7,770 matches
-
povestește că într-o zi din anul 1582, abia în vârstă de 18 ani, student la medicină la Pisa, prefața descoperirile sale viitoare printro observație deosebită: în timpul unei slujbe religioase la catedrală atenția i a fost atrasă de candelabrul de bronz, capodoperă a lui Benvenuto Cellini, care, suspendat de un fir lung, oscila lent în fața altarului. Atent la oscilațiile acestuia și-a dat seama că bătea mereu aceeași măsură. Repetând observațiile a descoperit care este raportul dintre durata unei oscilații și
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
uniform-accelerate dată de Galilei, rezultă că un obiect care pornește din repaus va parcurge o distanță proporțională cu pătratul timpului scurs de la începerea mișcării. Confirmarea experimentală o obține prin aproximativ o sută de încercări de rostogolire a unei bile de bronz, bine șlefuită, pe un plan înclinat. Întrucât Galilei nu putea măsura cu precizie mare intervale de timp foarte mici, el nu a putut studia direct căderea liberă verticală a unui corp. Din acest motiv a trebuit să facă abstracție de
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
ușoare, suple, ușor de manipulat. "Niște arhitecți ar putea fi aduși ca să intervină, scrie el în Teatrul în mers; dar imaginația este agilă ca un dansator pe sârmă; ea ar respinge cu groază marmura rece, și ideea de a utiliza bronzul nu i-ar veni; ar trebui mai degrabă să semene cu o împletitură din nuiele, sau cu niște nemaipomenite rânduri de scări turnante, care ar ceda la cel mai mic pas puțin cam greu. Iar apoi, frumoase mătăsuri diafane, folosite
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de ani (anterior, nu există urme sigure de oameni); paleoliticul târziu (leptoliticul) apare destul de brusc aproximativ acum 40 000 de ani; neoliticul se manifestă În sud cam pe la 6 500 Î.Hr. și la nord spre 4 000; epoca de bronz Începe În Grecia spre 3 000 Î. Hr. și ajunge În Scandinavia puțin după 2000. Tabelul nr. 1. Evoluția umană: stadii socioculturale principale Notă: Reintroducerea „arheoliticului” este propunerea autorului. Paleoliticul timpuriu este adesea Împărțit În mijlociu și inferior. În Europa
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
5 500-3 000 Î.Hr.)tc "3. Religia mesopotamiană În timpul calcoliticului (cca 5 500‑3 000 Î.Hr.)" Perioada calcolitică mesopotamiană (cca 5 500-3 000 Î.Hr.), caracterizată, după cum o arată termenul, nu doar de folosirea pietrei, ci și a bronzului, trăiește o consolidare progresivă a civilizației neolitice și a vieții asociate ei. Aceasta din urmă dobândește forme tot mai clare și consistente, astfel Încât, așa cum s-a mai semnalat, se poate vorbi pe bună dreptate despre o adevărată „revoluție urbană”. La
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nordic al Golfului Persic. Cultura ‘Ubaid se regăsește În tot sudul și nordul Mesopotamiei. Aceasta prezintă forme de ceramică lucrate la roată, mai puțin Îngrijită decât celelalte, dar cu o formă geometrică bine definită; se realizează o largă răspândire a bronzului și este introdusă cărămida În locul argilei presate; se produc teracotă, plăci de argilă, vase de piatră, se folosesc pietre dure (hematite, lazurit, turcoaz) și sigilii (În nord). În ceea ce privește religia, În etapa culturală ‘Ubaid se afirmă două expresii importante: construirea de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este casa zeului furtunii; aceasta din urmă ar putea fi identificată, după opinia lui H. Otten (1989), cu edificiul, cu nume de origine hurrită, kuntarra, care, Într-un text al lui Tut¿aliya al III/IV-lea, (numită „tăblița de bronz”) este legat clar de un NA4 ¿ekur SAG.UÎ. Interesul major pentru cult și religie arătat de Tut¿aliya al III/IV-lea În timpul vieții sale este continuat de fiul său Șuppiluliuma al II-lea, care duce mai departe acțiunile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
II-lea, care duce mai departe acțiunile tatălui său, legate de construirea de temple și de clădiri anexe; el este cel care realizează În regiunea Înaltă din Hattușaș cetatea sacră la care face referire Tut¿aliya, când, pe tăblița de bronz, alătură Hattușaș centrelor de cult tradiționale de la Arinnaxe "Arinna" și Zippalanda. Zona templieră vastă, ridicată În a II-a jumătate a secolului al XIII-lea, este adăugată, Începând cu domnia lui Tut¿aliya al III/IV-lea (Neve, 1987a; 1987b
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o arie de o importanță excepțională pentru istoria religiilor, atât pentru manifestările ei caracteristice, cât și pentru influențele exercitate asupra lumii clasice, dar și pentru că aici trebuie căutate antecedentele și premisele tradiției ebraice și creștine. 2. EPOCA BRONZULUITC "2. EPOCA BRONZULUI" 1. Eblatc "1. Ebla" Încă din epocile anterioare mileniului al III-lea, regiunea siriană găzduiește culturi caracterizate de o dihotomie fundamentală Între sedentari care cultivă pământul și seminomazi care practică transhumanța. Cu timpul, nucleele de locuire capătă o importanță tot
