8,468 matches
-
acuma cinci ani, când l-am căsătorit pe ăsta mare, c-am făcut și-un împrumut în bancă, am zis: „atâța bani am împrumutat, să mă răsfăț și eu” și m-am mai dus la mare, dar, cred că de-acuma o să mor și n-o să mă mai duc... S. P.: - ...nu se știe niciodată. A.M.: - Da de unde bani, domnișoară ? Dacă viața-i așa de grea, nu ajungi să plătești cheltuieli la stat. Da’, atunci, am zis: ultimul răsfăț ! Da’ până în
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
la stat. Da’, atunci, am zis: ultimul răsfăț ! Da’ până în ’90 luam copiii, îmi luam înainte, la OJT, bilet, 12 zile, când se termina, luam bilet și mă duceam, nu știu pe unde, și prin Brașov, chiar. Doar, copiii mei acuma-s mari și spun: „- De ce, când eram mici, ne duceai în toate părțile ș-acuma, fiind mari, erau studenți, de ce nu ne mai duci acuma, c-acuma am vrea să ne duci !” „- Mamă, învățați, o să vă duceți voi, când ați
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
înainte, la OJT, bilet, 12 zile, când se termina, luam bilet și mă duceam, nu știu pe unde, și prin Brașov, chiar. Doar, copiii mei acuma-s mari și spun: „- De ce, când eram mici, ne duceai în toate părțile ș-acuma, fiind mari, erau studenți, de ce nu ne mai duci acuma, c-acuma am vrea să ne duci !” „- Mamă, învățați, o să vă duceți voi, când ați avea bani.” Acum, mulțumesc lui Dumnezeu, că am doi copii, îs ingineri, amândoi, și își
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
bilet și mă duceam, nu știu pe unde, și prin Brașov, chiar. Doar, copiii mei acuma-s mari și spun: „- De ce, când eram mici, ne duceai în toate părțile ș-acuma, fiind mari, erau studenți, de ce nu ne mai duci acuma, c-acuma am vrea să ne duci !” „- Mamă, învățați, o să vă duceți voi, când ați avea bani.” Acum, mulțumesc lui Dumnezeu, că am doi copii, îs ingineri, amândoi, și își permit că, totuși, au o meserie bună, care se caută
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
mă duceam, nu știu pe unde, și prin Brașov, chiar. Doar, copiii mei acuma-s mari și spun: „- De ce, când eram mici, ne duceai în toate părțile ș-acuma, fiind mari, erau studenți, de ce nu ne mai duci acuma, c-acuma am vrea să ne duci !” „- Mamă, învățați, o să vă duceți voi, când ați avea bani.” Acum, mulțumesc lui Dumnezeu, că am doi copii, îs ingineri, amândoi, și își permit că, totuși, au o meserie bună, care se caută. S. P.
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
sănătoși. Tot, - după Nicolina -, tot la ingineri v-ați oprit pentru copii ? A.M.: - Ooo, nu, că eu nici nu m-am gândit. S. P.: - A fost decizia lor ? A.M.: - Exact. Când mergea, ei erau mici, nu știau ce s-ntâmplă. Acuma, când s-o terminat cu Nicolina, abia erau în liceu, încă erau nehotărâți. Unu’ a făcut Liceul de Construcții, unu’ a făcut Liceul Tehnoton. Dar, nu s-o legat nimic. Facultăți, cu totul diferit. Ăla mare la „Alexandru Ioan Cuza
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
nu mai erau mulți ani, dar se vede că n-o fost să fie. Asta în două cuvinte: a fost cea mai fericită. Că, de la 15 ani am plecat de-acasă, la Nicolina, până la 45, 46, Nicolina o fost viață. Acuma, am schimbat macazu'. S. P.: - Poate e un nou început... A.M.: - Nu, nu cred... Să dea Dumnezeu, da’...poate o fi pentru alți mai bine, eu am o vârstă care nu mai... Mai visez la ce-o trecut... S. P.
