7,946 matches
-
nailon de care era legată cureaua mă trăgea în față. În loc să mă ajute, mă încurca mai tare. Rana mă durea de vedeam stele verzi și nu-mi puteam concentra eforturile pentru ceea ce aveam de făcut. — Nu trage de funie! am țipat eu întorcându-mă spre lumină. Încerc să mă descurc singur. Nu mai trage! — Ești teafăr? — Să zicem că da. Cureaua era agățată de marginea lespezii. Mi-am adunat toate forțele și am reușit să scot un picior din groapă. După
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mult, dar a trebuit să mă țin bine de stânca aia ca să nu cădem amândoi în groapă. — Nu-i nimic. Dar de ce nu mi-ai spus și mie că sunt gropi pe-aici? N-am mai apucat. De aceea am țipat la tine să te oprești. N-am auzit. — Hai s-o întindem repede! Atenție! Vezi că sunt multe gropi. Mai avem un pic și scăpăm, dar trebuie să ne mișcăm iute. Dacă nu, ni se suge sângele, adormim și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
am crezut că era doar o iluzie optică pricinuită de lovitura de la cap. Am scos lanterna, mi-am luminat mâinile și am constatat că ele nu tremurau. Stăteam încă bine cu nervii, dar asta însemna că se cutremura pământul. — Lipitori! țipă ea. Urcă din gropi. Sunt milioane. Dacă mai pierdem timpul și ajung la noi, ne sug tot sângele. — Aoleu! Deci la ele te gândeai când ai zis că ne paște ceva mult mai grav decât un cutremur. — Nu. Lipitorile sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
trecea spaima. M-am decis să nu mă las. Voiam să trăiesc! Să ies din tărâmul acela straniu al beznei și să-mi recuperez amintirile furate. Indiferent dacă se sfârșea lumea sau nu. Eram hotărât să îmi revin complet. — Funia! țipă fata. — Ce funie? Vino repede! Atârnă o funie! Se vede de-aici. Am urcat în fugă trei sau patru trepte și-am ajuns lângă ea. Mi-am trecut și eu palma peste stâncă. Era o funie, într-adevăr. Nu prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
din găurile acelea. Sau se ridicase atât de mult, încât nici nu se mai auzea. Îmi era totuna. M-am decis să supraviețuiesc și voi supraviețui deci. Vreau să-mi recuperez amintirile. Nu mă mai las manipulat! Îmi venea să țip ca să audă toată lumea, însă am realizat imediat că n-avea nici un rost să țip în poziția în care eram, agățat de stâncă, în beznă totală. Am întors puțin capul și am ridicat privirile. Ea urcase mai mult decât estimasem. Oare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
auzea. Îmi era totuna. M-am decis să supraviețuiesc și voi supraviețui deci. Vreau să-mi recuperez amintirile. Nu mă mai las manipulat! Îmi venea să țip ca să audă toată lumea, însă am realizat imediat că n-avea nici un rost să țip în poziția în care eram, agățat de stâncă, în beznă totală. Am întors puțin capul și am ridicat privirile. Ea urcase mai mult decât estimasem. Oare ce distanță era între noi? Dacă era s-o măsor în etaje de magazin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
decât să ne strivească. Aveam impresia că se condensaseră toată bezna și mizeria existentă într-o halcă mare ce atârna deasupra capului nostru. Nu mi-am dat niciodată seama că spaima putea apăsa atât de greu. — Nu te opri! îmi țipă ea în urechi. Vocea ei fusese seacă, dar nu tremura. Abia când a strigat la mine, mi-am dat seama că mă oprisem. A smucit funia. Dacă ne oprim aici, s-a zis cu noi. Ne târăsc prin beznă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
spaimă. Aveam impresia că timpul curgea îndărăt spre mlaștini antice. Mi-era imposibil să mă mișc. Mi-a ars o palmă peste obraz fără să mă aștept. A fost atât de puternică, încât am crezut că am surzit. — La dreapta! țipă ea. Am auzit-o de data asta. La dreapta! Auzi? Pășește cu dreptul, tontule! Hai, dreptu-n față! Am reușit să-l urnesc cu greu. Aveam senzația că-i auzeam și pe ei împiedicându-mă să mă mișc. — Și-acum, stângul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Mâine după-amiază nu mai sunt. Nu-ți pot explica la telefon, dar plec departe. — Pleci departe? Da, cam departe. — Așteaptă puțin, zise ea. Am auzit-o dând niște informații. Simțeam atmosfera de bibliotecă dintr-o zi de duminică. O fetiță țipa, iar tatăl ei încerca s-o potolească. Unii