9,618 matches
-
lungul istoriei, oamenii s-au plâns mereu de viața grea pe care au dus-o, și permanent omenirea a avut dorința de a trăi într-o lume mai bună și mai dreaptă. Permanent societatea umană a orbecăit mai mult în ceață încercînd să înțeleagă ceva, să-și găsească un drum concret, să găsească o finalitate, un scop în această lume plină de ,,durere, întristare și suspin” . Până la urmă, pentru ce ne-am născut noi în această lume? Ce avem de făcut
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
la postul ,,Tele 7 -abc” urmăream la vreme de noapte emisiunea lui Dan Andronic intitulată „Ultima ediție”. La discuții participau pe lângă realizator, Sorin Roșca Stănescu, Sergiu Nicolaescu și un ofițer din armată. Era perioada în care oamenii mai mergeau prin ceață în ceea ce privește Evenimentele din ’89, și pentru prima dată s-a vorbit atunci despre o scrisoare găsită la un subofițer de Miliție pe la Buftea. S-a difuzat și un film despre subofițerul respectiv care era terorizat, iar viața îi devenise un
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
omului pentru ,,păcatele lui Adam”, atunci poate că a venit timpul ca incompetenții să fie descalificați, iar problema existenței omului pe acest pământ să fie tratată într-o manieră profesionistă! Văzând că în neputința lui, omul se zbate permanent în ceață fără a fi în stare să înțeleagă ceva, acum 2000 de ani, Cineva a fost trimis cu misiunea clară de a-i lumina pe oameni. Acum 2000 de ani, la fel ca și astăzi (cel puțin în România), oamenii așteptau
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
tot cu ,,cea mai evoluată ființă” care cade peste cap de nu mai știe ce e cu el! A spune astăzi că ,,omul este cea mai evoluată ființă”, trebuie să fii rău dus cu pluta și să ai mintea în ceață! Și totuși mai sunt unii ,,înțelepți” care mai spun așa ceva. Probabil că orice gândac, cu mintea lui de păduche ,,gândește” la fel atunci când se află singur pe masa din bucătărie; ,,sunt cel mai tare din parcare!” Mai auzim pe la tv
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
mai mari „porci” să se bălăcească în voie. Iar astăzi, după 50 de ani de comunism, cetățeanul român percepe prin definiție că politic înseamnă automat și excrocherie! „Noapte și negură” era altădată directiva naziștilor pentru a-și atinge scopurile demonice. „Ceață și negură” este astăzi deviza neocomuniștilor , care pentru a-și face în voie măgăriile, au tot interesul ca societatea să fie cât mai slab pregătită și informată. Astăzi în societatea românească se petrec tot felul de excrocherii și ticăloșii, în urma
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
cînd vreun profesor ne punea să suflăm. Să avem șervețele parfumate cu care să ne ștergem degetele (sau să fumăm cu mănuși). Nu e deci de mirare că diminețile în care ne sim țeam cel mai bine erau cele cețoase - ceața ne era cel mai bun aliat. În plus, contribuia și ea la crearea efec telor speciale de care aminteam mai sus. Ce să mai vorbim de faptul că uneori avea ea însăși miros de fum - de la secția de „Negru de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
orei. Am trăit un sentiment de regret că s-a terminat prea repede această lecție de magie didactică, gândită și desfășurată de un dirijor actor, cu har și suflet de adevărat dascăl. Deși era o zi mohorâtă de iarnă, cu ceață lăptoasă persistentă, în momentul ieșirii din sala de clasă, din acel sanctuar al învățării active și creative, am avut impresia că lumina din încăpere devenise mai puternică, amplificată fiind de sclipirile irizante din ochii copiilor, iar la căldura dată de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
nume care să fie rostit cu respect și dragoste de generațiile de copii și de către părinții lor. Lecția Mijloc de iarnă. Spre amiază gerul s-a mai muiat. Soarele, în scurtul său drum astral își arată timid chipul palid prin ceața lăptoasă și printre ramurile copacilor încărcate cu promoroacă, alcătuind un tablou hibernal a cărui frumusețe nu o întrece nici cel mai iscusit artist. Dumitru Dascălu și-a isprăvit orele și, rămas singur în cancelarie, privește pe geam urmărindu-și gândurile
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
