10,749 matches
-
scrise) și le-a spus că este fericit că Dumnezeu a așezat Anglia în vecinătatea Franței. La o altă recepție, s-a adresat pe nume unei tinere (și, neapărat, frumoase) actrițe franceze și i-a spus cît de mult o admirase într-un spectacol. Actrița, flatată, i-a întors complimentul, numindu-l le roi charmeur și a declarat că dacă Franța ar fi avut un rege ca el, Franța nu ar fi fost Republică. La plecarea din aceeași gară la sfîrșitul
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
implicarea lumii văzute în a-L recunoaște pe Dumnezeu că Seimplică veșnic în susținerea lumii. Această credință unanimă eraprobată și pe vremea profetului Isaia care a auzit că la preamărirealui Dumnezeu ia parte neîncetat și lumea celestă când aude și admiră imnul heruvimic: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Savaot, plineste cerul și pământul de slava Lui” (Isaia 6, 3)<footnote Idem, p. 362. footnote>.Făcând o analogie cu textele din epistola către Tit 2, 10 în careApostolul spune că sclavii nu
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
de Madison "democrației". În plus, cei doi termeni se puteau substitui unul pe celălalt în Statele Unite în timpul secolului al XVIII-lea. Iar distincția lui Madison nu se găsește în vreuna dintre operele binecunoscutului filozof francez, Montesquieu, pe care Madison îl admira foarte mult și îl evoca frecvent. Probabil că Madison știa că distincția propusă de el nu avea o bază istorică solidă, astfel că trebuie să concluzionăm că a făcut-o pentru a discredita criticii care susțineau că respectiva constituție nu
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
în general dar nu întotdeauna, erau independenți și de rege, și de Parlament. În secolul al XVIII-lea, acest sistem aparent extraordinar de pîrghii și contraponderi între forțele sociale importante ale țării și separarea puterilor în stat erau foarte mult admirate în Europa. Erau lăudate, printre alții, de faimosul filosof politic francez Montesquieu și admirat în America de autorii Constituției, dintre care mulți sperau să creeze în America o republică similară, care să păstreze virtuțile sistemului englez, însă fără viciile unei
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
secolul al XVIII-lea, acest sistem aparent extraordinar de pîrghii și contraponderi între forțele sociale importante ale țării și separarea puterilor în stat erau foarte mult admirate în Europa. Erau lăudate, printre alții, de faimosul filosof politic francez Montesquieu și admirat în America de autorii Constituției, dintre care mulți sperau să creeze în America o republică similară, care să păstreze virtuțile sistemului englez, însă fără viciile unei monarhii. Republica la a cărei formare au contribuit, va servi la timpul potrivit drept
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
Unii ar putea spijini democrația întrucît consideră că sub conducerea unui guvernămînt democratic au mai mari șanse de a se îmbogăți, sau cred că politicile democratice le-ar deschide o carieră politică promițătoare, sau pentru că cineva pe care ei îl admiră le spune să facă așa ș.a.m.d. Există oare motive de relevanță mai generală, sau poate chiar universală, pentru care democrația să fie sprijinită? Consider că există. Le voi discuta pe parcursul capitolelor V, VI și VII. Pentru a îndeplini
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gândurile-n cer, Poet gonit de râsuri și înghețat de vânt, Ce cânți ca o stafie ieșiții din mormânt, Sfăramă-n stânca rece a ta nebună liră Căci lumea este piatră și ea nu te admiră.” Răspunsul poetului se fondează pe logodna sa întru eternitate cu ființa neamului: „Și tu crezi, geniu negru, că fără scop și țintă A lumei und amară mă-neacă, mă frământă? Tu crezi că eu degeaba m-am scoborât din stele
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
dragii mei! Dar cine era să-i învețe pe ei, de fapt, despre dragoste: ce înseamnă, cum se manifestă ea, cum să primească iubire sau cum să ofere iubire, pe cine să iubească și de ce, ce să aprecieze, ce să admire cu adevărat la persoana iubită, ce trebuie să înțeleagă din anumite situații și câte și mai câte... Astfel, dând năvală în viața lor tot felul de cunoștințe din cele mai variate soiuri și categorii, cu ei învățau și experimentau multe
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
