11,066 matches
-
am aranjat puțin... — Nu vreau fardurile. Vreau să ne uităm în carnetul tău de însemnări. Să dăm la ultimele pagini. Deschise coperțile. — Asta e de azi ? se aplecă Iacob deasupra paginii, ca să poată desluși pe întuneric. Cosmina încuviință. El se aplecă, frunțile li se atinseră. — Nu e prea vesel dragonul nostru, întoarse Iacob foaia spre el. Te supără lumea din jur, ai vrea s-o respingi. Uite, focul nu țâșnește direct din nări, ci de mai departe. Aripile sunt mai mari
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de reușești toate astea ? șopti. Să te simt, dintr-odată, atât de aproape, de parcă ne-am cunoaște de mult. Nici măcar nu mai trebuie să-ți spun ceva despre mine. — Uneori nu trebuie să ne spunem nimic... șopti Iacob și se aplecă spre obrazul ei. Fata închise ochii și primi sărutul, fără să-și desfacă mâinile din poală. Apoi, coborând în trepte, în sărutul acela, se întoarse și îi înlănțui gâtul cu brațele. Abia când poșeta îi alunecă de pe genunchi, se desprinseră
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Fata închise ochii și primi sărutul, fără să-și desfacă mâinile din poală. Apoi, coborând în trepte, în sărutul acela, se întoarse și îi înlănțui gâtul cu brațele. Abia când poșeta îi alunecă de pe genunchi, se desprinseră, iar el se aplecă să i-o ridice. Cosmina își duse palma la gură. — Nu știu să sărut, așa-i ? — Sărutul e o formă de comunicare, răspunse, într-un fel, bărbatul. Important e să ai ceva de spus. Tu, de pildă, vrei să-mi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care se sfia să i le spună. — Vezi, a fost mult mai bine. — Ce simplu e... E valabil pentru orice fel de îmbrățișare, oricât de intimă ? Și tot ea : Vai, ce-am zis... Spune-mi mai bine tu... El se aplecă iarăși, dar ea îl opri. Nu, nu asta... Spune-mi de vărul tău, altminteri o să întreb pe fiecare dintre pacienții de la reanimare dacă te cunoaște. — Mi-e teamă că o să bănuiești cine e, prin eliminare. Pentru că el n-o să fie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a deschis ochii. Ba nu, mai întâi a lăcrimat. Dar asta a fost tot. Ionuț... de necrezut... Nu păreți a avea ceva în comun... — O, ba da, spuse Iacob. Mai mult decât ai putea bănui... — Pot să ghicesc ? El se aplecă și o sărută pe frunte. Apoi îi șopti la ureche : Amândoi am împlinit luna asta treizeci și trei de ani... Filip își trase taburetul într-o parte. Nu voia să stea chiar în fața bătrânului, observase că se simte în largul lui atunci când
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îmi răspunde. Numai că nu e întotdeauna cum vrea el. În felul ăsta trecem în rândul zeilor. Cosmina ridică arătătorul în semn de tăcere. Buzele bolnavului se mișcau, încercând să articuleze. Ținea ochii închiși, dar pupilele erau treze. Pantelimon se aplecă peste umărul ei. Nu-l întreba, șopti. El răspunde acum unor întrebări mai vechi. — Știai că are un văr ? — Probabil... În buletin scrie că are și mamă, și tată. Ceea ce pare plauzibil, dacă mă gândesc că s-a născut cândva
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
șopti Cosmina, cu arătătorul din nou ridicat. De data asta cu ochii întredeschiși, bolnavul se căznea să spună ceva. Chiar reuși, căci buzele nu doar se deschiseră, ci se și închiseră la loc, pe mutește, la sfârșitul cuvintelor. Cosmina se aplecă până când îi simți respirația pe obraz. El repetă, dar era prea mult pentru el și închise ochii, istovit. — Ce zice ? întrebă doctorul fără de arginți. — Nu sunt sigură că am înțeles. Cred că a zis „fiind“. Poate să fie o frântură
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai întorci, nu-i așa ? întrebă Filip deodată. Efrem ridică din umeri. — De unde să știu ? Nici n-am plecat. S-ar putea să nu-mi placă. — O să-ți fie rușine să te întorci, să recunoști c-ai greșit. Efrem se aplecă peste masă. — Știi bine că nu greșesc. Aici suntem pe un drum greșit... Nu vorbim nimic despre asta, dar criza de sens băltește ca mătasea-broaștei. Cum să lupți împotriva lipsei de sens, dacă n-o numești ? Cum s-o numești
