8,142 matches
-
puteam să ies din îmbrățișarea iubitei. / adică nu puteam să ies din trupul mamei / care mă aștepta hohotind de singurătate (...). Din acest motiv, actul creației este omagiat prin asociere cu nașterea: mâna odihnindu-se în carte. prunc înfășat / în aluat. țipând după maica sa. / iar pagina albă este grea în așternutul curat. / travaliu de gândire ca înflorirea măceșului. O latură inalienabilă a literaturii române - culte sau populare -, în toate etapele evoluției acesteia, cuprinde reliefarea raportului dintre uman și divin, manifestată, firește
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
mici lumințe. Tichiuțele verzi cântau: Noi avem aici de toate: apă, aer și lumină. Bucătarul Clorofilă pregătește dulci bucate. Ha, ha, începu să râdă Ionel, pentru că din nenumarate ceaune ieșeau balonașe care zburau de colo-colo, cu un țiuit subțire. Oxigen! țipau speriați bucătarii și, cum puneau mâna pe balonașe, le aruncau afară, prin ferestre... la să prind și eu un balonaș, zise Ionel, dar cum se agață de el zbură cu el cu tot pe fereastră... și se trezi afară, sub
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
dreaptă și mă strigă "ciocolată". Eu păzesc pe cei mai mici, nu doar când sunt de servici. Trebuie să fim mereu după ei cu ochi-n patru. Să nu stea prea mult la soare, nici în apă toată ziua. Unul țipă că-i e sete, altul găletușa vrea, cu un peștișor în ea. Să vedeți ce întâmplare! Ieri la Radiovacanța, la concursul pentru cel mai iscusit constructor în castele de nisip, m-am trezit că suntem două Anișoare: una eu și
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
contrazic pe tata, refuzând o treabă care nu reprezenta nimic neobișnuit în Lisa, dar cred că eram speriat. De aceea, alimentam continuu focul. Când am auzit grohăituri, am luat-o la fugă. Pe urmă, m-am întors, am început să țip și să arunc cu crengi aprinse, fără sa văd, ce-i drept, nici un mistreț. Acum, însă, gălăgia veselă din curtea internatului făcea parte dintr-o altă realitate, total nouă pentru mine. Gata să-mi scot ghearele la primul semn de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mă ia de guler și să-mi tragă bătaia cuvenită, i-a dat mamei o palmă. Asta m-a șocat și mai rău decât dacă m-ar fi bătut. Cred că a fost singura dată când l-am înfruntat. Am țipat la el: "De ce dai în mama?" Eram atât de furios încît tata a izbucnit în râs, după care conflictul s-a aplanat. Deși în Lisa sentimentele nu erau importante, tata îmi ierta aproape orice. Așa se face că în viața
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Erau stoluri uriașe care se roteau în aer și înălbeau cenușiul din jur, până departe, deasupra mării. Deodată, mi-am pierdut cunoștința. Am simțit că se face noapte și că țipetele pescărușilor îmi sfășiau creierul. Când mi-am revenit, pescărușii țipau și mai aproape, chiar în urechile mele. Simțeam o fierbințeală în cap și în tot corpul, dar îmi era frică să deschid ochii. Și nu știu câtă vreme am rămas așa. Poate, un ceas. Poate, o după-amiază întreagă. O lumină lăptoasă îmi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
a apărut lângă ea de parcă ar fi fost plecat o veșnicie. Vrăjit de spaima lor le-a luat pe rând în brațe să le învețe să facă pluta... după care a început să le arunce, însă cu toate că erau speriate și țipau, căderea lor vertiginoasă era amortizată de ape și nu se loveau... le-a plăcut mult și această hârjoană. Radu a înțeles mișcarea, a prins curaj, și cum ele mai vroiau să se joace la infinit s-au prins cu toții în
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
la perete. Îi strivesc fața, nasul și gura. Îi prind dibaci mîinile și picioarele la un loc, frângându-l în două. Pușca a zburat! Cutia e a mea! Se zbate neputincios... își eliberează o mână... apoi cealaltă ! Fuge, se repliază ! Țipă furios.. LUPTE ! Politică de învăluire... iar se pregătește de-asalt! Își încordează zdravăn capul în piept. Se repede în antebrațul meu fixat între perne, cu toată viteza. Se proptește cu forță, în mâna mea validă... împinge cât poate el de
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
