8,498 matches
-
goți se propagă, mai ales la vizigoții din Dacia, creștinismul. Primul episcop arian Wulfila (Ulfilas), care în 348 d.Ch. este silit să se retragă cu un grup de credincioși peste Dunăre, în Imperiul Roman, din cauza persecuțiilor din partea goților păgâni, traduce Biblia în limba gotică. Alți propovăduitori ai creștinismului la goți, între care sunt cunoscuți Sfântul Nichita și Sfântul Sava (gotul), au suferit martirajul în Dacia. Dar, cu toate persecuțiile, creștinismul se răspândește în general sub forma arianismului, așa că, în curând, cea
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
din 1795, cunoscută și sub numele de Biblia lui Clain sau Biblia lui Bob, reprezintă cea de-a doua traducere a Sfintei Scripturi tipărită în limba română. Cuprinzând traducerea Vechiului Testament și a Noului Testament în limba română, cartea are formatul in-folio (380/390 x 250/260 mm
Biblia de la Blaj () [Corola-website/Science/313012_a_314341]
-
din 1795, cunoscută și sub numele de Biblia lui Clain sau Biblia lui Bob, reprezintă cea de-a doua traducere a Sfintei Scripturi tipărită în limba română. Cuprinzând traducerea Vechiului Testament și a Noului Testament în limba română, cartea are formatul in-folio (380/390 x 250/260 mm). Potrivit surselor bibliografice consacrate
Biblia de la Blaj () [Corola-website/Science/313012_a_314341]
-
apoi înștiințarea "Cătră cetitoriu", aparținând diortositorului Petru Gherman de Peterlaca, iar în final o erată. Cartea a fost tipărită cu caractere chirilice între 1 noiembrie 1793 și 15 noiembrie 1795, cu sprijinul episcopului Ioan Bob. Samuil Micu începe să traducă "Biblia" încă din anul 1783, pe vremea când era prefect de studii la Colegiul Sf. Barbara din Viena. Există opinii după care întreaga traducere a "Bibliei" ar fi fost încheiată deja în 1785. Sursele versiunii sale sunt vechea Biblie de la București
Biblia de la Blaj () [Corola-website/Science/313012_a_314341]
-
1793 și 15 noiembrie 1795, cu sprijinul episcopului Ioan Bob. Samuil Micu începe să traducă "Biblia" încă din anul 1783, pe vremea când era prefect de studii la Colegiul Sf. Barbara din Viena. Există opinii după care întreaga traducere a "Bibliei" ar fi fost încheiată deja în 1785. Sursele versiunii sale sunt vechea Biblie de la București, din 1688, dar, în primul rând, o ediție a "Septuagintei" scoasă de elenistul olandez Lambert Bos, la Franeker, în 1709, precum și una dintre edițiile poliglote
Biblia de la Blaj () [Corola-website/Science/313012_a_314341]
-
să traducă "Biblia" încă din anul 1783, pe vremea când era prefect de studii la Colegiul Sf. Barbara din Viena. Există opinii după care întreaga traducere a "Bibliei" ar fi fost încheiată deja în 1785. Sursele versiunii sale sunt vechea Biblie de la București, din 1688, dar, în primul rând, o ediție a "Septuagintei" scoasă de elenistul olandez Lambert Bos, la Franeker, în 1709, precum și una dintre edițiile poliglote care fructificau adnotările lui François Vatable, respectiv cele apărute la Heidelberg (1586, 1599
Biblia de la Blaj () [Corola-website/Science/313012_a_314341]
-
osibiți ai săi idiotismi”. Manuscrisele cuprinzând protograful traducerii se păstrează în fondul Blaj la filiala din Cluj a Bibliotecii Academiei Române. Influența pe care a exercitat-o ediția de la Blaj, timp de peste un secol, asupra limbajului biblic românesc este covârșitoare. Atât "Biblia" de la Sankt Petersburg, din 1819, cât și "Biblia" de la Buzău, apărută, în cinci volume, între 1854-1856, apoi cea tipărită sub supravegherea și binecuvântarea mitropolitului Andrei Șaguna, la Sibiu, între anii 1856-1858, precum și, într o anumită măsură, "Biblia Sinodală", apărută la
Biblia de la Blaj () [Corola-website/Science/313012_a_314341]
-