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lacătele care, de orice parte ar fi încuiate, și într-o parte, și-ntr-alta sunt tot deținuți. — Ajută-mă, spuse Cosmina. Știa că el așa va face. Filip acoperi cu palmele și flăcăruia fitilului ceruit se învioră. Cosmina se aplecă și înfipse lumânarea în brazda moale de la rădăcina crucii. Rămase în picioare, așteptând, parcă, răspuns. — Crucile astea crude, de lemn negeluit, spuse Filip, sunt și mai sfâșietoare, parcă ar fi făcute din carne omenească. Sau poate că sentimentul ăsta vine
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pare, o întrerupse Pantelimon. Am făcut exact ce trebuia. Dacă moneda vorbește, trebuie s-o asculți. Poate că nu mai e nimic de făcut sau poate că nu tu ești cel care trebuie s-o facă. Stătea pe colțul patului, aplecat asupra palmei deschise în mijlocul căreia aștepta moneda de argint. — Ei, profesore... șopti, punându-i mâna pe umăr. — Îmi pare rău pentru bunicul tău, spuse Pantelimon, fără să-și ridice privirea. — Ce să zic... Trebuia să se întâmple, odată și-odată
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pentru tine, doar suntem de-o seamă. Dar tu parcă ai tot douăj’ de ani, te ține cloroformu’. Nu mai folosim cloroform, zâmbi Cosmina. În fine, ce-aveți și voi pe-acolo... Da’ auzi, ia fă-te-ncoa’. Papi se aplecă la ureche și-i șopti : Dacă te întreabă de Efrem, te faci că nu știi... — De ce să mă întrebe de Efrem ? — Dacă vine în discuție chestia cu bărbații. Eu, sanchi, n-am mai ieșit cu un bărbat de ani de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
v-ați cunoscut la bibliotecă. — Unde-ai văzut tu să-ți poți cumpăra o mașină ca aia din citit ? Ne-am cunoscut ca la cinema. Eu ieșeam din club, el intra, ne-am lovit unul de altul. Și ne-am aplecat amândoi odată după poșetă. Așa că ne-am nimerit bot în bot. Ce vrei mai romantic de-atât ? — Pare romantic, într-adevăr. Pufniră amândouă în râs : Adu-l și pe el la masă... — Nu ziceai că vrei să-mi spui ceva
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
e tot, adăugă el. Se opinti, dădu pătura la o parte și își coborî picioarele. — E mai bine decât ieri, așa-i ? Mult mai bine. Ieri nu-mi simțeam vârfurile degetelor. Nici nu puteam să pun talpa jos. Cosmina se aplecă spre el, privindu-l în ochi. — Îți amintești cum era ieri... Sigur că îmi amintesc. De ce nu ? — Chiar așa, spuse ea. De ce nu ? Atunci, povestește-mi. Nu-și ținea totuși buzele destul de bine lipite. Un firicel de salivă i se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o vreme și atunci îmi trebuie cineva în care să am încredere, ca să aibă grijă de toată casa. — Să pleci ? Unde ? — Nu știu încă. Departe. Aștept niște răspunsuri. Filip o mângâie pe păr. Ea nu se mai feri. Bărbatul își aplecă fața spre ea, dar Cosmina se întoarse încet, atât cât buzele lui să-i prindă abia colțul gurii. — Nu face asta, te rog, șopti fata. Nu înțelege greșit, de data asta nu e vorba de tine. Nici nu știa dacă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lumină al veiozei, ca de o colivie a spaimelor sale. Se opri în dreptul porții. Scoase de la piept un ghemotoc alb, îl mângâie cu podul palmei, până când, trezindu-se, dădu la iveală un căpșor care, pe jumătate orb, adulmecă aerul. Se aplecă atât cât putu peste gard și lăsă ghemotocul să cadă. Apoi privi cum dintr-însul ies niște proptele firave și lăbuțele de cățel o pornesc, cu un mers clătinat, spre pragul ușii și se încovrigă, scâncind, pe covorașul de la intrare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
când mai ai și alt nume, socoti Coltuc. Eu n-am alt nume, așa că... Se opri brusc, cineva se apropiase, azi băiatul încă nu dăduse chipuri oamenilor, așa că putea fi un stârc sau un linx sau orice altceva, acela se aplecă și-i puse un măr în punga atârnată de gât. — Frate, uite cum e, cumpăni șchiopul, acum, că se așe zase mai bine și umerii îl dureau mai puțin. Pe mine mă cheamă Constantin, așa m-a botezat popa. Că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se uită la tine, sunt mai chiori decât boșorogul ăsta de Fane. — Eu văd umbre... se apără orbul. — Umbrele seamănă între ele, hotărî Ologu. Poate o să văd într-o zi că, în loc de vreo fufă, iei în brațe un tramvai. Se aplecă și-l bătu pe Coltuc pe umăr : Așa că bucură- te, nu-i e nimănui milă de tine. Cerșetoria e o afacere. Ei ne dau bani sau te miri ce, am primit odată un bec de lanternă, iar noi le dăm
