8,505 matches
-
de 250 km. O regiune foarte slab populată. Pe la ora 1 noaptea, ajungem la o stațiune de benzină, trecută cu numele de „Jean” pe hartă. Domnul Jean trăiește aici ca un sihastru. Are benzină, dar și câteva burdufe cu apă, atârnate În tavan. La 3 noaptea suntem În renumita stațiune, orășel din Nevada, Las Vegas, cu 5.000 locuitori, oraș al aviatorilor și al jucătorilor din tripouri. Soția și Sănduța, copleșite de căldură, au adormit. Merg mai departe și la 4
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
primii dispuși la compromisuri cu regimul. Un alt element care a putut constitui un impuls în vederea colaborării a fost duritatea ieșită din comună a anchetelor, cu care toți deținuții erau la curent. Eugen Măgirescu povestește că unii deținuți erau dezbrăcați, atârnați cu picioarele în sus și bătuți cu parul la tălpi, palme și șezut. Pe ciomegele cu care erau loviți scria: 'Calea adevărului'. El înșiră și alte metode de tortură folosite la Suceava: șocurile electrice până la leșin, înfigerea acelor sub unghii
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
pe compromiterea lor în ochii foștilor colegi. Se pare că în această cameră au avut loc mizanscene cu caracter blasfemic în perioada Paștelui din anul 1951, Mihai Buracu relatând că cei din celulă trebuiau să sărute un falus din săpun atârnat de gâtul unui 'sacerdot'. Existau spini, bâte în loc de ramuri înverzite de salcie și un 'Pilat' care l-a osândit pe 'Iisus' la răstignirea pe hârdăul cu excremente. Juberian afirmă că acestea au fost ultimele bătăi, după care majoritatea celor rămași
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
tare așa, dar nu l-au mai bătut. A participat la mizanscenele cu caracter blasfemic din timpul Paștelui din anul 1951, când a fost pus să joace rolul asinului. Deținuții au fost obligați să sărute un falus confecționat din săpun, atârnat de gâtul unui 'sacerdot', iar scena condamnării la moarte a lui Iisus a fost și ea batjocorită, un 'Pilat' osândindu-l pe 'Iisus' la răstignirea pe hârdăul cu excremente. În urma torturilor la care a fost supus, lui Mihai Buracu i-
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
acea vreme stăteam bine și cu văzul, și cu auzul. Între timp... acuitatea vederii a avut de suferit, dar nu în mod îngrijorător. A început programul. Unul dintre sahaja yoghini a venit în fața sălii și, așezat lângă schema corpului subtil atârnată pe un stativ metalic, și-a început prelegerea. Eu absorbeam toată informația, asemenea unui burete uscat, asemenea unui câmp arid. Din fericire, vorbitorul (ce parcă vorbea doar pentru mine!) dădea exact acele răspunsuri pe care le așteptam în urma lecturilor mele
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
care mă aflam într-o stare fizică și psihică deplorabilă, urât, slăbit și atât de flămând de... iubire! Locul desfășurării ședințelor publice era, de fapt, o sală de clasă, cu băncile și tabla de rigoare. Ca de obicei, cuierele erau atârnate pe peretele opus intrării în clasă și, atunci când era frig afară, se încărcau de hainele elevilor, adevărate ascunzători pentru chiulangiii de la program. Aflându-se la subsol, sala era întunecoasă, astfel încât era imperios necesar ca luminile să fie permanent aprinse. Locația
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
și vă încălzesc inimile. Legume, fructe, indieni, lămpi de gaz. Verde, auriu, negru, lumină... Cum să nu fiu marcat de această secvență de frumusețe și puritate? Cum să nu fiu pătruns de parfumul Indiei? Cu mai multe sacoșe cu fructe atârnând de mâinile mele, m-am întors la fetele ce mă așteptau cu oarecare nerăbdare și îngrijorare, obosite de alergătura prin magazine și de obligatoriile negocieri. Am luat două ricșe pentru un drum pe care la venire îl făcusem cu vioiciune
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
cele două publicații și le încurcau când era vorba să se aboneze. Tipografia „Mitropolit Silvestru”, Cernăuți, Piața Unirii nr.3 * Voința Școalei, anul VI, apare lunar în Cernăuți. Titlul ne spune că revista urmărește interesele și propășirea școalei de la care atârnă viitorul unei țări. Citind articol cu articol vezi că ele cuprind observații judicioase și propuneri foarte bune. Merită să fie citită de oricine se ocupă și urmărește: binele, ridicarea școlii și îmbogățirea minții cu cunoștințele folositoare celor ce fac sau
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
