zile. Unitatea de loc trebuie înțeleasă aici ca o unitate complexă, acțiunea fiind situată în locuri apropiate. În Saul de exemplu, unde se înfruntă israeliți și filistini, conform povestirii biblice, Jean de la Taille situează primele două acte în jurul muntelui Ghelboa, în tabăra israelită (ea însăși situată în apropierea taberei filistine), în fața cortului regelui. Actul al treilea se petrece lângă tabăra israelită, în fața casei vrăjitoarei
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
umane, poate să fie abordată astăzi distinct de ipotezele teologice și metafizice. Chiar dacă se pune doar problema analogiilor, iar recurgerea la aceste analogii nu pretinde rezolvarea problemei de fond, pe care orice cercetare de istorie a religiilor trebuie să o Înfrunte - mai ales În analiza fenomenelor religioase, dincolo de referirea la contextul lor originar, ba chiar În sine și pentru sine, În particularitatea lor de neînlăturat -, tocmai științele religiilor au ajutat la plasarea În mod diferit a acelei „ecuații imposibile” care constă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și puteri, care Își Împart, atunci când nu Își revendică, câmpul expresiilor simbolice, conform unei Împărțiri tripartite clasice: cosmologia, antropologia, teologia. În orice caz, problema fundamentală pe care o tradiție religioasă, ca factor dinamic și vital, se vede nevoită să o Înfrunte În istoria sa mai lungă sau mai scurtă este o problemă de identitate. Desigur, această identitate nu poate fi asumată anacronic: În spatele acestei figuri liniștite se ascund, de fapt, diverse măști, uneori tulburătoare sau, mai degrabă, derutante pentru felul nostru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care nu comunică Între ei. Ce unește toate acestea dacă nu tocmai privirea călătorului? Orice istorie a religiilor care dorește să prezinte cititorului o panoramă completă a lumii istorice a religiilor descoperă, mai devreme sau mai târziu, că trebuie să Înfrunte o problemă de fond: pe ce criteriu să aleagă, să reunească și să prezinte diferitele religii ale umanității? Așa cum specialiștii știu prea bine, oricare ar fi criteriul ales, În fața unui material atât de amplu și diversificat, acesta se dovedește foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care sunt comprehensibile doar pentru cei care cunosc deja subiectul și, prin urmare, aproape inaccesibile nouă; putem doar să intuim că aceste divinități nu trăiesc Într-o lume superioară, speculativă, ci sunt legate Între ele prin relații multiple și pasionante, Înfruntând riscurile umanizării esenței lor. Înainte de toate, ele se reunesc În grupuri: „Sufletele din Buto”, „Sufletele din Heliopolis”, „Sufletele din Hierakonpolis”, „Sufletele din Răsărit” - unde „suflete” Înseamnă „zei”. La aceste grupări generice se mai adaugă una, dincolo de a cărei generalitate putem
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al epopeii Ghilgameș se agață de aceasta pentru a o Înfățișa ca atare, prezentându-l pe eroul epopeii ca pe un om dedicat În Întregime „căutării nemuririi”, În numele unei Întreprinderi Înălțătoare, dar, În realitate, de neatins. Ghilgameșxe "Ghilgameș" decide să Înfrunte călătoria eroică spre insula unde trăiește Utnapiștimxe "Utnapiștim", cu intenția de a Învăța de la el secretul nemuririi. Dar scopul călătoriei este o iluzie, după cum Îl avertizează zeul Șamaș și, mai ales, hangița Sidurixe "Siduri", pe care o Întâlnește În timpul călătoriei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ceea ce dorește: de exemplu, atunci când hotărăște să distrugă Întreaga umanitate prin potop, Enkixe "Enki"/Ea i se opune și reușește să-l scape se catastrofă pe eroul potopului (Ziusudraxe "Ziusudra", Atra¿asșsxe "Atrah~asșs", Utnapiștimxe "Utnapiștim"). Problema puterii divine este Înfruntată și, parțial, rezolvată În En¿ma eliș, text gândit În Babilon (și adaptat apoi În Asiria) pentru a justifica ascensiunea lui Mardukxe "Marduk" la rangul de divinitate supremă. Fiind fiul lui Ea, care, la rândul său, era fiul lui Anuxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nu se poate ajunge, provocând tulburare Între zei. Zeul suprem Anuxe "Anu" promite să-i acorde o forță demnă de această Întreprindere zeului care va ști să recupereze „Tablele Destinelor”. Astfel, apare un zeu care se declară pregătit să Îl Înfrunte pe Anzû: este vorba despre Ninnghirsu, În redactarea babiloniană antică a mitului, În timp ce În varianta asiriană este vorba despre Ninurtaxe "Ninurta", iar Într-un imn al suveranului asirian Assurbanipal (668-629 Î.Hr.), despre Mardukxe "Marduk". Din păcate, nu deținem tot
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Apsû" care fusese ucis, bine Înarmată și Înconjurată de o Înfricoșătoare armată de monștri, În fruntea căreia l-a pus pe Kinguxe "Kingu", noul ei soț, Îi amenință pe zei cu distrugerea. Nici unul dintre zei nu are curaj să o Înfrunte pe Ti³mat, cu excepția „puternicului” Marduk, fiul lui Ea. Însă Marduk acceptă misiunea doar cu condiția să devină primul Între zei. Aceștia Își dau acordul, spunând: „Destinul tău să fie fără egal... să fie mai mare decât al oricărui zeu... nici unul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să fie mai mare decât al oricărui zeu... nici unul dintre zei nu va Încălca poruncile tale”. Zeii continuă, adresându-i-se cu titlul de „Stăpân” și Îi aduc laude: „Marduk este regele!”. În continuare, narațiunea descrie realizarea proiectului: Marduk o Înfruntă și o ucide pe Ti³mat iar din trupul ei alcătuiește cerul și pământul; apoi creează aștrii și stabilește locuințele zeilor. Tot lui Îi aparține și ideea de a crea omul și Îi Încredințează această misiune tatălui său Ea, zeul Înțelepciunii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nu urmează modelul tipic al altor „mituri ale zeului dispărut”; aici, dispariția zeului-Soare determină apariția unei ființe, numite ¿a¿¿ima, poate „ger”, care se opune zeului furtunii, căruia Îi contestă supremația și Îi răpește pe toți zeii chemați să-l Înfrunte. Motivul mitic al zeului dispărut poate fi integrat temei luptei unui zeu suprem al panteonului Împotriva unui dușman monstruos, care, după câteva victorii inițiale, este Înfrânt, lucru despre care dă mărturie, de exemplu, mitul balaurului Illuyankaxe "Illuyanka". Un alt episod
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]