se păstrează în fondul Blaj la filiala din Cluj a Bibliotecii Academiei Române. Influența pe care a exercitat-o ediția de la Blaj, timp de peste un secol, asupra limbajului biblic românesc este covârșitoare. Atât "Biblia" de la Sankt Petersburg, din 1819, cât și "Biblia" de la Buzău, apărută, în cinci volume, între 1854-1856, apoi cea tipărită sub supravegherea și binecuvântarea mitropolitului Andrei Șaguna, la Sibiu, între anii 1856-1858, precum și, într o anumită măsură, "Biblia Sinodală", apărută la București, în 1914, sunt îndatorate traducerii lui Samuil
Biblia de la Blaj () [Corola-website/Science/313012_a_314341]
-
este covârșitoare. Atât "Biblia" de la Sankt Petersburg, din 1819, cât și "Biblia" de la Buzău, apărută, în cinci volume, între 1854-1856, apoi cea tipărită sub supravegherea și binecuvântarea mitropolitului Andrei Șaguna, la Sibiu, între anii 1856-1858, precum și, într o anumită măsură, "Biblia Sinodală", apărută la București, în 1914, sunt îndatorate traducerii lui Samuil Micu. Cu multă onestitate, episcopul Filotei mărturisea în precuvântarea ediției buzoiene că „dintre Bibliile tipărite în limba noastră mai bine tălmăcită și mai luminat la înțeles este cea de la
Biblia de la Blaj () [Corola-website/Science/313012_a_314341]
-
și binecuvântarea mitropolitului Andrei Șaguna, la Sibiu, între anii 1856-1858, precum și, într o anumită măsură, "Biblia Sinodală", apărută la București, în 1914, sunt îndatorate traducerii lui Samuil Micu. Cu multă onestitate, episcopul Filotei mărturisea în precuvântarea ediției buzoiene că „dintre Bibliile tipărite în limba noastră mai bine tălmăcită și mai luminat la înțeles este cea de la Blaju”. Comparând "" cu "Biblia de la București", constatăm o evoluție evidentă sub aspectul limbii române literare. Este sugestivă caracterizarea pe care Perpessicius o făcea "Bibliei" de la
Biblia de la Blaj () [Corola-website/Science/313012_a_314341]
-
București, în 1914, sunt îndatorate traducerii lui Samuil Micu. Cu multă onestitate, episcopul Filotei mărturisea în precuvântarea ediției buzoiene că „dintre Bibliile tipărite în limba noastră mai bine tălmăcită și mai luminat la înțeles este cea de la Blaju”. Comparând "" cu "Biblia de la București", constatăm o evoluție evidentă sub aspectul limbii române literare. Este sugestivă caracterizarea pe care Perpessicius o făcea "Bibliei" de la Blaj, după ce descoperea în "Glossa" lui Eminescu imagini preluate din "Ecleziastul" tălmăcit de Samuil Micu: „O lectură comparativă a
Biblia de la Blaj () [Corola-website/Science/313012_a_314341]
-
dintre Bibliile tipărite în limba noastră mai bine tălmăcită și mai luminat la înțeles este cea de la Blaju”. Comparând "" cu "Biblia de la București", constatăm o evoluție evidentă sub aspectul limbii române literare. Este sugestivă caracterizarea pe care Perpessicius o făcea "Bibliei" de la Blaj, după ce descoperea în "Glossa" lui Eminescu imagini preluate din "Ecleziastul" tălmăcit de Samuil Micu: „O lectură comparativă a celor două Biblii, de la 1688 și de la 1795, apleacă cumpăna în favoarea celei de a doua. Și nu e la Clain
Biblia de la Blaj () [Corola-website/Science/313012_a_314341]
-
constatăm o evoluție evidentă sub aspectul limbii române literare. Este sugestivă caracterizarea pe care Perpessicius o făcea "Bibliei" de la Blaj, după ce descoperea în "Glossa" lui Eminescu imagini preluate din "Ecleziastul" tălmăcit de Samuil Micu: „O lectură comparativă a celor două Biblii, de la 1688 și de la 1795, apleacă cumpăna în favoarea celei de a doua. Și nu e la Clain numai grija unei clarități cât mai explicite, dovadă argumentele inițiale ale capitolelor, glosele, explicațiile cuvintelor, cu cari e înlesnită lectura unui text bogat
Biblia de la Blaj () [Corola-website/Science/313012_a_314341]
-