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
și copiii ăștia că-s tineri, măcar ei, poate-or avea un viitor mai bun, mai... că bătrânețea mea nu se știe cum o mai fi... S. P.: - Pentru asta ne zbatem. A.M.: - Să deie Dumnezeu, că pentru noi, de-acuma ăsta-i drumu'... S. P.: - Mulțumesc. Interviu realizat de Ionel Apetrei cu domnul Gheorghe Malii, în data de 5 iunie 2013, fost angajat al Uzinei Mecanice Nicolina în perioada 1972-2006. În prezent lucrează la Liceul Tehnologic de Mecatronică și Automatizări
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
făceam seralu’, miercuri, iar, opt ore practică, a doua zi, trei ore practică, cinci carte și tot așa-nainte și eram... aveam o bursă de... I. A.: - De merit ? G. M.: - Nu, nu, ca un fel de salariu. Cum avem acuma salariu de... mediu pe economie, îl aveam în anu-întâi, în ’69-’70. Anul întâi am avut 540 de lei, în anii aceia, al doilea an am avut 700... I. A.: - ...a mai crescut... G. M.: -... 60 și-n anu’ trei
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
perceput declinul Nicolinei ? Dar închiderea uzinei ? G. M.: - Cum să... Nici nu m-am gândit la așa ceva: că va ajunge o întreprindere așa de mare și strategică, din Iașu’ ăsta, să fie dărâmată. Iaca ! Am văzut-o cu ochii mei, acuma ! I. A.: - Aveți regrete ? G. M.: - Sigur că da. Ca să lași o întreprindere, care funcționa excepțional de bine, producție și..., așa, ca s-o... Să vie să o închidă, s-nceapă să-ți întrerupă gazu’, să-ți întrerupă curentu’, să
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
După închiderea fabricii ne-a dat plăți compensatorii [ușor disprețuitor], „plăți compensatorii”..., ne-a dat salariul care-l aveam acolo, timp de doi ani de zile: un an șomaj, unu’ plăți compensatorii. Erau patru milioane, patru sute de lei, cum e acuma, așa, stăteai și trebuia să-ți cauți de lucru sau să-ți faci o altă profesie, să te duci la Forțele de Muncă, să te faci paznic, să te faci, eu știu ce ?! Ce meserii mai erau acolo, înrudite cu
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
de unde am venit la 15 ani. În aceiași... I. A.: - Aveți un sentiment că... G. M.: - Păi, sigur că da. Anul trecut am făcut 40 de ani de când călcasem în întreprinderea asta, în școală, în unitatea asta școlară, na ! Și acuma-s tot aici: sper să mergem mai departe. I. A.: - Ați păstrat legătura cu foștii colegi ? G. M.: - Fiecare s-o împrăștiat, c-am păstrat... n-am păstrat, bine, că mă mai caută fiecare care mai are ceva de făcut
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
mă apuc, să fac o facultate, voiam să fac Psihologia, dar, am fata care-o dat ea la facultate ș-o trebuit să-i plătesc ei facultatea și n-am mai reușit să fac eu, da’, mă bate gândul. Și acuma aș face, da’, nu știu dacă ar mai folosi... Probabil că ar folosi, dar, acuma am meseria asta, care o am, unde se mai câștigă, da. M-am întâlnit cu un coleg de-a nostru, un fost coleg de-al
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
dat ea la facultate ș-o trebuit să-i plătesc ei facultatea și n-am mai reușit să fac eu, da’, mă bate gândul. Și acuma aș face, da’, nu știu dacă ar mai folosi... Probabil că ar folosi, dar, acuma am meseria asta, care o am, unde se mai câștigă, da. M-am întâlnit cu un coleg de-a nostru, un fost coleg de-al nostru, maistru Dicu, nu știu dacă l-ați prins, era la Sculărie, la secția Sculărie
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
da mă mențin pe nivelul de plutire, nu pot să spun că-s prea sărac, că mor de foame, da’, nici bogat nu sunt, așa cu traiul modest pe care-l are majoritatea, adică, nu mai putem vorbi de majoritatea, acuma majoritatea poate să fie 20-30% care trăiesc modest... sărăcie. S. P.: - Cum erau relațiile dintre muncitori ? V. I.: - Super ! Și cu șefii, și cu oamenii între ei, nu era stres, nu era scandal, nu se certau oamenii de la nimic. Acum
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
rău, dar muncești mult prea mult și câștigi puțin, că dacă, atunci, era mai bine, era mai bine pentru că era alt nivel de trai, nu știu cum să vă spun așa, că... era oleacă de disciplină, oleacă de ordine, în viața asta. Acuma, nu vedeți, tineretul ăsta ?! Îți dă în cap și pentru zece lei sau na, asta era, era bine, când auzi, spunea lumea, că nu aveam curent, n-avem nu știu ce televiziune... aveam, dar era destul atâta, că, acum dacă avem libertate