aspră, totuși meritată, în cursul unei polemici în legătură cu o recentă conferință literară a lui Catulle Mendès la Iași, Prasin acceptă cartelul și întâlnirea avu loc a doua zi dimineața, într-una din aleile Copoului. Scântee era miop; mâna lui nesigură; ceața, care se lăsase în aerul rece, îl împiedica să vadă clar imaginea lucrurilor înconjurătoare. Prasin a tras în aer, cu voință; Scântee a tras în pieptul plin al adversarului său, fără voință. Destinul s-a împlinit; implacabil, absurd... În numărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
figura lui blândă și amicală! Și doar nu sunt mai mult de 17 ani, din ziua în care "iremediabil ostenit de viață" el a făcut gestul suprem. Uitat? Nu, desigur... (Vorbesc mai ales de prieteni.) Dar oricum departe, pierdut în ceața cenușie a lucrurilor peste care au trecut ani lungi și grei... Cred că iluzia aceasta, de distanță și de perspectivă, se datorește condițiilor extraordinare și absurde ale existenței noastre de la război încoace. Așa de extraordinare și de absurde, pentru noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
grăsimea de pe tigaie, așa cum văzuse în reclamă). Avem aici un dublu discurs. Pe de o parte, publicitarul chiar vrea să te facă să crezi în proprietățile miraculoase ale produsului pe carel promovează. Pe de altă parte, dacăi reproșezi că ceea ceți spune reclama nu se regăsește deloc în realitate, îți râden nas și ți zice că ești fraier că ai luat de bună o metaforă. Și mai interesante sunt lucrurile când „metafora“ aceasta se materializează. De exemplu, piața detergenților a fost
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
arțari bătrîni care se clatină În lumină. Nori nisipoși se tîrăsc pe cerul spălăcit fără să arunce nici o umbră pe acești scaeți Înmiresmați ce-și agită lîngă mine florile violete. CÎnd vîntul lovește scaeții, În aer se ridică o ușoară ceață prăfoasă amestecîndu-se cu lumina. Nimic, aici, nu iese din ceea ce se cheamă un peisaj obișnuit. Dar iarba plină de mirosurile verii mă Îmbată ca un alcool tare și mă umple de amintiri. Există În această senzație ceva care mă face
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
argumentînd că viața imită arta și nu invers; dar e adevărat că arta are flori pe care natura nu le cunoaște și că, după impresioniști, ochiul omenesc a reușit să vadă În lumina ce vibrează umed deasupra apei și În cețurile ce mînjesc cheiurile porturilor, lucruri pe care nu le-a văzut pînă atunci... CÎt datorează privirea mea, din ceea ce surprinde chiar acum, pînzelor care proclamă victoria luminii În artă? Impresioniștii ne-au dăruit o mare confidențială. Marea pictată de ei
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
trupul într-o poziție dreaptă și rigidă ca și când dacă și-ar fi permis să se relaxeze, acesta s-ar fi sfărmat în mii de bucățele. Lăsă să-i scape un suspin adăugând:Deci asta era... Chiar voiam să divorțăm! Prin ceața care-i învăluia mintea încerca parcă săși vadă viitorul sumbru. Ea era capabilă să treacă cu gândul într-o altă formă chiar dincolo de ziua de mâine. Valentin se lăsă să cadă pe canapeaua din sufragerie, iar când pernele se lăsară
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ca Tu, Doamne Iisuse Hristoase, să mă răsplătești cu o iubire adevărată, nu cu una falsă care să fie o eroare regretabilă.” Se lăsase dusă de valul rugăciunii și se simțea moale ca o păpușă din pluș, plutind într-o ceață densă ce se asemăna cu cea de pe vârful unui munte la capătul căruia avea să vadă realitatea. Instinctul pusese stăpânire pe ea și era al naibii de autoritar încât nu mai înțelegea nimic. Degeaba vroia să judece la rece, să-și adune
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mișcă de sus în jos fără de folos. Viața îi părea o ciudățenie. Într-o zi totul îi părea perfect, iar în altă zi totul se destrăma. Avea nevoie de cineva de acolo de sus să o îndrume prin prăpastia și ceața propriului suflet, ajutând-o în prealabil să își dea seama de neputiința de ieșire din impasul în care se afla. Era o zi de primăvară, era luna martie, când pământul se pregătește să explodeze în toată forța lui primăvăratică. Trecuseră
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
la realitate. Trecuseră vreo două luni de zile, poate și mai mult de când avusese incidentul cu agentul de poliție în apropierea gării din Solnok. Aproape că uitase cine și cum o salvase de un avertisment. Era ora șapte dimineața. Privea ceața ușoară care plutea prin fereastra casei în care locuia și cu ochii pe jumătate închiși de uimire, zări din nou privirea acelor ochi albaștri și triști pironiți spre ea. Își aduse mâna la frunte vrând parcă să se asigure că