argumentele inițiale ale capitolelor, glosele, explicațiile cuvintelor, cu cari e înlesnită lectura unui text bogat în arcane, dar este mai cu seamă grija unei continui rotunjiri a frazei, a expresiei, a topicei”. În anul 2000, la inițiativa episcopului Virgil Bercea, "Biblia" lui Samuil Micu este republicată, într-o ediție jubiliară scoasă la Tipografia Vaticana din Roma. Realizată de un grup de istorici și filologi clujeni, condus de Ioan Chindriș (coordonare editorială) și Eugen Pavel (coordonare filologică), noua ediție diplomatică cuprinde, în
Biblia de la Blaj () [Corola-website/Science/313012_a_314341]
-
și comportament moral, în timp ce creștinismul și islamul nu o fac. Buddhismul nu interzice carnea în general, dar buddhismul Mahayana încurajează vegetarianismul ca fiind benefic pentru dezvoltarea compasiunii. Pe când vegetarianismul nu este comun în tradiția creștinismului vestic, conceptul apare periodic. Conform Bibliei, la început, oamenii și animalele erau vegetariene. Imediat după Potop, Dumnezeu a permis mâncatul cărnii, dar unii susțin că Dumnezeu a îngăduit consumul cărnii doar "temporar", deoarece toate plantele au fost distruse de către potop. Unii creștini cred că Biblia explică
Vegetarianism () [Corola-website/Science/313096_a_314425]
-
în cartea lui Daniel se promovează specific vegetarianismul ca fiind benefic. Totuși, teologia argumentează că, în acest caz, Daniel respinge mâncarea considerată a fi nesfântă de către credința lui (alimente ce au fost sacrificate zeilor păgâni), nu neapărat carne. Noul Testament din Biblie spune că alegerea dietetică unei persoane are consecințe minore și nu ar trebui să fie punct de confruntare (Romani, 14:1-3). Așadar, creștinii moderni consideră vegetarianismul ca o alegere personală perfect acceptabilă, ce are multe din implicațiile postirii. Toate Bisericile
Vegetarianism () [Corola-website/Science/313096_a_314425]
-
spune „să nu ucizi”. Mulți argumentează că aceasta poate fi luată sub semnificație de a nu ucide deloc, nici animale, nici oameni, sau cel puțin „cineva să nu ucidă nenecesar”, în același mod în care restricțiile apăsătoare asupra sclaviei din Biblie au fost interpretate de teologii moderni ca sugerarea de a nu o face deloc. Cei care practică jainismul sunt, în general, lacto-vegetarieni. Niciun produs obținut de la un animal mort nu este permis. Jainiștii consideră vegetarianismul ca dieta ideală în mod
Vegetarianism () [Corola-website/Science/313096_a_314425]
-
ci au și produs cele mai multe cărți din Evul Mediu. Unii clerici au fost susținuți de nobili și bogați, în timp ce alții au apelat la mase. Cu toate acestea, clerul începea să-și piardă autoritatea intelectuală copleșitoare. Progresul tiparului(în special a Bibliei) și extinderea comerțului, precum și răspândirea umanismului renascentist, a ridicat rata de alfabetizare, conform lui Engels. Engels a considerat că monopolul catolic asupra învățământului superior a fost redus în mod corespunzător. Cu toate acestea, în ciuda caracterului secular al umanismului secolului al
Războiul Țărănesc German () [Corola-website/Science/313146_a_314475]
-
pergamentul suferă modificări structurale atât sub influența factorilor fizico-chimici ca poluarea mediului, tratamentele acido-bazice, temperatura, umiditatea, cât și a celor biologici și microbiologici, ca bacterii și ciuperci. În anul 2000, în sudul Antalyei, autoritățile turce au confiscat de la contrabandiști o Biblie scrisă pe pergament, în limba siriacă, un dialect al limbii aramaice. Cartea, cu o vechime estimată de 1500 de ani, care are 52 de pagini, conține și unele cărți necanonice alături de ilustrații cu Cina cea de Taină și cu cei
Pergament () [Corola-website/Science/313163_a_314492]
-
Carlin deja și-a obișnuit audiența. Deși a fost educat într-un mediu romano-catolic (lucru descris în albumele "FM & AM" și "Class Clown"), religia și credincioșii constituie o temă predilectă a criticii sale. De asemenea, consideră ipocrit actul jurământului pe Biblie. Mai mult, în "Brain Droppings" parodiază credința susținând că adoră zeul-Soare.
