8,278 matches
-
genitivul numelui latin al constelației în care se află steaua. Această modalitate este foarte folosită în limbajul astronomilor și în programe de tip planetarium, precum Starry Night. Aceste denumiri au fost introduse de astronomul german Johann Bayer, în atlasul sau ceresc Uranometria, în 1603. O denumire Bayer este formată din două părți: Astfel, α Tăuri (pronunțat « Alpha Tăuri ») este denumirea Bayer a stelei Aldebaran. Este posibilă și folosirea unei abrevieri de trei litere a constelației: Aldebaran este desemnată astfel prin α
Denumirea Bayer () [Corola-website/Science/308076_a_309405]
-
exces infraroșu din cauza emisiilor de praf sunt denumite stele-ca-Vega. Nereguli în discul stelei sugerează prezența a cel puțin o planetă orbitală a acesteia , cel mai probabil asemănătoare ca mărime cu planeta Jupiter din Sistemul Solar. Astrofotografii, fotografii care pozează obiectele cerești, au apărut în 1840, când John William Draper a făcut o poză Lunii, folosind un proces numit în limba engleză procesul "daguerreotype", ce ar putea fi tradus prin "Tipul Daguerreo". Pe 17 iulie 1850, Vega a devenit prima stea, în afară de
Vega () [Corola-website/Science/308074_a_309403]
-
numit nunțiu apostolic (ital.: Nunzio Apostolico; (lat.: nuntius)). In mitologie erau considerați soli, unele păsări ca și corbul, ciocănitoarea, porumbelul, sau unii zei ca Hermes sau Hiob, îngerul din biblie, precum și unele fenomene ale naturii erau considerate soli sau „semne cerești” ca de exemplu cutremurul, fulgerul.
Sol (trimis) () [Corola-website/Science/308089_a_309418]
-
evoluția sa tinde să dea impresia unei dezvoltări mai mult melodice decât armonice. Această combinație a formei clasice cu melodia romantică conduc uneori la un discurs dizolvat: Simfonia Do major a fost descrisă de Robert Schumann ca „alergând către dimensiuni cerești”. Inovațiile sale armonice includ părțile în care, prima secțiune se încheie pe tonalitatea subdominantei în loc de cea a dominantei (ultima parte a cvintetului "Trout"). Compoziția lui Schubert era la acest moment un predecesor, un înaintaș al tehnicii comune romantice a relaxării
Franz Schubert () [Corola-website/Science/307549_a_308878]
-
la curtea împăratului sau la banchete. Adevărată emblemă a artei bizantine, muzica psaltica este după părerea unora muzică care găsește calea cea mai rapidă către sufletul celui care o asculta sau cântă, deoarece este o muzică care exprimă o frumusețe cerească, hristologică și o frumusețe a unui imperiu care nu a apus, ci care continuă să trăiască prin frumusețea artei sale chiar și după atât de mult timp de la prăbușirea să. este socotita de filosofi "gură duhului sfânt".
Muzica bizantină () [Corola-website/Science/307597_a_308926]
-
ca acest lucru să fie posibil. De asemenea, pentru ca această restaurare să fie completă, autoritatea preoției trebuia să fie conferită de către cei care o deținuseră în vechime. Joseph Smith a afirmat că această autoritate i-a fost conferită de către mesageri cerești, ca Ioan Botezătorul sau Petru, Iacov și Ioan. Mormonii se consideră creștini, dar nu se văd ca făcând parte din tradițiile ortodoxe, catolice sau protestante. Cu toate că Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă susține că învățăturile celorlalte biserici
Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă () [Corola-website/Science/307599_a_308928]
-
și să învie din morții. Mormonii cred că, prin credința în Isus Hristos, pocăința de păcate și supunerea față de poruncile, legile și rânduielile Evangheliei toți pot să fie salvați de la păcat și să se întoarcă în glorie la Dumnezeu, Tatăl lor Ceresc. Spre deosebire de crezurile altor confesiuni, Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă proclamă că de fapt căderea lui Adam și a Evei a fost un eveniment important și necesar pentru progresul etern al omenirii. Mormonii cred că Evanghelia lui
Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă () [Corola-website/Science/307599_a_308928]
-