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
chiar de la apariția scrierii. Primele tăblițe incizate cu ideograme sunt datate În jurul perioadei 3200-3000 În zone din nord-estul Siriei care depind de tradiția de la Uruk, dar este vorba despre instrumente de socotit și calcul. Abia În fazele III-IV ale epocii bronzului odată cu arhivele de la Ebla (Tell Mardikh, la 55 de kilometri sud-vest de Alep), Siria se afirmă În istorie și dă posibilitatea unei prime evaluări prudente a religiei din această epocă. De fapt, cunoștințele noastre despre această zonă În mileniile III-II
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
senzaționale. Ca urmare a descoperirii arhivelor de la Ugarit (Ras Shamra), Mari (Tell Hariri), Ebla (Tell Mardikh), Emar (Meskene) - și aici se adaugă alte informații minore obținute din centre precum Qatna (Mishrife), Terqa (Tell Ashara), Alalakh (Tell Atchana) etc. - Siria epocii bronzului a ieșit dintr-o uitare aproape totală revelându-ne, chiar și prin indicii vagi, originalitatea și bogăția tradițiilor ei mitologice și ritualice. După cum s-a spus, singurul exemplu amplu și suficient de reprezentativ pentru un sistem religios urban În Siria
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
e foarte săracă, iar marele centru de pe Eufrat gravitează mai degrabă Înspre lumea mesopotamiană. Arhivele Eblei, care datează din jurul anului 2400 Î.Hr. și acoperă o perioadă de trei generații, sunt un izvor foarte important pentru cultura siriană din epoca bronzului timpuriu și dezvoltările sale ulterioare. Este vorba despre un centru puternic și Înfloritor, a cărui civilizație este, sub multe aspecte, precursoarea celor semitice din epocile care vor urma. Distrusă probabil de Sargon din Akkad În jurul anului 2300, regăsim o Ebla
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ne oprim asupra textelor din Emar (Meskene), centru important pentru căile comerciale siro-mesopotamieme, situat pe malurile Eufratului; acest sit a fost excavat parțial Înainte de inundarea cauzată de construcția pe râu a unui dig modern. În timpul perioadei de mijloc a epocii bronzului, Emar gravita În sfera de influență a regatului Yamkhad (Alep) pentru ca, la sfârșitul epocii bronzului, să facă parte din teritoriul Karkemish. Au fost descoperite aici numeroase tăblițe cu scriere cuneiformă În sumeriană, akkadiană, hurrită și hitită, care se pot data
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
malurile Eufratului; acest sit a fost excavat parțial Înainte de inundarea cauzată de construcția pe râu a unui dig modern. În timpul perioadei de mijloc a epocii bronzului, Emar gravita În sfera de influență a regatului Yamkhad (Alep) pentru ca, la sfârșitul epocii bronzului, să facă parte din teritoriul Karkemish. Au fost descoperite aici numeroase tăblițe cu scriere cuneiformă În sumeriană, akkadiană, hurrită și hitită, care se pot data pentru perioada cuprinsă Între sfârșitul secolului al XIV-lea și Începutul secolului al XII-lea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
textele din arhivele orașului. Din punct de vedere sociopolitic, economic și cultural, Ugarit este predecesoarea directă a cetății feniciene din secolul I, de care o apropie inclusiv limba și tradițiile religioase. Cetatea, deja În criză economico-socială, dispare la sfârșitul epocii bronzului fie prin colaps intern, fie ca urmare a tulburărilor provocate de trecerea „Popoarelor Marii”. Ugarit Își datorează celebritatea unei documentări textuale foarte bogate care a fost descoperită În arhivele cetății și ale centrului apropiat de la Ras Ibn Hani, o altă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de vedere cultural elementul cu cea mai mare continuitate În istoria Siriei și Palestinei. Cetățile lor (Îndeosebi Biblos) sunt atestate Începând cu mileniul al III-lea, Însă fenicienii ne apar În cea mai clară lumină mai ales la sfârșitul epocii bronzului și În epoca fierului, datorită unor izvoare precum scrisoarea lui El-Amarna sau textele din Ugarit, iar după 1200 Î.Hr., datorită izvoarelor epigrafice directe redactate chiar În alfabetul și limba feniciană, articulată În diferite dialecte. Religia fenicienilor din Orient, la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În mod direct, un cult al strămoșilor pare destul de probabil, mai ales În lumina tradițiilor siro-palestiniene privitoare la Rapi/aumaxe "Rapi/auma". 2. Arameiitc "2. Arameii" a. Epoca cea mai străveche În contextul profundelor transformări care marchează trecerea de la epoca bronzului la epoca fierului, o atenție deosebită merită, În regiunea Siriei și Palestinei, fenomenul constituirii statelor cu configurație națională, care substituie sau se contrapun fostelor state teritoriale. Aceste state naționale posedă o structură socială modelată după cea a tribului, la fel