ele, se umpluseră și dădeau pe de lături. Golirea lor se făcea de două ori pe zi, la haznaua din curtea închisorii. Exista și un al treilea vas, putina cu apă, care se împrospăta odată cu golirea hîrdaielor. De toarta putinii atîrna o cană cu smalțul spart, ruginită, o singură cană pentru toată lumea. Cu ea beam apă, cu ea ne spălam pe mîini. Instalațiile acestea sanitare își aveau locul în colțul din dreapta ușii și erau folosite zi și noapte în văzul tuturor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
optsprezece ani. Teoriile clasice vorbesc despre poet ca despre un intermediar între divinitate și omul de rînd. Muza inspiratoare ține în mînă un șir de inele, de fiecare inel se agață un poet, ca peștele în cîrlig, de fiecare poet atîrnă alți poeți, pentru a fi astfel magnetizați, locuiți sau posedați de zei. Însă modul concret în care intră zeul în contact cu poetul, tehnica prin care se strecoară în el, felul în care îl posedă, nici un filosof nu ne-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ultimul său marș pentru fanfară. Avea scrierea măruntă, dar caligrafică. Pe masă erau cărți, neglijent stivuite, gata să cadă, iar în fața lui o călimară, un toc și o coală de hârtie de note scrisă pe jumătate. Pe unul din pereți atârna buzduganul de tambur major, iar pe un piedestal, chipiul prăfuit cu pompon în trei culori. După ce i-am spus cine sunt și pentru ce venisem la Paris s-a oferit să mă pună în legătură cu un cunoscut al său, fost mare
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
clovn. Minute în șir îi povestea lui Fernic câte și mai câte, glumea cu el, iar când se întorcea să-l privească, în loc să vadă chipul prietenului său, îi vedea cadavrul în descompunere. Cu vene și bucăți de carne în putrefacție atârnându-i pe oase. Cu viermi colcăindu-i pe față, rozându-i pielea până la oase, care se puteau vedea pe alocuri. Cu partea stângă a mandibulei agățată de niște ultimi mușchi ațoși, gata să cadă pe masă, și un miros groaznic
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
curând la abdicarea sa. Antisemitismul tensionat de pe străzi este tot mai aproape de a deveni politică de stat, iar mirosul războiului plutește în aer, la fel de tare ca parfumul cafelelor și al băuturilor. Lumea pare de-a dreptul scăpată de sub control, viețile atârnă parcă de-un fir subțire și haotic, începe să curgă mult sânge și nimic nu arată în zare o întoarcere la pace și normalitate. Lideri politici, artiști sau oameni de cultură sunt asasinați sau arestați peste noapte. Zelea Codreanu, liderul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
băi agariciule, Cristian Vasile cânta până dimi- neața dacă era aici și ridica tot orașul în picioare, nu ți-e rușine ? — Cristian Vasile a mai îmbătrânit, domnule... Nu că a îmbătrânit, se ridică libidinosul de la masă, cu resturi de ciorbă atârnându-i pe barba murdară, și îi dă un brânci sănătos lui Cristi, mai să-l dezechilibreze de tot. Ăsta-i cântărețul Cristian Vasile, ha-ha ? Uitați-vă la el, băi, ce-a ajuns bețivul ! E ultimul borfaș ! Și știi ce, prietene
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
un „visător” este și acela care dă o mai Înaltă valoare tocmai acestei entități sau acestui fenomen numit realitate, cineva care, cu o mână „somnambulă”, dar și decisă, deșiră toate calculele „Înțelepte” ale oricărui calcul al probabilității, răsturnîndu-i argumentele, ce atîrnă greu adeseori, prin pura instinctivitate, printr-un curaj al minții care se Învecinează cu nebunia. Multă vreme, În „tinerețile mele”, am fost preocupat de literatura europeană care avea ca temă răzbunarea, răzbunarea unei injustiții, se’nțelege, de la Hamlet la Contele
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
istoric răuvoitor ucrainean sau maghiar; nu, nu numai limba Îi unește pe Românii de pe ambii versanți ai Carpaților, colonizarea romană sau Mihai Viteazul care a „Îndrăznit” această unire pentru câteva luni. Și nu numai procentul majoritar demografic românesc ce a atârnat În 1918 la Trianon când harta Europei de mijloc și răsăritene a fost „re-desenată”, născându-se din franjurile uriașului și despoticului imperiu habsburgic cele trei noi țări, națiuni: Cehoslovacia, Iugoslavia și România! Dar... șocul acestei visate și nesperate - atît de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Tezele din Iulie ’71”! - pe scurt, unii foști amici, Manolescu sau Doinaș printre alții, l-au uitat pe „insurgent” pentru a-și reaminti de „ambițiosul” sau de „carieristul” Breban! Adaptare - dezadaptare! Cum ne re-adaptăm noi la „vremuri noi”?! Cât mai atârnă În balanță meritele vechi, realele, profundele merite, cât mai atârnă În balanță o prietenie - Într-o