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
găseau cele mai gustoase legume și cele mai mirositoare flori. Ori de câte ori simțea parfumul proaspăt din grădina plină cu flori, sufletul ei îi răspundea plăcut ca un ecou în mijlocul pădurii. Soarele își trimitea încă de dimineață razele oblice filtrate de o ceață ușoară și de ramurile unor copaci. Avea o veselie de câștigător, Carlina nu trecea cu ochii închiși prin viață ci îi simțea normalitatea fără nicio urmă de îngâmfare sau modestie prefăcută. Carlina avea multe de făcut în acea zi, iar
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mare alinare sufletească pentru un bărbat. Îmi pare rău că nu ai avut noroc nici cu mine! Cerul era acoperit de nori flenduriți care alergau într-o anumită direcție știută doar de ei. Peisajele naturii se topeau ușor într-o ceață voalată care prevestea cu 213 ușurință că în zorii zilei avea să fie sfârșitul începutului de când erau împreună. În ultimele luni se dedică cu seriozitate vindecării sale. Ceruse sfatul unor medici faimoși și era necesar să se dedice consecvent unui
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
vie a iubirii, acceptând de bună voie să fie femeia lui, fără a fi măritată. Corabia în care se urcaseră Alin și Nicole sălta departe de țărm, pe valuri înalte. Era croită din sufletele lor căutând să ajungă la marginea ceții care plana peste ei. Purtau în suflet o dragoste ascunsă ca o bijuterie scumpă ținută într-o casetă ca într-un seif secret. Un fior din interior și dorul de Andrei-Alinandru îi trezea la realitate în fiecare zi. Atunci, pentru
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ani), frecându-mă cu el la vizionari etc. ; și, luând în vizor o profesionistă precum Magda Mihăilescu, trebuie să semnalez tocmai în cazul ei, emblematic, ca să zic așa o inescuzabilă, orice s-ar spune, tentativă de a (ne) băga (în) ceață... Tocmai pentru că am încredere în gustul lui Madi, nu pot să cred că i-a plăcut, într-adevăr, un rebut precum Tancul ; și nu pot să cred că, oricât de prietenă ar fi cu Malvina Urșianu, filmul acesteia, Ce lume
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
văzut că se duce și Marele Premiu al juriului (către un film japonez pe care nu l-am văzut decât pe jumătate, că la cealaltă am adormit), am amuțit... Să fie oare posibil să... ? Anunțul l-am urmărit ca prin ceață, cu blur, cum se zice în jargon ; știți momentele alea din filme (filmele foarte convenționale, să ne-nțelegem !) când ecranul devine neclar pentru că eroul sau eroina visează, sau își închipuie, sau își aduce aminte de ceva ? Eh ăla e blur-ul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cine i se poate împotrivi? Poetarul Tănase muri și în locul lui veni unul care purta o pelerina făcută din două fețe de masă. Apoi muri și asta, veni altul, cineva trebuia să păzească mereu poartă așezării pe colina. Dar în ceață care se ridică de pe mlaștină, bătrânul pălărier s-ar fi mutat în cele din urmă în așezarea de pe colina. Nimeni nu știe. Vorbe.” Prin scriere, temporalitatea poate fi eludata (anotimpurile chiar se pot suprapune), iar moartea lui Antipa - creator - generează
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
parcul e splendid - verdeață, flori, totul plin de viață. [...] Și acum, Mouette, că am răspuns oarecum de-a valma la întrebări formulate sau neformulate, iată-mă singură cu cele două iubiri ale noastre exasperate și izolate ciocnindu-se tragic prin ceața prevestitoare de furtuni. Ideea, în care de altfel am crezut întotdeauna, a unei viitoare întâlniri, e din ce în ce mai estompată; de altfel, ne despărțiserăm știind sigur că ne-am putea vedea peste doi ani, cel mai curând. Dar ce visuri nebune mi-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
găsesc alta la magazinul „Monique“, care nu mai există. Și pe urmă nu mai știu... Ne-am întors amândouă acasă? Oare ce vei fi mâncat tu în ziua aceea, aici, pentru ultima dată? Restul? Îl voi retrăi azi, cine știe cum, prin ceață; dar simt nevoia să te caut, deși am siguranța că nu te voi găsi. [...] Draga mea Mica, nu sunt o mamă bună. Mă tângui și mă jelui, în loc să-ți fiu sprijin. Sunt la o vârstă când Maica sta în vârful
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]