8,708 matches
-
Talmudul" rămâne și astăzi, alături de Vechiul Testament (Tanah), cartea sfântă a iudaismului. Sub stăpînirea bizantina și arabă, așezarea evreiască locală a cunoscut o perioadă de înflorire. După secolul al XII-lea, ea a intrat însă temporar în declin. Iosephus Flavius, în "Antichități Iudaice" 18, 36-38 și alte surse iudaice (Yalkut Shimoni, Tehilim, 49, Bereshit Raba 23,1) menționează că orașul a fost numit astfel de fondatorul sau, regele Irod Antipa, în cinstea protectorului sau, împăratul român Tiberius. Monede găsite în localitate din
Tiberias () [Corola-website/Science/311769_a_313098]
-
85 km² și o altitudine maximă de 680 m, fiind amplasată la nord de Eubea. aparține de prefectura Magnizia, având în anul 2011 4960 de locuitori. Ea este o insulă împădurită, unde se cultivă viță de vie și prune. În antichitate insula era numită Peparethos. Ea a fost pustiită în anul 342 î.Hr. de Filip al II-lea al Macedoniei, tatăl lui Alexandru cel Mare. Pe insulă a trăit cântărețul Ivan Rebroff.
Skopelos () [Corola-website/Science/311783_a_313112]
-
care aprofundau unele aspecte ale poeziei clasice românești (Mihai Eminescu, George Bacovia, Lucian Blaga, Ion Barbu), Eugen Munteanu se va orienta în cele din urmă spre studii de istorie a filosofiei limbajului (manifestând o predilecție pentru Evul Mediu, scolastici și Antichitatea târzie), dar și de istorie a limbii române literare. Cercetările lui conturează o sferă de preocupări științifice complementare, între care cele biblice ocupă un loc de prim-plan. Conform Dicționarului General Al Literaturii Române, lucrarea "Studii de lexicologie biblică" introduce
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
Eul cosmic eminescian, în “Cronică”, nr. 24, 16 iunie 1978, p. 7, 8. 5. Tragediile lui Seneca în românește, în “Cronică”, nr. 1, 4 ianuarie 1980, p. 8. 6. Niveluri structurale în Eneida lui Vergilius, în vol. Traian Diaconescu (ed.), Antichitatea și moștenirea ei spirituală, I, Iași, 1981, p. 170 176. 7. Limbaj și ființă în poetica eminesciana, în “Caietele Eminescu”, Iași, 1980, p. 77 84. 8. Eminescu și “ruptură” conștiinței europene moderne, în ANLL, XXIX (1983 1984), B literatura, p.
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
torna, fratre, traducere din limba germană și adaptare de Eugen Munteanu, în LRC, anul ÎI, nr. 1 din 1992, p. 51 62. 20. Latină medievală că “limba a tradiției”și începuturile limbilor literare europene moderne, în vol. Traian Diaconescu (ed.), Antichitatea și moștenirea ei spirituală, ÎI, Iași, 1993, p. 85 97. 21. Mărturisirea ortodoxă a lui Petru Movila (1642) și formarea terminologiei teologice românești, în vol. 350 de ani de la Sinodul de la Iași, 1642 1992 (AUI teologie, Tom. I 1992), p.