fantastic de repede și bine Germania și Japonia după al doilea război mondial. La urma urmei, l-ar fi făcut mai atrăgător și față de fete, gândea, în timp cel învăluia viclean și plin de încântare ideea seducătoare de a fi admirat și râvnit de sexul opus. Descoperi în acest terapeut persoana care îi trebuia lui și se hotărî să nu-l mai scoată din viața sa. După un îndelung moment de tăcere îl întrebă: De exemplu, cum poți controla furiile? Că
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
ne cumpărăm altele, de toate. Și crezi că nu vom reuși? Nu te mai crampona atât de lucruri. Nu acesta-i scopul vieții. Nu ești mulțumită că am scăpat cu toții cu viață? Ion Mihai asista la discuția lor și-l admira foarte mult pe Noel. Într-adevăr, evoluase spiritual. Destul de tânăr și era foarte înțelept. Se întreba dacă el este conștient de evoluția lui, dacă își dă seama de transformările care au avut loc în personalitatea lui. Cert este că nu
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
mult pe Noel. Într-adevăr, evoluase spiritual. Destul de tânăr și era foarte înțelept. Se întreba dacă el este conștient de evoluția lui, dacă își dă seama de transformările care au avut loc în personalitatea lui. Cert este că nu-l admira doar Ion Mihai. Stârnea invidii și mai ales teamă pentru cei ce-și doreau funcții și putere, poziții sociale. Invidii cărora trebuia să le facă față. Invidii ce constituiau pietre grele de încercare, nu doar pentru cei ce-l invidiau
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
alte prietene de ale ei se întrebau cu ce au greșit de au parte de o soartă proastă și nefericite, pline de suferințe și frustrări, făcând doar eforturi să salveze aparențele în căsnicii sau să-și găsească compensații. Ea își admira, își iubea soțul și îi era dăruită cu toată ființa ei. Noel își simțea mângâiat orgoliul de noua funcție, dar și îngrijorat de responsabilitate, de dificultatea momentului. Responsabilitatea momentului dificil, a unei țărișoare distruse după un cutremur devastator. Pierderi uriașe
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
de Ion Mihai, cu tensiuni, cu nopți nedormite, îi plăcea ceea ce făcea. Și mai ales îi plăceau rezultatele. Roxana i-a mai născut un băiețel. Apoi a rămas prim-ministru două mandate. Trăind 95 de ani, a putut să-și admire opera de refacere a țării. Devenise și bunic. Într-una din zile, nu s-a mai trezit dimineața. Doi îngeri mari, imenși au venit și i-au luat sufletul și i l-au ridicat la cer. La întâlnirea cu Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
țărănește, de către pădurar, cu borș. Dar să revenim la Transilvania, tărâm al întâlnirii dintre acru și dulce... Uneori - cum ar fi în cazul extraordinarei ciorbe ardelenești de gâscă (o zeamă arădeană, mai precis, după cum afirmă Radu Anton Roman, care o admiră), de o complexitate inimaginabilă -, cele două gusturi se contopesc („alchimic“, pentru a folosi un termen pomenit de marele gastronom român), adică oțetul este potențat de miere și viceversa. O combinație asemănătoare poate fi întâlnită în celebra czarnina poloneză, o supă
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
thérapeutiques sur la phtisie (1825), Recherches anatomo-pathologiques et thérapeutiques sur la maladie connue sous le nom de fièvre tiphoide (1829). Spirit analitic și perseverent, riguros practician și cercetător, Louis confirmă în ftiziologie ideile lui Laënnec. Plin de intuiții medicale originale, admirat de Corvisart și de Cuvier este Pierre-Fidèle Bretonneau (1778-1862), un clinician cu orientare anatomo-clinică și care îl anticipează pe Pasteur. Fost și medic de țară, pasionat de studiu și cercetare în clinică, Bretonneau dobândește o bogată experiență, mai ales în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ajunge prin concurs extern cu drept de a intra în serviciul medical la Spitalul Hôtel- Dieu. Vestitul profesor-clinician C. Lancereaux îl remarcă și îl ia ca intern pe tânărul extern Paulescu. Pentru pasiunea, modestia și voința sa neclintită profesorii îl admiră, colegii și bolnavii îl iubesc. ține comunicări și publică lucrări. E numit secretar la Journal de Médecine Interne până va reveni în țară (1900). Cei 12 ani de studii în amfiteatre, biblioteci, laboratoare, clinică îi încheie cu trei doctorate: în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
alt poet tragic cum îl imită pe eroul întristat, cum se debitează o lungă tiradă de gemete sau când i se cântă nefericirea lovindu-se în piept, știi că simțim plăcere, că acceptăm să-l urmărim cu simpatie și că admirăm serios talentul poetului care ne face să simțim astfel cele mai vii emoții. Știu acest lucru, și oare cum l-aș putea trece cu vederea? Dar când un doliu ne lovește chiar pe noi, ai remarcat că încercăm senzația contrară