iscoditori aveau un farmec aparte și o țintuiau pe perna înflorată. Oricum, era bărbat și în cazul unei încăierări nu ar fi avut sorți de izbândă. Se făcu mică în partea ei de mașină; înspăimântată nici nu mai răsufla. Să țipe ar fi fost zadarnic, să fugă nu se putea, să se opună din răsputeri realiza că n-ar fi făcut nimic, ar fi încasat numai lovituri înfiorătoare și cine știe, poate ar fi omorât-o pentru bani. Se afla la
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de bilard unde își petrecuse orele de după cină cu câteva partide solitare. Inutil să mai spunem că nu era nimeni în dormitorul lui, după cum s-a constatat; dar această demonstrație n-a satisfăcut-o pe Tabitha, care a continuat să țipe la fratele ei, acuzându-l de tot felul de tertipuri și înșelăciuni, până când în cele din urmă, a fost imobilizată și dusă în camera ei din Aripa de Vest, unde eficienta bonă Gannet i-a administrat un sedativ. Aceasta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
jumătate de oră, până când, în sfârșit, am avut voie să mergem la bazin. Nu era foarte aglomerat. Câțiva oameni stăteau întinși sau ședeau pe șezlonguri lângă apă: puținii care preferaseră să înoate o făceau foarte energic, împroșcând multă apă și țipând. Se auzea un amestec de muzici diferite. Piese orchestrale acvatice răsunau din sistemul de amplificare, concurând cu câteva tranzistoare din care se auzea orice, de la Cliff Richard până la Kenny Ball și jazzbandiștii lui. Apa sclipea și scânteia irezistibil. Nu înțelegeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ochii de azi corpurile noastre albe și slăbănoage mi se par copilărești și vulnerabile. Am alergat înaintea lui și m-am oprit la marginea apei, savurând o foarte scurtă, dar neprețuită clipă de plăcută așteptare. Apoi am sărit; apoi am țipat. Bazinul nu era încălzit. De ce oare crezusem că este? M-a săgetat un fior de gheață și imediat am amorțit în urma șocului, dar prima mea reacție - nu doar față de senzația fizică, dar și față de chinul mai mare de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ei spuse: — Stai jos, pentru Dumnezeu! Pe ecran, m-am întors și m-am uitat la ea, spunând: — Mamă, ce provocatoare ești! Shirley își dădu părul spre spate, stingherită. Mama mă apucă de mână și mă smulse de pe scaun. Am țipat, protestând. — Sst! făcu femeia din spatele nostru. — Ce faceți? spuse bunicul. — Plecăm, asta facem, spuse mama. Și o să veniți și voi dacă nu vreți să vă duceți pe jos până la Birmingham. — Dar nu s-a terminat filmul. Shirley și cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Shirley nu știa, pentru că era cu spatele la mine și se foia în pat. — Pot să stau pe... spuse Shirley. Se întoarse și se opri. Văzu că eu plecasem... scaun? Ușa se închise și familia mea coborî scara tropăind. Am început să țip: „Pune-mă jos! Pune-mă jos!“ și după ce mama m-a pus jos, am încercat să fug înapoi pe scară ca să intru în sală, dar tata m-a prins și a spus: „Unde te duci?“, și atunci am știut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Are piciorul rupt, spuse George, blocând intrarea în staul în timp ce Herbert se retrăgea într-un colț. N-am suportat să-l văd urcat într-un camion împreună cu ceilalți. — O să-ți rup eu picioarele dacă te mai atingi de vitele mele, țipă Dorothy. Aș putea să te reclam la poliție pentru ceea ce te-am prins că faci. Îl îngrijeam, atâta tot. — Dumnezeule! Dar ai făcut ce te-am rugat eu să faci? Ai vorbit cu bucătăreasa în legătură cu masa de vineri seara? Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
care admirau, după cum era moda, filme cu buget mic despre adolescenți americani sfârtecați de psihopați sau coșmaruri științifico-fantastice pline de efecte speciale sângeroase. Ce avea totuși acest film, atât de duios și de trist pe alocuri, de făcea femeile să țipe șocate și bărbații să fugă spre ieșire? Nu l-am mai văzut de atunci, dar mi-au rămas în minte multe detalii. Splendidul cal alb prăvălindu-se pe-o parte în timp ce i se înfigea un piron în grumaz, din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în sacou și scoase un revolver. Cine va fi primul? spuse el. Deși beți, ceilalți se dovediră a fi excelenți trăgători - cu excepția lui Louis, al cărui glonte se abătu cam un metru de la țintă și spulberă la o aplică. Femeile țipară și scânciră, dar nu se mișcară, nici măcar după ce fusese țintit mărul lor. În cele din urmă, veni rândul lui Graham. Nici măcar nu pusese până atunci mâna pe un pistol; dar știa că Mark Winshaw îl punea la un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