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
sculptat figurine, amulete, vase și sigilii. Până la sintetizarea sa, în 1828, pigmentul ultramarin era fabricat din lazurit pisat, amestecat cu ceară și ulei. Cele mai importante și mai vechi exploatări se află în Afghanistan. Lazuritul a fost extras încă din Antichitate din regiunea Badakhshan, pe cursul superior al fluviului Amudaria, prima mențiune aparținându-i lui Marco Polo în secolul al XIII-lea. Depozitul Sar-e-Sang este situat la o altitudine de 3-4000 m si acoperă o suprafață de cca 2 km². Au
Lapis lazuli () [Corola-website/Science/311268_a_312597]
-
ale unor domenii întinse, pe care le dețineau în deplină folosință, ca și pe șerbii care le cultivau. În vremea aceea, pământul era împărțit în moșii mari. Pentru a-l cultiva, nobilii nu mai aveau la îndemână sclavi, ca în antichitate, nici bani pentru a angaja lucrători cu ziua. Ei au fost siliți să-și împartă moșiile în loturi și să le dea în folosință țăranilor. În schimb, țăranii dădeau proprietarului o parte din recoltă și-i lucrau și partea lui
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]
-
purtate în scop profilactic, talismane (cu anumite semnificații), tatuaje, măști etc. Omul primitiv era mereu în căutarea hranei, dar o dată cu apariția surplusului de produse, apare și primul medic, un pas către civilizarea societății. Metodele de vindecare cele mai cunoscute în antichitate erau: Cele mai multe informații privind medicină acestei perioade provin de la celebrele papirusuri medicale. Unul dintre cele mai celebre este papirusul Edwin Smith (descoperit în 1930). Alte surse de informații: Odiseea lui Homer, scrierile unor istorici că Herodot și Diodor din Sicilia
Istoria medicinei () [Corola-website/Science/311800_a_313129]
-
folosit de multe ori secțiunea de aur în lucrările sale. În literatura dedicată matematicii distractive cele mai folosite nume sunt: Secțiunea de Aur, Raportul de Aur, Numărul de Aur și Φ. Dat fiind entuziasmul generat de acest număr încă din antichitate, am putea crede că numele de "Secțiunea de Aur" are origini vechi. Totuși anumite cărți prestigioase din istoria matematicii, precum "Natura Matematicii în Epoca lui Platon" de François Lasserre, sau "O Istorie a Matematicii" de Charles B. Boyer, plasează originea
Secțiunea de aur () [Corola-website/Science/311883_a_313212]
-
68036 73198 05861 83391 83285 99130 39607 20144 55950 44977 92120 76124 78564 59161 60837 05949 87860 06970 18940 98864 00764 43617 09334 17270 91914 33650 13715 - cea de-a două mia zecimală Numărul Φ a fost cunoscut încă din antichitate, iar din secolul XIX a primit numele de "Secțiunea de Aur", "Numărul de Aur" sau "Raportul de Aur". Prima definiție clară a numărului a fost datată prin jurul anului 300 î.Hr. de către Euclid din Alexandria, părintele geometriei ca sistem deductiv formalizat
Secțiunea de aur () [Corola-website/Science/311883_a_313212]
-
Aur", "Numărul de Aur" sau "Raportul de Aur". Prima definiție clară a numărului a fost datată prin jurul anului 300 î.Hr. de către Euclid din Alexandria, părintele geometriei ca sistem deductiv formalizat. Asemenea numere nesfârșite i-au intrigat pe oameni încă din antichitate. Se spune că atunci când Hippasus din Metapontum a descoperit, în secolul V î.Hr., că Φ este un număr care nu este nici întreg (ex:1;2;...), nici măcar raportul dintre două numere întregi (precum fracțiile:1/2,7/6,45/90
Secțiunea de aur () [Corola-website/Science/311883_a_313212]
-
o nepoată. Studiile lui Moshe Idel sunt consacrate istoriei misticii iudaice așa cum se reflectă ea în Cabala, în hasidism, în magie, și legăturile ei cu ritualul religios și cu filosofia evreiască. El a studiat evoluția gândirii mistice evreiești începând din antichitate și până în epoca contemporană, dar mai cu seamă cea din secolele XII-XVII. Cărțile și articolele sale au fost editate și traduse în numeroase limbi- ebraică, engleză, franceză, cehă, română, italiană, polonă, spaniolă, portugheză, rusă și catalană. Această carte a lui