tiranie precum cea comunistă prietenia În literatură era nu numai o Întovărășire spontană de idei și afecte, dar și o „armă”, un fel de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sau Doinaș printre alții, l-au uitat pe „insurgent” pentru a-și reaminti de „ambițiosul” sau de „carieristul” Breban! Adaptare - dezadaptare! Cum ne re-adaptăm noi la „vremuri noi”?! Cât mai atârnă În balanță meritele vechi, realele, profundele merite, cât mai atârnă În balanță o prietenie - Într-o tiranie precum cea comunistă prietenia În literatură era nu numai o Întovărășire spontană de idei și afecte, dar și o „armă”, un fel de „instrument” de rezistență și de luptă Într-o mare tulbure
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mai multe condamnări la Închisoare. Se Înțelege că relațiile dintre România și Austro Ungaria nu puteau fi idilice, adăugându-se și faptul că opinia publică din Regat Îi susținea deschis pe frații transilvăneni. La 1914, această stare de lucruri a atârnat greu În decizia României. România lui Carol I a aspirat să joace un rol de arbitru În Balcani. Era, Într-adevăr, cel mai Întins și mai populat, și cel mai stabil, dintre micile state apărute În urma destrămării Imperiului Otoman. În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
atât de mare Între nivelul de sus și nivelul de jos. Așa se explică și situarea României, În ciuda relativelor ei performanțe intelectuale, În coada statisticilor europene, chiar după unele țări balcanice, care nu au tradiția intelectuală a României. Nu intelectualii atârnă În balanța statisticilor! Din punct de vedere social, România este o țară dezmembrată, În care românii par a fi străini românilor. Cel mai mult se deosebesc de restul românilor basarabenii. Mai sunt ei Încă români? În ce i privește, Își
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
pierduse răbdarea. Iar eu credeam că am destul timp s-o conving de contrariu. Dar nu de Halloween. Pentru că totul era pregătit. Casa fusese decorată de compania de catering ca să semene cu un imens castel bântuit, cu pânze de păianjen atârnând peste schelete de plastic și lilieci-vampiri uriași legănându-se prinși de tavan, lumini violete îmbăind fiecare perete și un stroboscop în foaier. Un prieten, artistul Tom Sachs, concepuse cutia mare din mijlocul camerei de zi, zbârlindu-se și mârâind la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o revistă. Ceva ce-mi place să cred. - Jayster. Veșnic visător. - Cât de ușurat mă simt. Mi-am dat seama că întreaga scenă a suburbiei era o mare idee a ta. Apropo, zise el, arătând spre scheletul de plastic care atârna de grindă, așa arată casa asta în mod normal? - Da, lui Jayne îi place la nebunie. A tăcut câteva clipe. - Adică dormi tot pe canapea? - E doar camera de oaspeți și nu-i decât o fază - da’ ia stai, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Hermes Chaine d’Ancre plină ochi cu un espresso aburit și lăptos, iar stafia bâigui mersi în timp ce Marta se deplasă în direcția extractorului de suc Waring și începu să stoarcă portocale. Epuizată, stafia se zgâia la oalele de cupru care atârnau de cârligele unui raft de deasupra tejghelei din mijlocul bucătăriei, sorbindu-și mohorât cafeaua în timp ce își muta privirea asupra unui exemplar din Daily Variety care stătea deasupra unui teanc ce includea The New York Times, secțiunea Calendar din The Los Angeles Times și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
găsită sub patul lui, X-ul scrijelit pe piept și tentativa de sinucidere de luna trecută, mâna ruptă din cauza pumnilor dați în perete, nopțile lungit în pat numărând până la o mie, iepurele de casă găsit mai târziu, în aceeași dimineață, atârnând spânzurat de un cârlig într-o cămară - și, în sfârșit, imaginile de încheiere ale nenumăratelor rapoarte: steagul în bernă, serviciile memoriale, sutele de buchete și lumânări și jucării care acopereau treptele de la intrarea în școală, mâna însângerată a unei victime
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lui era...Jayne. Când mi-am ridicat privirea, am văzut un student care mă fixa oarecum timid. La prima vedere nu avea nimic neobișnuit: înalt, frumușel la modul general, față prelungă, destul de cizelată, un păr roșcat des foarte scurt, rucsac atârnând pe umeri. Purta blugi și un pulover Armani vechi, verde-măsliniu (vechi pentru că era genul de pulover pe care îl purtasem și eu odată, în studenție). Avea în mână un pahar de cafea de la Starbucks și părea mai dezghețat decât adormiții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]