din șireturi de desfăcuse, îngenunchie să-l lege. Era în această poziție de numai câteva secunde când auzi țipătul unei femei în spatele lui. — Păzea! Pentru Dumnezeu, păzea! Se răsuci și văzu armura care ținea securea prăbușindu-se încet peste el. Țipând speriat, se aruncă în față, doar cu jumătate de secundă înainte ca tăișul venerabilei arme să se înfigă cu un zgomot sec exact în locul în care îngenunchiase el — Ești teafăr? spuse femeia venid spre el. — Cred că da, spuse Michael
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
conștienți că o a treia persoană intrase în cameră și stătea între ei, privind în jos cu indiferență rece mortul. — Înjungheat în spate, rosti sec Hilary. Asta înseamna că doamna Thatcher e pe undeva prin casă? Capitolul 4 Continuați să țipați Michael, Phoebe, Thomas, Hilary, Roddy, Mark și Dorothy stăteau cu un aer grav în cerc și contemplau cadavrul. Îl ridicaseră pe Henry în șezut și acum le întorcea privirea cu acea privire sceptică, scandalizată care-i caracterizase aparițiile publice. — Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
sunt în poziție verticală, apoi se răstoarnă cu sus-n jos, au făcut o buclă completă și și-au recăpătat poziția inițială. — Ce naiba faci? strigă el, înșfăcând pilotul de umăr. Dar pilotul se cutremută de râs - isteric, de nestăvilit - și țipă de bucurie. Vesel, vesel, vesel, vesel. Ce naiba faci? repetă Michael. N-avem nimic cu poporul irakian. — Ai înnebunit de tot? Râsul pilotului devine și mai isteric când Michael spune asta, apoi ochelarii de pilot și casca de piele se desprind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mai pune nicio clipă problema că nu mă pot concentra, că n-aș putea lucra în zgomot sau cu întreruperi. Lucrez oricum, câteodată și cu ambii copii în brațe. Dar se poate și mai rău. Toto are niște colici îngrozitoare. Țipă strident, se zvârcolește, își strânge piciorușele și nu vrea decât la mine. În plus, începe să regurgiteze laptele. În cantități îngrijorătoare. În perioada asta, oboseala începe să doară. Am impresia că sufăr de o boală cruntă. Mă dor ochii și
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
ca niște dinți stricați, prin care mișună un popor flămând. Într-o curte ca de pușcărie stau trase în țepe de fier patru cadavre violacee. De sus cade o ploaie acidă și iată-le înviind ca să se chinuie și să țipe din nou, răsucindu-se cu mațele pe afară în proțapurile de oțel. Undeva se aude o sirenă și luminile roșii ale unui ceas electronic anunță ora exactă. Fă, dă-te mai încolo să-ți gâcesc de bărbat. Ia lasă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
te bat! Dar de bătut nu-l bate, nici chiar atunci când cățelul se întoarce cu o vrabie în bot și începe s-o jumulească. ─ Piu, piu! face vrabia. Iliuță îi smulge pasărea din bot și i-o flutură pe dinainte, țipând. ─ Cum! Tu, ditamai dulău, să te pui c-o vrăbiușcă! Să piei din ochii mei! Nu mai vorbesc cu tine niciodată! Niciodată! Nici nu vreau să te văd, răule ce ești! Ființă oribilă! Ilie a auzit odată în tramvai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
trei săptămâni lucrează, una stă acasă. Copila se află în paza femeii de la cinci, care o și alăptează. Le deschide Iulia Barbu și după ce duduile în scurte de piele se legitimează, le lasă să intre. ─ Vai, nu se poate așa ceva! țipă cea mai blondă dintre ele, dând cu ochii de copaia scobită de nea Mihai. Aici doarme copilul?! Dar ce, suntem în evul mediu? ─ Cum să fim în evul mediu, don’șoară dragă, îi răspunde cu duhul blândeții nea Mihai, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ceva despre felul în care va continua legătura celor doi. Mi-ar părea rău ca tot ceea ce au gândit și visat împreună să fi fost transferat cu totul în „odorul scump” care este în stare să cucerească „țări întregi” doar țipând și dând din picioare... Din arderea lor unul pentru altul să fi rămas doar cenușa? Din punct de vedere strict fizic, așa ar fi normal. Iar rațiunea ne poruncește să admitem normalitatea. Scriitorul povestește mai departe că Profesorul „se încăpățânează
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]