8,731 matches
-
tristeți un concert de Bach se aude printre dune îmi scot inima și o privesc cum tresaltă și apoi face o piruetă pe scena mare dinspre amurg păsări de noapte coboară pe pleoapele mele deșertul mă cheamă la cina de pe țărmul mării o mare de foc pe care plutesc corăbiile infernului câteodată infernul este nepăsarea noastră față de flori stele și oameni să se facă lumină strigă prietenul meu de joacă care îmi pare că a murit primul odată cu vara secetoasă l-
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
atâtea păcate se topesc oarecum în ceara lumânărilor devenim simpli cerșetori de izbăvire hulă pe suflet maramă cu chip de zeu vălurit privirea mea larg far fără odihnă bărbatule de oriunde ai veni dragoste cărnii tale spune-i că la țărm sentimente clatină nori cu vele dezlănțuit sufletul meu quiproquo sub creangă de măslin trăiesc într-o inimă de bărbat acolo a fost îngropat până și-a dat la o parte piatra în fiecare zi pe picioare cu buze molatice întorc
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Iar mie, pământul, ce viu mă mângâie Lipindu-mi coaja de trunchi pe călcâie Visul plecărilor Urme de lumină în florile mărului, Urme de corăbii cerești, în statornic Ocean de marmură. Și valurile au săpat Arcade, în dunga albă a țărmului. Acolo, dorm câte o noapte rătăcitoare Păsari, scăpate de visul plecărilor. Vifornița tăcerii închipuie mijloc De iarnă. Acolo, într-o zi, coboară soarele În preajma îngerilor, spre a le povesti Despre fiul lui Sîmpetru, cel țintuit De stâncă în lanțuri sunătoare
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Să vestească vremea bună. Totu-n jur e viu și-ntinerit Căci afară-i cald și bine Totul pare diferit Primăvara a venit. Au ieșit iar copilașii Se joacă de-a cercetașii Iarna a plecat Primăvara s-a arătat Călător la țărmul mării Pe malul mării mă plimbam Zărind în depărtare, Soarele ce apunea Încet se tot stingea. Iar cerul pare-a se crăpa Fiind tăiat de săbii, Și marea moare-n stingeri aspre Dând totul uitării. Călător la țărmul mării Prin
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Călător la țărmul mării Pe malul mării mă plimbam Zărind în depărtare, Soarele ce apunea Încet se tot stingea. Iar cerul pare-a se crăpa Fiind tăiat de săbii, Și marea moare-n stingeri aspre Dând totul uitării. Călător la țărmul mării Prin nisip mergeam, Picioarele obosite adesea Se tot scufundau. Nisipul rece, plaja-ntinsă Lungimea cea eternă, Mă tot duceam, dar nu știam Pe ce țărm mă aflam. Călătorind, pășind mereu În zarea cea albastră, Văzusem norul cel imens Și
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
tăiat de săbii, Și marea moare-n stingeri aspre Dând totul uitării. Călător la țărmul mării Prin nisip mergeam, Picioarele obosite adesea Se tot scufundau. Nisipul rece, plaja-ntinsă Lungimea cea eternă, Mă tot duceam, dar nu știam Pe ce țărm mă aflam. Călătorind, pășind mereu În zarea cea albastră, Văzusem norul cel imens Și raza luminoasă. E soarele ce strălucește Dis de dimineață, Și marea rece o-ncălzește Cu dragoste curată. Ilie Mihai, clasa a VIII-a Școala Gimnazială „Mihai
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
chip De te gândești la răsărit. După acest răsărit Uiți de misterul adormit, Te uiți la mare Și pleci zâmbitoare. Marea-ancora mea De câte ori plec din orașul natal Gândul îmi zboară la mare. La marea mea de lumini și cristal La țărmul scăldat veșnic în soare. Oriunde mă duc port în suflet un val O plajă-aurie, un freamăt naval O scoică-mi șoptește-n ureche povești Cu plase, cu bărci, povești pescărești. Căci marea-i o lume de minuni sclipitoare E tot
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
sperând că bunul meu prieten Nică va mai ieși încă o dată din vreuna sau vreun alt personaj la fel de interesant, amuzant. Badea Andrei, clasa a VII-a Școala Gimnazială”Mircea Sântimbreanu” București profesor coordonator Liliana Sima Gândurile unui simplu călător la țărmul mării Într-o seară, Dumnezeu a ieșit în pridvorul cerului. A luat o mână de pulbere de stele și a aruncat-o în văzduh pentru a-l lumina. A pictat astfel cerul negru dantelat și i-a dat strălucire. Îndepărtându
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