Nicolae C. Coculescu () a fost un astronom român. A fost profesor de astronomie la Universitatea din București. În 1908 a înființat Observatorul Astronomic din București. Este cunoscut pentru studiile sale de mecanică cerească asupra calculului perturbațiilor planetare. A absolvit la Craiova școala primară și liceul, iar universitatea a urmat-o la București, la Facultatea de Științe, obtinând licența în matematică în martie 1889. În decembrie 1890, a plecat la Paris unde a obținut
Nicolae Coculescu () [Corola-website/Science/307610_a_308939]
-
Paris unde a obținut din nou licența în matematică. În 1892, în timp ce-și efectua stagiul la Observatorul astronomic din Paris, publica, în "Comptes rendus des seances de l’Academie des sciences de Paris", primul său memoriu de mecanică cerească intitulat: "Sur la stabilité du mouvement dans un cas particulier du problème des trois corps". Aici el se ocupă de un caz particular al problemei celor trei corpuri, arătând ca al treilea corp nu se îndepărtează la nesfârșit, ci că
Nicolae Coculescu () [Corola-website/Science/307610_a_308939]
-
rendus des seances de l’Académie des sciences de Paris" în 1894. Urmează în același periodic memoriul: "Sur le développement approché de la fonction perturbatrice". La 5 noiembrie 1895, își susține teza în matematică la Sorbona cu un subiect din mecanica cerească: "Sur les expressions approchées des termes d’ordre élevé dans le développement de la fonction perturbatrice" (Asupra expresiilor apropriate ale termenilor de ordin ridicat, în dezvoltarea funcției perturbatoare). Această teză a fost publicată în: "Journal de mathématiques pures et appliqués". Înaintea
Nicolae Coculescu () [Corola-website/Science/307610_a_308939]
-
35 m lungime focală, o pendulă fundamentală. Observatorul păstra și distribuia ora, ca și azi. În anul 1933, sub coordonarea lui N. Coculescu, Observatorul astronomic a participat la cea de-a doua operațiune mondială privind stabilirea longitudinii. Cursul de mecanică cerească, publicat în 1905 de N. Coculescu a tratat și perturbațiile provocate de sateliții lui Jupiter. Iar cursul de astronomie teoretică, din 1929, cuprinde astronomia sferică, sistemul planetar și astronomia siderală. N. Coculescu a publicat extrem de puțin. A început cu memorii
Nicolae Coculescu () [Corola-website/Science/307610_a_308939]
-
mult modificată, a fost prezentată publicului de-abia în 1881. În România, premiera operei "" a avut loc în 1999 la Opera Națională Română Iași, find reluată în 14 februarie 2004 la Opera Națională București. Cete îngerești aduc cântece de slavă cerescului Părinte. Mefistofele, acest înger decăzut, ironic și sfidător, provoacă o discuție între el și Divinitate având ca subiect sufletul lui Faust. Mefistofele este convins că nu va fi dificil să îl convertească spre rău pe acest om însetat de cunoaștere
Mefistofele () [Corola-website/Science/307648_a_308977]
-
la nivel științific încă din secolul XVII. În 1621, astronomul francez Pierre Gassendi a descris fenomenul observat în sudul Franței. În același an, astronomul italian Galileo Galilei a început investigarea fenomenului ca parte dintr-un studiu referitor la mișcările astrelor cerești. Faptul că raza acoperită de studiul său era continentul european s-a concretizat în observarea fenomenului în nordul continentului, de unde numele de auroră boreală. În secolul XVIII navigatorul englez James Cook a constatat prezența fenomenului observat de Galileo în Oceanul Indian
Auroră polară () [Corola-website/Science/306524_a_307853]
-
Sateliții artificiali sunt obiecte create de om, care sunt lansate în spațiu și orbitează un corp ceresc. Orbita lor trebuie să fie relativ stabilă pe o perioadă mai mare de timp pentru ca sensul de "satelit" să se păstreze. În marea lor majoritate, sateliții artificiali sunt nave robotice folosite pentru comunicații, supraveghere, și orbitează în jurul Pământului. Sateliții sunt
Satelit artificial () [Corola-website/Science/306545_a_307874]
-
și oceanelor și a atmosferei. De asemenea, pot cerceta Soarele, Luna, alte planete, comete, stele și galaxii. Telescopul spațial Hubble este un tip de satelit științific, lansat în anul 1990. Unii sateliți științifici (sonde spațiale) orbitează și în jurul altor corpuri cerești decât Pământul.