George Carlin () [Corola-website/Science/313249_a_314578]
-
îi plăcea cel mai mult să facă pozne". Îi face mare plăcere să rănească animalele din ogradă. Nils capturează un pitic într-o plasă în timp ce familia lui era la biserică și l-au lăsat acasă pentru a citi capitole din Biblie. Piticul îi propune lui Nils să-l elibereze, iar dacă îl va elibera, îi va dărui o monedă uriașă de aur. Nils respinge oferta și piticul îl transformă pe Nils într-un spiriduș, micșorat și capabil să vorbească cu animalele
Minunata călătorie a lui Nils Holgersson () [Corola-website/Science/313260_a_314589]
-
în special după publicarea carții "„Evanghelicii si Catolicii Împreună: Spre o misiune comună” "( Evangelicals and Catholics Together: Toward a Common Mission) pentru care Packer a fost unul dintre contribuitori. J.I. Packer a fost editorul general pentru o nouă traducere a Bibliei . Din 2008, Packer este enoriaș al bisericii anglicane St. John's Shaughnessy în Vancouver. În luna februarie al anului 2008, această biserică a hotărât să părăsească Biserica Anglicană din Canada. Biserica continuă să facă parte din denominația anglicană, dar operază
J. I. Packer () [Corola-website/Science/314520_a_315849]
-
au schimbat pentru totdeauna societatea europeană și au provocat nașterea societății civile. Unul dintre aceste precepte consta în obligația credincioșilor de a lua contact direct cu cuvântul lui Dumnezeu. Acest precept a avut consecințe importante deoarece a dus la traducerea Bibliei din limbile liturgice (latină, greacă și slavonă) în limbile vorbite de mase (adică în germană, cehă, poloneză, franceză, maghiară etc.; în acest context a apărut și Catehismul Luteran, prima carte tipărită în limba română). Pe de altă parte, același precept
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
este o limbă germanică dispărută, care a fost vorbită de goți. Este cunoscută, în principal, din Codex Argenteus, o copie din secolul al VII-lea a Bibliei traduse de episcopul Wulfila ("Ulfilas") în gotică, datând din secolul al IV-lea. Este singura limbă est-germanică cu un "corpus" amplu. Toate celelalte, inclusiv limba burgundă și limba vandală, sunt cunoscute numai prin nume proprii transmise din surse istorice. Fiind
Limba gotică () [Corola-website/Science/314572_a_315901]
-
Apfel și Appel); kommen "a veni" (kommen); singhen "a cânta" (singen); lachen "a râde" (lachen); oeghene "ochi (plural)" (Augen); stul "scaun" (Stuhl); hus "casă" (Haus și Hus); salt "sare" (Salz). Datorită vechimii mari a textelor în gotică (în principal textul Bibliei tradus de Wulfila), gotica are o importanță deosebită în lingvistica comparată în general și în lingvistica limbilor germanice în particular.
Limba gotică () [Corola-website/Science/314572_a_315901]