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Utilaj tehonologic, secția Autogredere, chiar vizavi, chiar față-n față cu Piața Nicolina. Acolo am lucrat tot ca lăcătuș, la Echipament hidraulic, până când, în ’99, în luna lui aprilie, mai, s-a dat prima ordonanță. Nevastă-mea fiind bolnavă... ș-acuma-i bolnavă, că are... că-i operată de cancer, în fine, și nu mai spun... că probleme multe. A trebuit să-mi iau ordonanță pentru... Și, mi-am luat orodonanță, am stat un an de zile cu ordonanță și nouă
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
înainte ? Ș. B.: - Era foarte bine, doamnă, domnișoară, era foarte bine. Cu zece mii de lei puteam să mă duc, la mare, să stau 16 zile, 18 zile, prin sindicat sau, mai bine mergeam pe cont propriu. Foarte bine, nu ?! Ei, acuma ... S. P.: - Când ați început, când ați constat sau ați început să vedeți că Nicolina intră într-un declin ? Ș. B.: - S-a observat în momentul, prin ’96, ’94, cam așa, c-am avut un contract cu rușii, de vreo
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
eu n-am știut cu... cu grupa asta a doua, colegi de-a mei au lucrat până în ultimul moment, acolo. Dar a fost perioada..., am înțeles că nu le-a dat salariile..., a fost..., ei, ce-am auzit și eu acuma. Și Nicolina, așa cum vă spuneam, cam din ’95, ’96 a început încet, încet, încet să se îndatoreze, s-au perindat foarte mulți directori. Ultima dată, a fost Bliuc, care... ăla a tăiat și-a spânzurat, o vândut cât..., ce s-
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
bine pregătite, a trebuit să mă forțez să ajung la..., să fiu la nivelul lor, să pot răspunde la ceea ce s-ntâmpla acolo ș-atunci mi-am zis că trebuie să urmez și altă cale, chiar dacă a fost greu până acuma. Atunci am început, de fapt, am continuat, ce-ncepusem eu, începusem liceul când m-o luat în armată ș-am venit, după aceea și l-am terminat, la seral. S. P.: - Și facultate... ? D. G.: - Facultatea a fost un gând
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
gazdei, care trebuia să vină în locul unde stăteam noi, acolo, și el a fost de acord, ne-am mutat, în locul lui și am obținut, în felul ăsta o casă, care mai târziu am cumpărat-o. S. P.: - Și locuiți ș-acuma. D. G.: - Da. S. P.: - Haideți să vorbim un pic despre Nicolina. Când ați început să lucrați în Nicolina ? D. G.: - Deci, în Nicolina s-a întâmplat în ’87, deci, fusesem profesor la..., „Negruzzi”, maistru, întâi, am fost zece ani
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
inginer, inginer electronist, a fost promovat, din câte am avut eu informații - le-am primit, informațiile, după ce am venit din străinătate, a fost promovat șeful serviciului, la..., la... șeful serviciului Securității din Suceava, a fost mulți ani. Îmi scapă numele acuma, un tip deosebit. S. P.: - Cum erau ședințele de partid ? D. G.: - Vai de mine ! Îngrozitoare ! S. P.: - Adică... ? D. G.: - Deci: notele cele mai mici, în facultate, le-am avut la Economie politică... Și, datorită faptului că..., deci, de ce
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
de vedere tehnic, vreau să spun că am lucrat în foarte multe secții, alături de echipe de muncitori, pe mai multe profesii și-am vrut eu să lucrez pe strung, am învățat să sudez, știam să fac..., da' erau chestii de-acuma de finețe, de specialist și mi-a plăcut să le văd cum se fac, am pus și eu mâna, era o chestie formidabilă, în fiecare zi trebuia să-nvăț câte ceva..., plus că este un lucru formidabil să vezi că o
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Târziu. Mă rog. Sau devreme, poate, nu mai știu. Târziu, poate pentru secolul al XIX-lea, dar devreme pentru secolul XXI [zâmbește]. La 20 și... aveam 28 de ani când s-a născut fiica mea, eram căsătorită proaspăt... în consecință acuma sunt bunică chiar. N. D.: - Felicitări. M. V.: - Mulțumesc. N. D.: - Cum ați obținut prima locuință ? M. V.: - Cu noroc, cu noroc, că am moștenit-o de la părinții mei. Asta înseamnă apartament două camere în care stau și astăzi... N. D.: - Deci
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
stradă destul de centrală. N. D.: - Cum erau vecinii dumneavoastră ? M. V.: - Vecinii mei ? Păi erau, la început erau mai mult universitari, pentru că erau un bloc acolo, construit special pentru cei care munceau la această Universitate și câțiva din personalul numit TESA acuma, feluriți erau, unii mai atenți decât alții la ce se întâmpla la noi acasă, pentru că exista și acest interes, curiozitate să spunem, răsplătită sau nu, nu neapărat o curiozitate general umană, să spunem, care intra în atribuțiile unor servicii de
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]