Satelit artificial () [Corola-website/Science/306545_a_307874]
-
naștere Cerul și Pămîntul. Acestea sunt semnificațiile erosului folosite în scrierile presocratice, pe care le vom regăsi și în dialogurile lui Platon. Cei doi Eros, alăturați celor două Afrodite, se manifestă ca două tipuri diferite de iubire. Așa cum există Afrodita cerească, născută din Uranus și fără mamă, tot așa există și un Eros ceresc; iar Afrodita obștească, născută din împreunarea lui Zeus cu Diona, este însoțită de Eros cel obștesc. Acesta din urmă este erosul oamenilor de rînd, care nu alege
Termeni grecești referitori la iubire () [Corola-website/Science/306526_a_307855]
-
care le vom regăsi și în dialogurile lui Platon. Cei doi Eros, alăturați celor două Afrodite, se manifestă ca două tipuri diferite de iubire. Așa cum există Afrodita cerească, născută din Uranus și fără mamă, tot așa există și un Eros ceresc; iar Afrodita obștească, născută din împreunarea lui Zeus cu Diona, este însoțită de Eros cel obștesc. Acesta din urmă este erosul oamenilor de rînd, care nu alege și nu iubește sufletul, ci trupul, și căruia nu-i pasă dacă ceea ce
Termeni grecești referitori la iubire () [Corola-website/Science/306526_a_307855]
-
care nu alege și nu iubește sufletul, ci trupul, și căruia nu-i pasă dacă ceea ce face este bine sau rău. Acesta vine de la Afrodita obștească, care este concepută din împreunarea cu principiul feminin. Celălalt Eros, care provine de la Afrodita cerească, are la bază doar principiul masculin, el ține de alegere, de judecată, și nu de pasiune. Aceasta este semnificația pe care o au în vedere personajele lui Platon atunci cînd vorbesc despre iubire. Erosul obștesc, de rînd, este doar amintit
Termeni grecești referitori la iubire () [Corola-website/Science/306526_a_307855]
-
de judecată, și nu de pasiune. Aceasta este semnificația pe care o au în vedere personajele lui Platon atunci cînd vorbesc despre iubire. Erosul obștesc, de rînd, este doar amintit, ca o abatere de la rînduielile iubirii. Adevăratul Eros este cel ceresc, care îi îndeamnă pe oameni să-și găsească jumătatea pe care au pierdut-o atunci cînd Zeus i-a pedepsit tăindu-i în două. Este acela care face ca doi sa devină din nou unul, și astfel, revenind la starea
Termeni grecești referitori la iubire () [Corola-website/Science/306526_a_307855]
-
Erosul are ceva din forța și pasiunea pe care anticii le atribuiau zeului Eros (ca fiu al lui Zeus și al Afroditei), fiind năzuință puternică înspre nemurire, înspre veșnicie, însă mai mult decît, atît el are măreția lui Eros cel ceresc, este principiul masculin, cel care se manifestă doar în rațiune, singura cale către Frumusețea supremă, către Adevăr. Crezi cumva că puțin lucru ar fi viața unui om care ar privi înspre ea și ar privi-o cu ochii minții și
Termeni grecești referitori la iubire () [Corola-website/Science/306526_a_307855]
-
Cu timpul însă, se uita că unii zei au fost preluați din altă parte. Egiptenii antici venerau și unele animale (mitologie), cum ar fi păsările (în special ibisul), pisicile, leii, taurii și crocodilii. Aceste animale aveau propriile temple, alături de zeii cerești și ctonici (subpământeni), iar după moarte erau îmbălsămate și mumificate. Credințele timpurii se pot împărți în cinci grupuri distincte: În întreaga istorie a Egiptului Antic, credințele dominante ale oamenilor s-au contopit, s-au schimbat și s-au impus în funcție de
Mitologia Egiptului Antic () [Corola-website/Science/306907_a_308236]
-
coeficienți de refracție diferiți. A obținut, de asemenea, și rezultate în cazul problemei aberațiilor de sfericitate. Prin studiul ecuațiilor diferențiale ale dinamicii, D'Alembert a creat edificiul monumental al mecanicii clasice. De asemenea, utilizând mecanica newtoniană, a pus bazele mecanicii cerești. În 1743 D'Alembert a publicat celebrul său „Tratat de dinamică” ("Traité de Dynamique"), în care, printre altele, a enunțat principiul cantității de mișcare, cunoscut și sub numele de „principiul lui D'Alembert”. Acest principiu, utilizat mai apoi de către Joseph-Louis
Jean le Rond D'Alembert () [Corola-website/Science/308311_a_309640]
-
simțind el că zilele pe pământ sunt numărate, și-a ales ca succesor pe Elisei. Atât de mare a fost personalitatea lui, încât Domnul i-a făcut această favoare de a se muta din viața aceasta pământească la viața cea cerească, fără a trece prin poarta morții. Este a doua personalitate a Vechiului Testament care s-a înălțat cu trupul la cer. Minunea a fost văzută de către ucenicul său, iar el s-a înălțat la cer pe o căruță de foc
Sfântul Ilie () [Corola-website/Science/308426_a_309755]
-
8 reprezentări de apostoli, înscrise în medalioane. Simbolurile apocaliptice ale evangheliștilor, pictate pe pandantivi, profeții, martirii și papii reprezentați pe arcul triumfal și pe arcurile care susțin boltirea, se adaugă, ca de obicei, suitei Pantocratorului. Desfășurarea forțelor simbolizând gruparea puterilor cerești și a personajelor Vechiului și Noului Testament în jurul lui Hristos forma o ierarhie strânsă, având fără nici o indoială un caracter simbolic într-un stat feudal centralizat, unde voievodul era considerat unsul lui Dumnezeu. În altar, datorită suprafeței reduse a încăperii
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
Hristos tronând în veșminte episcopale, cu Maica Domnului în ținută de prințesă bizantină, încoronată și Prodromul în costum antic. După cum este bine cunoscut, Sfânta Fecioară și Ioan Botezătorul fuseseră învestiți de teologii bizantini cu rolul de intercesori pe lângă Hristos, împărat ceresc, și toți trei, în costume antice și încadrați de îngeri, formau motivul superior principal în Judecata din urmă. Scena are și o semnificație liturgică, întrucât personajele erau invocate și în rugăciunea protezei. Rolul liturgic al Deisisului era evident când era
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]