data la mare. O văzusem în poze, o văzusem la televizor, dar acum se întâmpla cu totul altceva. Îi simțeam mirosul, măreția, misterul. Deși mai aveam câțiva pași până să o pot vedea, eram șovăitor (ca orice călător stingher la țărmul mării) și mergeam parcă îndemnat de o forță neștiută. Cine știe? Poate chiar Îngerul trimis de sus să o păzească m-a ajutat să o văd pe tânăra domniță. Am rămas impresionat de nemărginirea frumuseții ei. Doamne, ce frumusețe ai
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ei și am privit cum se joacă cu cerul și cu pământul. Am întins și eu mâna sfios, cu gândul de a o atinge, dar m-am retras brusc spunând cu o voce șoptită: Of! Sunt un simplu călător pe țărmul mării, cum să mă salute tânăra domniță? Trist, cu privirea fixă și cu sufletul plin de dorință, am rămas așa mult timp privind-o. Colț picat din Rai, Albastrul cerului și al pământului, câți nu ți-or fi spus povești
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
salute tânăra domniță? Trist, cu privirea fixă și cu sufletul plin de dorință, am rămas așa mult timp privind-o. Colț picat din Rai, Albastrul cerului și al pământului, câți nu ți-or fi spus povești prin călătoria lor la țărmul tău, dar oare tu le-ai trimis salutul tău? Îngăduie-mi și mie o mică privire, te rog! O adiere a trecut peste mine ca un suflu binecuvântat, așa că și eu, ca miile de călători la țărmul mării, am fost
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
călătoria lor la țărmul tău, dar oare tu le-ai trimis salutul tău? Îngăduie-mi și mie o mică privire, te rog! O adiere a trecut peste mine ca un suflu binecuvântat, așa că și eu, ca miile de călători la țărmul mării, am fost salutat de Marea Albastră cu tot misterul ei ce a fost și ce are să vină. Barbu Flavia-Maria, clasa a VIII-a Școala Gimnazială Secusigiu - Arad profesor coordonator Nadina-Maria Szakacs O călătorie printre oglinzi M-am trezit în
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Știu că și în sufletul tău cocorii s-au grăbit spre alte lumi și au lăsat răni deschise și regrete mai adânci ca mările de ape și de stele. Bunico, mi-e așa de frică și-atâta foame de alte țărmuri, atâta sete de depărtări tremură în mine. Ce pot să fac, cum să-mi aleg calea? Încă mai sunt mistere. Încă mai cred în iluzii, iluzia că timpul nu trece. Cuvintele mi se rostogolesc în ecouri. Strig ecouri, răspund ecouri
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
celorlalte vârste și trebuie trăită la maximum. Nechita Diana-Amalia, clasa a VIII-a Școala Gimnazială ,,Mihail Sadoveanu” Vaslui profesor coordonator Cârlescu Maria Eu sunt... eu? Marea era liniștită, ici colo ivindu-se câte un val mic care se spărgea de țărm în mii și mii de cioburi de apă. Luna de argint se oglindea în apa cristalină. O adolescentă privea fermecată peisajul mirific. Era frumoasă...părul îi era blond parcă poleit cu aur, aranjat într-un coc foarte ordonat și elegant
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
somn, al doilea îmi îngheță sufletul. M-am ridicat de pe placă și am scrutat plaja cu privirea. Un alt țipăt mă făcu sfâșietor să mi îndrept privirea spre apă. Și l-am văzut. Exact acolo, la o depărtare considerabilă de țărm, un băiat înconjurat de apă și de sânge. Primul cuvânt care-mi ieșise de pe buze îmi făcu părul măciucă și îmi dădu fiori pe șira spinării: rechin. Am alergat într-acolo. La mal m-am aruncat în apă, cu tot cu placă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și se scutura somnoros, aruncând stropii. Lam fotografiat, nu puteam să nu mi-l ,,însușesc” și eu. Nisipul galben era umed, curat. Construcțiile de lângă plajă se înlănțuiau ca-ntr-o salbă. E frumos litoralul nostru! Hotărât, vaporul se îndepărta de țărm. Totul devenea din ce în ce mai mic, iar întinsul apei stăpânea. Așezați pe bănci, în bătaia unui vânticel răcoros, ascultam freamătul valurilor. Aveau și ele un ritm bine știut. Departe, soarele devenea din ce în ce mai mic, mai roșu. Cerul albastru se contopea cu marea și
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și zîmbi iarăși. Neliniștea surdă care pusese stăpînire pe ea cînd Își văzuse marinarul Îndepărtîndu-se În larg se risipi brusc cînd Îi recunoscu scrisul. E a noastră, dragostea mea, voiam să-ți fac o surpriză. Fotografia Înfățișa eleganta casă de pe țărm pe care, Împreună cu Christian, o vizitase cu cîteva luni mai Înainte. „Casa viselor mele!“ Îi spusese ea, fermecată. O năpădi un val de tandrețe. Dragul de el, Își bătuse capul cu punerea asta romantică În scenă, cu siguranță că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