Moshe Idel () [Corola-website/Science/311897_a_313226]
-
mai întâi în engleză în anul 1990 și apoi în ebraică la editura Schocken in 1996, a fost ulterior tradusă în mai multe limbi, inclusiv românește. E vorba de o monografie despre diversele opinii și tehnici destinate creării Golemului, din antichitate și până în zilele noastre. Idel a participat la organizarea unei expoziții pe această temă la New York, a redactat un catalog al ei, în cele din urmă cercetarea lui s-a lărgit și a constituit baza cărții. Teza ei este că
Moshe Idel () [Corola-website/Science/311897_a_313226]
-
a ținut la Budapesta și a fost publicat mai întâi în engleză de Editura Universității Centrale Europene cu sediul la Budapesta și New York. Cartea se ocupă de urcarea sufletului și a trupului în lumile de sus, așa cum era concepută din antichitate și până la Baal Shem Tov. Autorul prezintă și un fel de cartografie a diferitelor opinii despre identitatea componentelor care urca, în ce fel o fac, și ce revelație au în lumile unde ajung. Și cartea aceasta a apărut în engleză
Moshe Idel () [Corola-website/Science/311897_a_313226]
-
timp cât și pentru o perioadă medie și chiar lungă de timp. La început spitalele erau formate din câte o singură clădire dar în ziua de azi multe din ele sunt formate din mai multe clădiri (corpuri) formând campusuri. În antichitate, sănătatea și religia erau strâns legate. Cele mai vechi clădiri a căror scop era tratarea bolnavilor sunt templele egiptene. Templele grecești dedicate zeului vindecător Asclepius primeau bolnavii dacă aceștia primeau ajutor de la zeu în vis. Romanii au ales venerarea lui
Spital () [Corola-website/Science/311922_a_313251]
-
dat fiind faptul că nu peste tot sunt făcute recensăminte în acest sens(practic doar în SUA, Canada, și Australia) iar noțiunea de "strămoși italieni" poate fi citită în diferite moduri deoarece o persoană poate avea mai mulți strămoși. Din antichitate până în secolul XVI Italia a fost un loc central al culturii, centrul sau originea fenomenelor universale precum Imperiul Roman, Biserica Catolică, Umanismul și Renașterea. Este suficient de menționat următoarele: , limba italiană este utilizată pe scară largă în scrierea partiturilor muzicale
Italieni () [Corola-website/Science/311912_a_313241]
-
Fusul coloanei este asemănător cu cel ionic, dar ceva mai zvelt. Ceea ce oferă particularitate coloanei corintice este capitelul. Acesta prezintă ornamentul numit acantă, preluat ulterior și de capitelurile compozite. este cel mai nou dintre cele trei ordine de arhitectură ale antichității grecești. Evoluția sa începe în jurul anului 400 î.Hr. dar abia peste trei secole ajunge la forma sa canonică. Cel mai vechi edificiu cu capiteluri corintice este Templul lui Apollo din Bassai (c. 400 î.Hr.). Alte edificii construite ulterior conțin fie
Ordinul corintic () [Corola-website/Science/311963_a_313292]
-
premiera la Dionisia din 442 î.Hr. sau chiar în acest an. Situată cronologic după "Oedip rege" și "Oedip la Colonus", aceasta a fost scrisă prima. Ca și „"Oedip rege"”, tragedia „"Antigona"” reprezintă una din cele mai prețioase creații literare ale antichității. Antigona, cutezătoarea fiica a lui Oedip, asistă la dezastrul provocat de lupta dintre frații ei, Etéocle și Polinice. Amândoi au căzut în luptă, iar tronul Tebei este ocupat de Creon. Regele dispune să se organizeze cu pompă înmormântarea lui Etéocle
Antigona (Sofocle) () [Corola-website/Science/311344_a_312673]
-