veneau să împrumute cărți, alții le returnau. Am auzit și tastatura calculatorului. — Materiale pentru construirea de case la țară, zise cineva. — Raftul F-5. Aveți trei cărți acolo. N-am mai auzit ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mică de statură. Trupul ei semăna cu al unui copil, gata să se dezintegreze la cea mai mică adiere de vânt. Nici urmă de exces de mâncare italienească. Nu-mi găseam ceasul. Era întuneric încă. — Masa! Uită-te la masă! țipă ea. Era un obiect care semăna cu un brăduț de Crăciun. Dar n-avea cum să fie așa ceva. Era prea mic și ne aflam doar la începutul lui octombrie. Mi-am încordat privirile și mi-am dat seama că era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de bizar a scenelor schițate, culoarea fiecărui element în parte: „Plini de prestanță, / Lănțarii măsurară prima distanță / (6 m) și notară la rubrica «Observații»: / «Fecioară. Vica. Își roade unghiile de nesații.» / Os ivea dimineața, sidefat. / «Vica, mamă, te-ai sculat?» / Țipă o babă la geamul alăturat / («Obeză. Dă în cărți. Candele-n odaie. / Ciudate lampioane dintr-un Paris de Paie. / Ascultă la prânz, în cămășoi, / Cotele apelor Dunării, la postul doi»)”. (O dimineață în curte). Poemul este atât de „încăpător”, încât
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
cocor / se reazimă pe un picior. Casa e casă / împrejmuită / de ogor. / Pe blidarul din tindă / se uită în oglindă / rotunjitul ulcior. / Toate stau la locul lor.// Morții în pământ / gândul în cuvânt. // Strânsă într-o silabă / bocește o babă. Țipă o cucuvaie / lae, lae, lae.” Cele trei plachete de versuri apărute în exil (două dintre ele în ultimii ani de viață) reunesc versurile unei poete pe care „căutarea permanentă o salvează de solemnitate și retorică și o ajută să-și
IENCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287504_a_288833]
-
altul în patru); - feedbackul este imediat; - învățarea este motivată pozitiv; în același timp, așa cum remarcă Sprinthall, Sprinthall și Oja (1994), principala problemă a instruirii programate este că unii cursanți se plictisesc: „Dacă mi se mai pune o dată aceeași întrebare, o să țip!”, reclama unul dintre aceștia. 1.7. Grupul de aprofundare profesională (GAP)tc "1.7. Grupul de aprofundare profesională (GAP)" Metoda grupului de aprofundare profesională presupune o modalitate sistemică de dezvoltare a unor teme abordate de diferite persoane în cadrul unui grup
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
din bucătărie. Uite o! (mi-a arătat bâta) Care este motivul pentru care vă bate? Pentru că nu facem treabă așa cum vor ei și atâta timp cât vor ei. Noi n-avem pic de timp liber. Când ne văd că stăm, încep să țipe cât îi ține gura. Ce te mai nemulțumește? Nu-mi place că în cameră cu mine doarme băiatul părinților sociali în vârstă de 18 ani. Acesta a încercat să o violeze pe prietena mea, dar nu a reușit. Părinții și-
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
frați? Cine te-a îngrijit când erai mic? Câți îngrijitori ai avut? Cu cine locuiești acum? Cu cine dormi în cameră? Sunt împreună părinții? Mai sunt și alți adulți care locuiesc la un loc cu familia ta? Se întâmplă să țipe părinții la tine? Se întâmplă să țipe părinții unii la alții? Te-au lovit vreodată? S-au lovit între ei? Cum te înțelegi cu frații? Te-a atins cineva vreodată într-un mod care te-a speriat sau ți-a
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
mic? Câți îngrijitori ai avut? Cu cine locuiești acum? Cu cine dormi în cameră? Sunt împreună părinții? Mai sunt și alți adulți care locuiesc la un loc cu familia ta? Se întâmplă să țipe părinții la tine? Se întâmplă să țipe părinții unii la alții? Te-au lovit vreodată? S-au lovit între ei? Cum te înțelegi cu frații? Te-a atins cineva vreodată într-un mod care te-a speriat sau ți-a creat un disconfort? Are cineva din familia
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
în ultimele luni, părinților li se interzisese să mai vină în vizită la copii, tocmai din cauza crizelor pe care le făcea Aurelia la plecarea lor. Educatoarea descria „crizele”fetiței astfel: „când face crize se trântește pe jos, oriunde ar fi, țipă, plânge și dacă încerci să o ridici sau să o îmbrățișezi te lovește”. Acest comportament violent al Aureliei în momentele de criză explică parțial frica educatoarei. O altă parte a acestei spaime era dată de riscul ca Aurelia să-și