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Între ele. Între protagoniștii mai importanți ai acestor Înnoiri (alături de Israel) sunt arameenii, reuniți Într-o entitate politică de tip nou, centrată pe vechile valori tribale. Sub aspect istoric, arameii se evidențiază În prim-plan după criza care Închide epoca bronzului, dar deja, de mai multe secole, nuclee de păstori seminomazi vorbitori ai unor dialecte aramaice erau prezente În Mesopotamia și În aria siro-palestiniană, În contact cu popoarele sedentare din aceste regiuni. Așadar, fusese deja inițiat un proces de infiltrare urbană
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
schița structura câtorva panteonuri locale. Nimic sau aproape nimic nu ne este cunoscut despre mitologie, În timp ce din inscripții pot fi desprinse puține date despre cult sau alte aspecte ale vieții religioase. Admițând deci că zeul Hadad - care Încă din epoca bronzului avea un vestit centru de cult În Alep - apare În vârful panteonului aproape pretutindeni În lumea aramaică a primelor secole ale mileniului I Î.Hr. (Yaudi, Damasc, Hama etc.), putem să delimităm rapid câteva situații particulare. Din anticul regat al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acest panteon; În același timp, Întregul context divinatoriu și oracular presupus de personaj constituie un exemplu prețios pentru practicile și credințele religioase din mediul cultural căruia Îi aparțin amoniții. În final, trebuie să menționăm o descoperire arheologică ce aparține epocii bronzului cu numeroase implicații istorico-religioase, chiar dacă legătura sa directă cu amoniții din epoca istorică este doar o ipoteză. Un edificiu sacru folosit În secolul al XIII-lea Î.Hr. a fost scos la lumină la circa 3 km nord-est de Amman
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
excepțională pentru rezolvarea unei situații de criză și pentru a recâștiga protecția lui Kemosh. 3. Edomițiitc "3. Edomiții" Edomiții locuiau În podișul Seir, din sudul Iordaniei, populat de diferite triburi de păstori nomazi care au devenit sedentare Între sfârșitul epocii bronzului și Începutul epocii fierului. Independenți până la cucerirea lui David, aceștia au făcut multă vreme parte din teritoriul israelit. Independenți din nou sub regele Ioram, edomiții au fost apoi supuși asirienilor, babilonienilor și, În sfârșit, persanilor. Au urmat În general o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Hr. ea a luat parte la răspândirea civilizației neolitice, care a lăsat numeroase urme pe teritoriul ei. În orice caz, abia la sfârșitul neoliticului Creta Începe să intre În contact sistematic cu continentul și cultura cicladiană. În epoca succesivă, a bronzului timpuriu, fază ce precedă dezvoltarea palatelor și este numită minoic timpuriu sau prepalatin, civilizația cretană nu apare Încă omogenă. Probabil la Începutul acestei perioade au debarcat pe coasta de răsărit a insulei populații provenite din Asia Mică. Aproximativ la jumătatea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și reprezentarea securii cu două tăișuri, un topor cu două lame care este prezent În Creta Începând din protominoic și deci anterior intrării coarnelor duble În insulă. Considerată și ea ca avându-și originea În Orientul Apropiat, forjată În plumb, bronz, argint și câteodată În aur, securea cu două tăișuri este larg răspândită ca ofrandă sau dar votiv În depozitele din peșterile cretane, dar apare și fixată pe socluri de piatră. Mareaxe "Marea" cantitate a acestor obiecte dusese În trecut la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
identificarea ca locuri de cult a numeroase peșteri ale insulei. Această utilizare a lor poate fi, În unele cazuri, Împinsă până În neolitic. Grota din Scotino, În apropiere de Cnossos, a restituit, În afară de o secure cu două tăișuri, niște figuri În bronz și unele imagini gravate pe pereți, iar cea de la Vernafeto, desenul unei figuri feminine nude, cu arc și săgeți În mâinile ridicate, Înconjurată de animale și pești 2. Interpretată ca o „stăpână a animalelor”, a fost pusă În legătură cu unele analoage
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tatăl său trăise o perioadă lungă de timp. Dar la organizarea panteonului grec și-ar fi putut aduce aportul și ar fi putut contribui la Îmbogățirea patrimoniului mitologic grec și frecventele contacte și schimburi culturale care, pe parcursul precedentei vârste a bronzului și chiar și În timpul neoliticului, avuseseră loc Între Grecia continentală și insulară și civilizațiile Orientului Apropiat. Rămâxe "Uranus"ne oricum valabil faptul că elementele sau influențele derivate În Grecia din Orientul Apropiat au fost reelaborate și adaptate la specificitatea ei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]