gît. Plecă În goană, drept Înainte, spre plaja lungă de nisip și spre marea care Începea să facă valuri. Furtuna semnalată spre Brest venea și peste ei. Christian o ajunse din urmă pe Marie Înainte ca ea să ajungă pe țărm și aproape că se văzu nevoit s-o trîntească la pămînt pentru a o sili să se oprească. Îndepărtă cu mîna șuvițele lungi răsfirate peste chipul tinerei femei, Îi prinse privirea umedă de lacrimi și Își ceru iertare pentru brutalitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
șovăială, arse mărturisirea fiului ei. În timp ce foile se răsuceau În flăcări, avu sentimentul că-l răstignește. Toată noaptea, bărcile de pescuit brăzdaseră cei o sută cincizeci de kilometri de coastă, unele dintre ele ajungînd la mai multe mile depărtare de țărm, cu năvoadele tîrÎte În partea din spate a bărcilor rîcÎind adîncimile fundului pe care nu izbuteau să-l sondeze. Toată noaptea, ochii istoviți ai marinarilor, uniți Într-un formidabil elan de solidaritate, scotociseră bezna unei mări ca de ulei, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de douăzeci de ani la Lands’en, singură, Într-o barcă, pe o noapte de furtună? Lucas se Îndreptă spre intrarea În grotă. - Oi fi eu Înzestrat, dar nu am răspunsuri la toate Întrebările. Marie cătă fără să vrea spre țărm. Era perioada fluxului slab. Totuși, se Înfioră cînd Îl văzu pe Lucas făcîndu-se nevăzut În interiorul cavernei și, adresîndu-i În minte cîteva cuvinte bine simțite, se duse după el. Era deja În fundul grotei, măturînd bolta cu fascicolul lanternei. - Dacă vrei cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Galapagos, în sezonul de estru, apoi vor cutreiera pe distanțe nesfârșite întinderile mărilor. Să urmărești un albatros pe mare nu poate fi decât un semn nefast al sorții, el te va împinge tot mai adânc în nemărginirea apelor, în locul unui țărm salvator. Nefericit pescar! Toate păsările mării îți vor fi arătat drumul către țărm, mai puțin una singură! Oamenii-albatroși Din ziua în care a sosit primul bilețel, ea a încetat să mai facă dragoste cu prietenul ei pe puntea cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Să urmărești un albatros pe mare nu poate fi decât un semn nefast al sorții, el te va împinge tot mai adânc în nemărginirea apelor, în locul unui țărm salvator. Nefericit pescar! Toate păsările mării îți vor fi arătat drumul către țărm, mai puțin una singură! Oamenii-albatroși Din ziua în care a sosit primul bilețel, ea a încetat să mai facă dragoste cu prietenul ei pe puntea cea mai de sus, sub cerul negru, după ce restul pasagerilor se vor fi culcat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
țintă, ani la rînd, pe pămînt, pînă în ziua în care au înțeles că marea e leagănul lor; și atunci s-au lepădat de uscat pentru totdeauna. Lupii n-au ezitat nici o clipă. Întinderile albastre nu le spuneau nimic. Nici țărmurile umede, nisipoase nu-i atrăgeau. Nici cîmpia. Lupii au iubit pădurea, cu copacii ei minunați, foșnitori, cu susurul izvoarelor cristaline, cu ploaia și cu vîntul, cu soarele și umbra. Au fost primii care s-au stabilit aici, cu mult înainte
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
având gura bine conturată și amenințătoare a leului. — Mă numesc Veniero Marin. Sluga dumitale, messer Durante. Și sper să mă cinstești cu prietenia dumitale la fel cum m-au cinstit acești Înțelepți, după ce corabia mea m-a părăsit pe aceste țărmuri, cu toate că nu le pot opune nici o Învățătură anume, zise el cu dulcea cantilenă a graiului venețian. Știința mea e aceea a mării, iar puntea unei galere Îmi e catedra. Locuri de unde se naște, adesea, o viziune diferită asupra lucrurilor de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
delicioasă trouvaille care provine de peste mare, messer Alighieri? interveni Veniero. E unul din multele meșteșuguri pe care ni le-au predat maurii, odată cu comentariile lor la Aristotel. Atunci când ai noștri, Încărcați cu armurile lor, au ajuns pentru Întâia oară pe țărmurile Asiei, au semănat spaima și zăpăceala printre acei fii ai Satanei, care i-au crezut invulnerabili. Dar mințile lor perfide au intuit În curând că În platoșele creștine exista un punct slab, cu rezultatele pe care ți le poți Închipui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]