și copiilor faraonilor și nobililor. În vremea lui Ramses I (ca. 1301 î.Hr.) femeile au început să fie îngropate în Valea Reginelor, deși unele au continuat să fie îngropate împreună cu soții lor, în Valea Regilor. Numele oficial al zonei, în antichitate, era "Marea și maiestuoasa necropolă a milioanelor de ani de faraoni, viață, prosperitate și sănătate la vest de Teba", sau mai scurt "Ta-sekhet-ma'at" (Marele Câmp). G41-G1-Aa1:D21-O1-O29:Y1-A50-s-Z4:Y1-G7-N35-C11-Z2:N35-M4-M4-M4-t:Z2:N35-O29:O1*O1-G7-S34-U28-s-D2:Z1-R14-t:t-N23*Z1:N35-R19-t:O49-G7
Valea Regilor () [Corola-website/Science/311347_a_312676]
-
sunt. Ei au luat și decorațiile de pe pereții mormântului KV17, decorații care sunt în prezent la muzeul Louvre. În 1845-1846 valea a fost explorată de Karl Richard Lepsius. În a doua jumătate a secolului eforturile s-au concentrat pe conservarea antichităților. Serviciul de antichități egiptene, condus de Auguste Mariette, a început să exploreze valea, la început cu Eugène Lefébure în 1883, apoi cu Jules Baillet și Georges Bénédite în 1888, și în sfârșit Victor Loret din 1898 până în 1899, care a
Valea Regilor () [Corola-website/Science/311347_a_312676]
-
luat și decorațiile de pe pereții mormântului KV17, decorații care sunt în prezent la muzeul Louvre. În 1845-1846 valea a fost explorată de Karl Richard Lepsius. În a doua jumătate a secolului eforturile s-au concentrat pe conservarea antichităților. Serviciul de antichități egiptene, condus de Auguste Mariette, a început să exploreze valea, la început cu Eugène Lefébure în 1883, apoi cu Jules Baillet și Georges Bénédite în 1888, și în sfârșit Victor Loret din 1898 până în 1899, care a descoperit 16 noi
Valea Regilor () [Corola-website/Science/311347_a_312676]
-
cu Eugène Lefébure în 1883, apoi cu Jules Baillet și Georges Bénédite în 1888, și în sfârșit Victor Loret din 1898 până în 1899, care a descoperit 16 noi morminte. Când Gaston Maspero a fost renumit ca șef al Serviciul de antichități egiptene, acesta l-a numit pe Howard Carter ca inspector șef, iar acesta a descoperit câteva noi morminte și a explorat altele. La începutul secolului 20, americanul Theodore M. Davis a primit permisiunea de explorare în vale, și echipa sa
Valea Regilor () [Corola-website/Science/311347_a_312676]
-
redescoperit și explorat mormântul KV5, care este probabil cel mai mare, având cel puțin 120 de camere. În 2001 proiectul "Theban Mapping Project", pornit în 1978, a continuat explorarea văii și catalogarea mormintelor. La 8 februarie 2006, „Consiliul suprem al antichităților” a anunțat că o echipă americană, de la Universitatea Memphis, a descoperit un mormânt faraonic (KV63) aparținând dinastiei a 18-a. Se pare însă că este mai degrabă o cameră cu materiale funerare, decât un mormânt. Nu au fost găsite mumii
Valea Regilor () [Corola-website/Science/311347_a_312676]
-
au fost găsite mumii. La 31 iulie 2006, Nicholas Reeves, egiptolog englez, a anunțat că a descoperit o anomalie subterană, folosind un radar specializat. El a denumit această anomalie KV64, ceea ce a generat o controversă, deoarece numai „Consiliul suprem al antichităților” are dreptul de a da nume; în plus, nici măcar nu se știe dacă acolo e într-adevăr un mormânt. Primele morminte au fost amplasate în fațadele stâncilor, deasupra pietrișului de la baza dealurilor, sub cascadele temporare cauzate de ploi (ex. KV34
Valea Regilor () [Corola-website/Science/311347_a_312676]
-
timpul dinastiei a 18-a, cu scopul de a fi înmormântați acolo numeroșii săi fii. Având 120 de camere cunoscute, este probabil cel mai mare mormânt din vale. Mormântul fiului lui Ramses II, Merenptah (KV8), a fost deschis încă din antichitate; are o lungime de 160 m, terminându-se într-o cameră mortuară care a conținut odată un set de 4 sarcofage. Frumos decorat, este deschis publicului marea parte a anului. Ultimii regi al dinastiei au construit morminte asemănătoare, mai notabil
Valea Regilor () [Corola-website/Science/311347_a_312676]