8,109 matches
-
atribuit califului Omar al II-lea. În evul mediu "milet-i Rum" s-a transformat într-un adevărat „stat în stat”, permițând Marii Biserici, aflată în condiții de „captivitate”, să se ridice la o putere mai mare decât chiar în epoca bizantină. Dar asemenea conducere a comunității greco-ortodoxe ne-ar da o falsă imagine despre statutul supușilor nemusulmani din statul otoman, dacă n-am trece de această fațadă înșelătoare. Adevărul este că de avantajele acestei autonomii, care convenea Porții din rațiuni fiscale
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
el a participat la răscoală care a cuprins Apulia în 1081, în ajunul primei campanii a lui Guiscard din Balcani. Această din urmă răscoală l-a avut în frunte pe contele Godefroi de Conversano și a fost susținută de împăratul bizantin Alexios I Comnen, însă a fost reprimata înainte de 1083. În orice caz, din timpul insurecției, Henric și-a afirmat supunerea față de Bizanț. Astfel, între martie 1083 și iunie 1086, el și-a datat hrisoavele în funcție de anii de domnie ai lui
Henric de Monte Sant'Angelo () [Corola-website/Science/328173_a_329502]
-
au asediat orașul Bari, principala forăreață a bizantinilor din Italia și capitala catepanatului Italiei. Asediul a început în 5 august 1068, iar Bari a fost capturat în 16 aprilie 1071, când Robert Guiscard a pătruns în cetate, punând capăt prezenței bizantine în sudul Italiei. Până în 1060, doar câteva orașe costiere din Apulia se mai aflau sub stăpânirea Bizanțului: pe parcursul deceniilor anterioare, normanzii își extinseseră posesiunile din sudul Italiei, iar acum își fixaseră ca obiectiv alungarea completă a bizantinilor din Peninsula Italică
Asediul de la Bari () [Corola-website/Science/328194_a_329523]
-
podul și au izbutit să mențină o legătură cu Bizanțul. Împăratul Roman al IV-lea a numit un nou catepan, Avartuteles, căruia i-a pus la dispoziție o flotă, care să transporte trupe și provizii pentru asediații din Bari. Flota bizantină a ajuns în cetate la începutul anului 1069, însă între timp armata bizantină de uscat a fost înfrântă de către normanzi, aceștia din urmă ocupând Gravina și Obbiano. Robert nu a revenit imediat după aceea la Bari, el trecând în ianuarie
Asediul de la Bari () [Corola-website/Science/328194_a_329523]
-
IV-lea a numit un nou catepan, Avartuteles, căruia i-a pus la dispoziție o flotă, care să transporte trupe și provizii pentru asediații din Bari. Flota bizantină a ajuns în cetate la începutul anului 1069, însă între timp armata bizantină de uscat a fost înfrântă de către normanzi, aceștia din urmă ocupând Gravina și Obbiano. Robert nu a revenit imediat după aceea la Bari, el trecând în ianuarie 1070 la Brindisi, pentru a sprijini forțele normande care asediau aceas fortăreață de
Asediul de la Bari () [Corola-website/Science/328194_a_329523]
-
față de normanzi. Avartuteles a trimit o nouă ambasadă la Constantinopol, obținând trimiterea unei flote, care a sosit la Bari cu provizii. Atunci când grânele s-au epuizat, un grup de cetățeni au cerut din nou catepanului să îl implore pe împăratul bizantin să trimită cât mai repede cu putință o armată. Roman al IV-lea, ai cărui generali fuseseră în mod constant înfrânți de către normanzi și având puține trupe la dispoziție, a trimis totuși 20 de vase sub comanda unui anume Gocelin
Asediul de la Bari () [Corola-website/Science/328194_a_329523]
-
puține trupe la dispoziție, a trimis totuși 20 de vase sub comanda unui anume Gocelin, un normand rebel care găsise adăpost la Constantinopol. Ștefan Pateran, numit ca nou catepan de Italia, se afla la bord. Totuși, normanzii au interceptat vasele bizantine în largul Bari-ului și le-au împrăștiat. Marinarii normanzi au identificat nava lui Gocelin și, în pofida pierderii a 150 de oameni, l-au capturat; în schimb, Ștefan a reușit să ajungă în Bari. Curând, el a recunoscut că apărarea
Asediul de la Bari () [Corola-website/Science/328194_a_329523]
-
un nobil local, Argyritsos, a fost trimis să negocieze cu normanzii. Aceștia au oferit condiții acceptabile, iar Bari a capitulat în aprilie 1071. Ștefan Pateran a fost inițial aruncat în închisoare, însă ulterior s-a întors la Constantinopol, alături de alți bizantini supraviețuitori. Odată cu căderea Bari, prezența bizantină în sudul Italiei a luat sfârșit, după 536 de ani. Peste circa 85 de ani, împăratul Manuel I Comnen va avea o încercare de recucerire a sudului Italiei în 1156-1158, însă tentativa va eșua
Asediul de la Bari () [Corola-website/Science/328194_a_329523]
-
trimis să negocieze cu normanzii. Aceștia au oferit condiții acceptabile, iar Bari a capitulat în aprilie 1071. Ștefan Pateran a fost inițial aruncat în închisoare, însă ulterior s-a întors la Constantinopol, alături de alți bizantini supraviețuitori. Odată cu căderea Bari, prezența bizantină în sudul Italiei a luat sfârșit, după 536 de ani. Peste circa 85 de ani, împăratul Manuel I Comnen va avea o încercare de recucerire a sudului Italiei în 1156-1158, însă tentativa va eșua.