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
două momente contrastante, poeziile nu provoacă niciun efect, doar indiferență: "Astfel e imaginea scrierilor celor până acum ale poetului nostru și ale expresiilor sale în vorbire: când te întinerește și ți-e drag să îl asculți; când te face să țipi; când de la trecerea unui pasagiu la altul, de la o față la alta a oglindei nu simți nimic"93. Or, Bolliac ridică mizele discuției și încearcă să plaseze acest reproș foarte specific într-o noțiune teoretică a literaturii afectate de timp
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
până când arestatul ori era lichidat ori era adus într-o stare de totală inconștiență. C. I.: Se auzeau în arestul Securității urletele de durere ale arestaților în anchetă? S. Ț.: Se auzeau prin geamuri, că oricât ar fi, când unul țipă din toată ființa lui o oră, două, trei și apoi nu-l mai auzeai... Unii dintre ei erau probabil lichidați și erau dați dispăruți. Legea era așa: dacă te judecau și mureai după un an de la condamnare, familia era înștiințată
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
ai murit, de ce ai murit, unde ești îngropat, ci doar că ai murit. La Securitate se bătea în schimburi, erau oameni bătuți în schimburi și se mai auzeau câteodată țipete precum răgetul unei vite, și apoi nemaiavând putere să mai țipe nu se mai auzeau; fie că erau lichidați, fie că erau terminați. Procesul C. I.: A urmat procesul. S. Ț.: Am fost apoi judecat, iar la proces au fost doar părinții mei și ai soției. Atât. C. I.: La proces
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
acum Dunărea avea altă albie. Am trecut această albie veche și am ajuns pe un imaș unde erau vite la păscut păzite de niște băieți și de către o femeie. Când am ajuns față în față, femeia aceea a început să țipe. Probabil că se întâmplaseră multe pe acolo cu din ăștia ca mine. Și mai ales că apare unul cu o șapcă pe cap și cu o geantă în spate..., curioasă treabă, nu? I-am zis să nu țipe că doar
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
început să țipe. Probabil că se întâmplaseră multe pe acolo cu din ăștia ca mine. Și mai ales că apare unul cu o șapcă pe cap și cu o geantă în spate..., curioasă treabă, nu? I-am zis să nu țipe că doar nu-i face nimeni nimic și mi-a răspuns că s-a speriat, că a crezut că o să sar pe ea. Am liniștit-o spunându-i că eu caut un băiat care-i cu vitele la păscut. Am
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
înmormântare cu tot felul de fructe: mere, pere și tot felul de obiecte, cum se face și la noi pomul de înmormântare. Ăsta era înfipt acolo, la cruce. Când femeia a ridicat ochii și m-a văzut, a început să țipe și să fugă. Vă dați seama, să vezi unul aproape gol și aproape de ziuă.... S-a speriat, o fi crezut că e Necuratul. În situația asta am grăbit pasul și am urcat toată panta aia. Șoseaua făcea la stânga și undeva
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
că eram și brigadă pedepsită Brigada 14. Eram pedepsiți pentru că, spre exemplu, a venit mama la mine și nu mi-au dat voie la vorbitor, dar eu m-am ridicat și i-am făcut din mână mamei. Și imediat au țipat: "cine a ridicat mâna?" "Eu!". Au tras un foc de armă cu un pistol de semnalizare, cum ar fi acum o artificie, și toată brigada a fost culcată la pământ. "De ce ai ridicat mâna? Ai făcut semne, ai vorbit cu
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
celor bătuți și maltratați de organele Securității statului. Am coborât din mașină, eram copil speriat, și au început să mă lovească, așa tam-nisam, fără niciun fel de introducere. Eu m-am așezat jos să mă apăr de lovituri iar ei țipau "scoală banditule!" și m-au băgat într-o cămăruță cu lumină peste tot, și noapte și zi, și m-am trezit față în față cu anchetatorii. Ulterior, stând acolo, am aflat că anchetatorii mei se chemau Leferman și Dascălu. Au
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]