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Coltuc își vârî capul între umeri și închise ochii. Palma veni peste obraz, mai degrabă ca o îmbrânceală din vârful degetelor. — Dacă ești om, de ce nu te aperi ? Dosul de palmă fu acum mai puternic și capul lui Coltuc se aplecă într-o parte : Mă, tu nu ești om, ești un trunchi, auzi ? Ești un butuc și într-o zi o să te fac surcele și o să te pun pe foc, să-ți pârâie oasele-n sobă ! Uitând de furia mâinii care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ridicați din lighean să îmblânzească aerul uscat. Melania fredona încetișor, rostogolind, din când în când, ghemul, ca să-l deșire. Iar el citea și, pentru ca lectura să fie pe îndelete, îmbucătățea cuvintele din vârful buzelor. Când ajungea în josul paginii din dreapta, se apleca, apuca iscusit colțul cu limba, ridica foaia, o prindea cu buzele și o întorcea jumătate de cerc. Cititul era singurul lucru pe care putea să-l facă singur, de la început la sfârșit. În fața cărții nu se mai simțea neputincios. Mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să te mai domnească și alții, spuse Ologu, nu să te ploconești toată ziua la lume, după un sfanț. Să te uiți întruna după ăia care s-apropie, cu ochi moi și triști, ca un cotoi proaspăt castrat. Auzi, se aplecă spre Coltuc, care, cu gândul la silueta încovoiată, îndepărtându-se, a Melaniei, nu luase seama la dialogul dintre cei doi, ce-ai vrut să zici că tu vezi lumea întreagă ? De-o pildă, când te uiți afară, pe fereastra asta
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ochi mari și, firește, nemișcat, Costică se lovi cu palma peste frunte. — Am uitat că tu ești îngerul Domnului, doar n-o să lipăi din farfurie, ca o cotarlă. Privi prin cârciumă, într-un colț ședea o femeie cu fuste înflorate, aplecată peste o cafea și trăgând din țigară. — Tu, de colo ! strigă Ologu. Ia adu-ți țigara mai aproape ! E Panselia, le explică celorlalți, fată bună, din popor. Femeia traversă odaia cu un mers legănat și se așeză lângă ei. Ce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fără noroc... Uite unde era norocu’ ! auzi Ologu în urmă, dogit, dar nu se mai întoarse, clătină din cap și o luă după ceilalți, țopăind ca un cintezoi, deși îngreunat odată cu berea. Începea să se însereze, lanurile de floarea-soarelui se aplecau tot mai mult, fețele se închideau și unele își întorceau fața spre lună. Era ora cea mai potrivită, lumea ieșea de la serviciu, cei ce lucrau și sâmbăta, ceilalți se învârteau după cumpărături. Fane, după zgomotul monedelor în tingire - de-asta
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
policioară, Coltuc nu avusese alte lucruri de care să aibă grijă, căci, în fața rătăcirilor ori a lăcomiilor de tot felul, oricum nu ar fi avut cum să apere ce era al lui. Venise vremea să se concentreze asupra cărții. Se aplecă și prinse cu limba colțul paginii, o întoarse într-un semicerc larg, ținând hârtia cu vârful buzelor, ca să înceapă o pagină nouă, dar fără să o fi terminat pe cea precedentă. Când citea, în jurul lui plutea o senzație de împăcare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ceva pe vreun fund de farfurie ? Femeia coborî cu pași mari, așa cum se întâmplă când o iei la vale, și, cu mâinile în șolduri, prețălui priveliștea. Dădu cu piciorul în farfuriile căzute maldăr, pe câteva cu fața în jos se aplecă să le întoarcă. Ridică din umeri cum că nu mai e nimic de făcut, apoi flutură din mână a rămas-bun și se depărtă, cu mersul săltat pe vârfuri, ca fetișcanele. — Canci, scânci Ologu, rezemându-se de felinar... Ce fel de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fălcile de dolofane și lătărețe. Și, ca să fie limpede că amuzamentul se cuvenea doar uneia dintre părți, își apucă bastonul de cauciuc și i-l propti în piept atât de neașteptat, încât fata își pierdu echilibrul. „Auzi, parașuto“, șuieră el, aplecându-se pentru a micșora distanța față de fata ghemuită pe podea, „cei mai buni prieteni ai milițianului sunt bătaia și așteptarea. Pe care vrei să-l cunoști mai întâi ?“. Așa că Rada, privindu-l cum se întoarce la registrul lui în care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]