Asediul de la Bari () [Corola-website/Science/328194_a_329523]
-
țărilor românești; biserica a fost pictată, Frescele cari au suferit puțin din cauza umezelii, n-au fost renovate sau schimbate și sunt interesante prin faptul că ele reprezintă școala de pictură din Țările Românești din epoca brâncovenească, cu motive din arta bizantină.”" Mitropolia Proilaviei
Bisericile Mitropoliei Proilaviei () [Corola-website/Science/328186_a_329515]
-
În 1064, potrivit "Anonymus Barensis", el a preluat și Otranto ("Idrontum") printr-un șiretlic după câteva tentative eșuate de a-l cuceri prin forța armelor. Orașul fusese apărat de către Malapetzes (Malapezza), cu ajutorul unei armate de varegi și ruși. Nepoata comandantului bizantin locuia într-o casă veche din apropierea zidurilor de apărare ale orașului, iar Godefroi a intrat în legătură cu aceasta, i-a trimis daruri și i-a promis să o ia de soție dacă ea va permite normanzilor să pătrundă în cetate. Utilizând
Godefroi de Taranto () [Corola-website/Science/328200_a_329529]
-
însă în acel an, drept pentru care Petru a revenit la putere, continuând opoziția față de Guiscard. De asemenea, Petru a activat și ca regent al comitatului de Taranto în numele fiului lui Godefroi, Richard. Petru a căutat ulterior sprijin din partea împăratului bizantin Mihail al VII-lea Ducas. El a fost astfel recunoscut ca supus al Bizanțului, primind titlul de "Vestes". La o întrunire a conducătorilor normanzi de la Melfi din 1072, Petru a refuzat să îl recunoască pe Guiscard, aflat la acel moment
Petru al II-lea de Trani () [Corola-website/Science/328201_a_329530]
-
Petru provenea într-adevăr din Normandia; el poate la fel de bine să fi fost originar din Bretagne sau din Île-de-France. Tatăl său, Amicus (Amico), ar fi putut fi înrudit cu neamul Hauteville prin căsătorie. În 1038, Peter a participat la campania bizantină comandată de generalul George Maniaces împotriva sarazinilor din Emiratul de Sicilia. În timpul luptelor, el s-a aflat de obicei alături de Guillaume Braț de Fier, comandantul trupelor normande și primul conte normand de Apulia. După divizarea operată la 1042, Petru a
Petru I de Trani () [Corola-website/Science/328199_a_329528]
-
Bisceglie și Barletta, după cum consemnează cronica lui Guglielmo de Apulia. În 1046, s-a înregistrat primul atac al său asupra Trani, el reușind să captureze suburbiile și împrejurimile, dar nu și cu orașul în sine, care era apărat de trupele bizantine de sub comanda lui Argyrus, un fost aliat al normanzilor. Locuitorii din Trani erau mai degrabă susținători ai bizantinilor decât ai invadatorilor normanzi. Tot în 1046, Petru a fost unul dintre candidații care să îi succeadă lui Guillaume "Braț de Fier
Petru I de Trani () [Corola-website/Science/328199_a_329528]
-
fost un nobil normand, care a succedat ca conte de Apulia fratelui său, Guillaume Braț de Fier, împreună cu care sosise în sudul Italiei în jurul anului 1035. Împreună cu fratele său mai mare, Guillaume, Drogo a participat la campania întreprinsă de catepanul bizantin George Maniaces în Sicilia în 1038 împotriva sarazinilor din Emiratul de Sicilia, iar apoi în campania împotriva bizantinilor din Apulia împreună cu principele longobard Guaimar al IV-lea de Salerno. În 1042, normanzii l-au ales pe Guillaume drept conte la
Drogo de Hauteville () [Corola-website/Science/328211_a_329540]
-
a dus la îndeplinire. În același an, el a pătruns din nou în Apulia și a obținut victoria asupra catepanului Eustațiu Palatinos în apropiere de Taranto. Fratele său mai mic, Umfredo, care sosise ceva mai devreme, a forțat pe apărătorii bizantini din Bari să încheie un tratat cu normanzii. În 1047, Drogo a capturat Benevento, având în acest sens permisiunea împăratului german. Anul respectiv s-a dovedit a fi un punct de cotitură pentru normanzii din Italia. Mai întâi, Drogo a
Drogo de Hauteville () [Corola-website/Science/328211_a_329540]
-
de Gargano". Potrivit acesteia, pelerinii normanzi aflați la moaștele Sfântului Arhanghel Mihail de la Monte Gargano s-ar fi întâlnit acolo cu longobardul Melus din Bari în 1016, și au fost convinși să se alăture acestuia în cadrul unui atac împotriva stăpânirii bizantine din Apulia. În comparație cu tradiția salernitană, pentru tradiția de Gargano există două surse primare: "Gesta Roberti Wiscardi" a lui Guglielmo de Apulia, datată în 1088-1110 și "Chronica monasterii S. Bartholomaei de Carpineto" aparținând unui călugăr pe nume Alexandru, scrisă circa un