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
încât le-o comunica tuturor celor ce-l ascultau, când declama vreo tragedie. Se afla la Auteuil, acasă la Boileau, spune fiul său, cu D-l. Nicole și câțiva alți distinși prieteni. A venit vorba despre Sofocle, pe care-l admira atât de mult, încât nu a îndrăznit niciodată să ia unul din subiectele sale de tragedie. Cuprins de acest gând, ia un Sofocle grec și citește tragedia despre Oedip, traducând-o pe loc. A fost atât de emoționat, spune D
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
purifica pasiunile, de care nu a vorbit Aristotel, și care este poate mai sigură decât aceea pe care o prescrie pentru tragedie prin mijlocirea milei și a fricii. Dragostea pe care ne-o trezește pentru această virtute pe care o admirăm, ne face să urâm viciul contrar." Însă, dacă admirarea virtuții nu este asociată cu mila, emoția tragică riscă să nu apară. Este fără îndoială ceea ce constituie cauza eșecului lui Nicomède. Corneille nu-și ascunde scepticismul asupra eficacității psihice a catharsisului
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
au putut determina să i se refuze lui Lope de Vega unul din primele locuri printre poeții comici moderni. El alipește într-adevăr celei mai fericite înțelepciuni în alegerea caracterelor, o forță a imaginației pe care însuși marele Corneille o admira. De la Lope de Vega a luat el personajul din Mincinosul, despre care spunea cu atâta modestie și atât de puțină dreptate, că ar da două din cele mai bune piese ale sale pentru a-l fi imaginat." Marmontel critică totuși
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ne întristează decât pentru interesul și plăcerea noastră; ne smulge lacrimi, dar acest fel de lacrimi delicioase, care sunt atributul cel mai dulce și exprimarea firească a sensibilității noastre: nostri pars optima sensus. Juvenal, Satira XV. De câte ori nu a fost admirat felul în care strigătele, gemetele, suspinele acționează asupra celorlalți oameni! Acestea sunt hotărârile suverane ale naturii. Dacă Poetul își alătură ei vocea, câtă forță nu va avea ea? Vocea lui îi va învăța pe oameni adevărul acesta important, că făcând
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sau pe Hercule. Tot ceea ce este stoic este antiteatral, și mila noastră este totdeauna direct proporțională cu suferința pe care o manifestă personajul care ne interesează. Este adevărat că, văzându-l cum își suportă nefericirea plin de măreție, îi vom admira nobelețea sufletească, însă admirația este un sentiment rece și uimirea pasivă exclude orice pasiune mai caldă, ca și orice imagine distinctă a obiectului ei." (Capitolul 1) În ciuda acestei poziții afișate fără ambiguitate, Lessing aduce și el pe scenă două personaje
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în Teatrul comic și pe care Lumea este de acord de acum înainte să le deteste." Când o compune, la Pisa, sub formă de canevas, se încrede în improvizația trupei, în care se produce celebrul Truffaldini, Antonio Sachi, căruia îi admiră talentul. "Când am compus prezenta Comedie, în anul 1745, la Pisa, în mijlocul ocupațiilor mele de om al legii, din amuzament și pentru a-mi urma geniul, nu am scris-o așa cum este citită aici. Cu excepția a trei sau patru scene
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de ajutor adjunct la Cancelaria criminalității, pe care a exercitat-o la vârsta de douăzeci și unu de ani și care l-a învățat "mai mult decât oricine să cunoască inima omenească și să descopere firea și viclenia oamenilor". Același talent îl admiră la pictorii venețieni contemporani, în special la Canaletto, Guardi, Longhi, care au o "manieră originală de a exprima pe pânză caracterele și pasiunile oamenilor". Această privire de sociolog pe care Goldoni o ațintește asupra societății italiene a timpului său îi
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a găsit, în tradiția mitologică, ocazia pentru o scenă superbă, dar care nu se leagă de subiectul său, așa cum l-a tratat el." Chiar dacă Sébastien Mercier și Diderot se declară adepți ai lui Shakespeare, a cărui libertate în artă o admiră, opera sa este încă puțin cunoscută în Franța secolului al XVIII-lea. Majoritatea spectatorilor francezi nu l-au văzut jucat decât în adaptările lui Ducis (1733-1816), care taie din text toate pasajele scabroase după părerea lui, care îndulcește și cenzurează
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]