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
Melus în lupta antibizantină în mai 1017, atunci se poate conchide că respectivii ar fi părăsit Normandia cândva între ianuarie și aprilie ale acelui an. În 9 mai 1009, o insurecție a izbucnit în Bari împotriva catepanatului de Italia, autoritatea bizantină în regiune. Sub conducerea lui Melus, un longobard local având o poziție înaltă, răscoala s-a răspândit rapid în alte orașe. La sfârșitul acelui an sau la începutul lui 1010, catepanul în funcție, Ioan Curcuas, a fost ucis în luptă
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
orașe. La sfârșitul acelui an sau la începutul lui 1010, catepanul în funcție, Ioan Curcuas, a fost ucis în luptă. În martie 1010, succesorul acestuia, Vasile Mesardonites, a debarcat cu întăriri și a trecut la asedierea răsculaților din oraș. Cetățenii bizantini din Bari au negociat cu Vasile și i-au silit pe conducătorii longobarzi, Melus și cumnatul său Dattus, să își caute refugiu. Vasile a pătruns în oraș la 11 iunie 1011, restabilind autoritatea bizantină. El nu a însoțit victoria obținută
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
la asedierea răsculaților din oraș. Cetățenii bizantini din Bari au negociat cu Vasile și i-au silit pe conducătorii longobarzi, Melus și cumnatul său Dattus, să își caute refugiu. Vasile a pătruns în oraș la 11 iunie 1011, restabilind autoritatea bizantină. El nu a însoțit victoria obținută cu luarea de măsuri severe, marginindu-se la trimiterea familiei lui Melus, inclusiv a fiului acestuia Argyrus, la Constantinopol. Vasile a murit în 1016, după ce a reușit să impună câțiva ani de pace în
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
normanzilor. Passianos și Melus s-au confruntat pe râul Fortore, la Arenula. Bătălia a fost fie nedecisă (conform lui Guglielmo de Apulia), fie s-a soldat cu victoria lui (potrivit lui Leon de Ostia). Apoi, Tornikios însuși a preluat comanda trupelor bizantine, pe care le-a condus către cea de a doua confruntare, desfășurată în apropiere de Civita. Această a doua confruntare a constituit o victorie a lui Melus, cu toate că scrierea lui Lupus Protospatarul și cronica anonimului din Bari raportează o înfrângere
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
a-i combate pe normanzi. Cele două forțe s-au întâlnit în 1018 pe malul râului Ofanto, lângă Cannae, locul marii victorii a lui Hannibal asupra romanilor din anul 216 î.Hr.. Rezultatul bătăliei de la Cannae l-a constituit o victorie bizantină decisivă. Boioannes și-a consolidat victoria prin construirea imediată a unei mari fortărețe în unul din pasurile Apeninilor, care să supravegheze intrarea în câmpia Apuliei. În 1019, Troia, așa cum se numea, a fost întărită cu propriul contingent normand al catepanului
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
însă mituiți de către principele Atenulf al IV-lea de Benevento pentru a-l alege pe acesta drept conducător al lor. În 16 martie 1041, în apropiere de Venosa, pe râul Olivento, armata normandă a încercat să negocieze cu noul catepan bizantin, Mihail Doukeianos, însă tentativa nu a dat rezultate, drept pentru care bătălia s-a angajat la Montemaggiore, în apropiere de Cannae. Deși catepanul a făcut apel la o puternică forță de varegi aflați la Bari, bătălia a constituit o categorică
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
iar mulți dintre soldații lui Mihail Doukeianos s-au înecat în râul Ofanto în plină retragere. La 3 septembrie 1041, normanzii, aflați înrolați în mod nominal în armata condusă de longobarzii Arduin și Atenulf, l-au înfrânt pe noul catepan bizantin, Exaugustus Boioannes, pe care l-au dus prizonier la Benevento. Tot în acea vreme, Guaimar al IV-lea de Salerno a început să îi înroleze pe normanzi sub stindardul său, sub diferite promisiuni. În februarie 1042, simțindu-se probabil abandonat
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
început să îi înroleze pe normanzi sub stindardul său, sub diferite promisiuni. În februarie 1042, simțindu-se probabil abandonat și poate mituit de către bizantini, Atenulf a negociat eliberarea lui Exaugustus, după care a fugit cu banii pe răscumpărare în teritoriul bizantin. El a fost înlocuit cu Argyrus, care a obținut câteva victorii, însă până la urmă a fost și el cumpărat de către bizantini. În septembrie 1042, normanzii au ales în fine un conducător din rândurile lor. Revolta antibizantină, longobardă la origine, devenea
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]