38,100 matches
-
imaginează cît mai percutante. Tocmai concentrarea maximă a textului face valoarea scrierii din care nici o scenă, nici o replică n-ar putea lipsi fără compromiterea ansamblului. Prozatorul a avut grijă să nu introducă neologisme în replicile personajelor și să dea astfel cititorului impresia de autenticitate istorică; cele cîteva neologisme care nu-și au locul (mici gafe lexicale) se întîlnesc, aproape exclusiv, în registrul autorului. Romanticul Negruzzi își pune o iscălitură vizibilă pe text, așa cum a făcut-o în Zoe, O alergare de
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
Arta sa e cea de comentator al documentului ales; toată originalitatea negruzziană se consumă în prelungirea verosimilă a acestuia, în arta de a broda pe marginea și în stilul documentului primordial. Negruzzi a compus mereu în jurul unui text preexistent, fără ca cititorul să observe că, în miezul narațiunii, se afla, bine ascuns, ceva ce nu-i aparține autorului. în perfect acord cu concentrarea maximă a scenelor și a dialogului din Alexandru Lăpușneanul, Negruzzi compune și mici completări proprii sub formă de tablouri
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
adăuga o remarcabilă inteligență. Asupra realității din jur, el aruncă o privire penetrantă, sesizînd nuanțe greu perceptibile (cum o face în Fiziologia provințialului). Ironia este la el mereu fină, fără aplecare spre satiră, și sprijinită pe aluzii culturale, care fac cititorului cu ochiul. Fapt mai rar în epocă, Negruzzi se simte în largul lui cînd exersează din plin autoironia, întot-deauna de bună calitate, precum în O alergare de cai, unde își surprinde postura de îndrăgostit naiv fără nici un fel de indulgență
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
deseori lucrurile. Relația literaturii cu politica fusese într-atât pervertită în comunism, încât scriitorii care se implică în această sferă a societății după 1989, fie ca jurnaliști, fie făcând propriu-zis politică, înscriindu-se adică într-un partid, sunt priviți de către cititorii lor cel puțin cu suspiciune. Omul de cultură dă dovadă de lipsă de profesionalism, atunci când, în loc să se ocupe de cultură, alege să rătăcească prin sfere atât de profane. Cultura înseamnă însă și o cultură politică. Eseul politic, cel pe care
Literatură și politică by Cristina Ispas () [Corola-journal/Journalistic/8190_a_9515]
-
practica de exemplu Nicolae Manolescu sau Ileana Mălăncioiu după 1990, este un subgen literar. Iar de la afacerea Dreyfus încoace, rolul intelectualui (categoria scriitorului subsumându-se) a fost și acela de a lua atitudine în problemele societății, de a se implica. Cititorii români se obișnuiseră însă să vadă în scriitori nu intelectuali publici (mutandis mutandi, distincția pe care o face Adrian Gavrilescu în Noii precupeți, Compania, 2006, funcționează și aici), ci profesioniști ai scrisului (!). Nici faptul că o parte din critica românească
Literatură și politică by Cristina Ispas () [Corola-journal/Journalistic/8190_a_9515]
-
pe care-l editează după moartea ei. Motivele nu sunt greu de înțeles - poate frica, poate grija pentru ocrotirea intimității amândurora - și nu mai au acum importanță. Lucrurile trebuie luate așa cum ne-au parvenit. Ele rămân suficient de elocvente pentru cititorul avizat, încât să devină mărturii importante asupra unei epoci și a unor destine. di}ia de față a jurnalului lui Arșavir Acterian cuprinde două etape radical diferite: 1929-1945 și 1958-1990. Cu precizarea că din prima etapă lipsesc treisprezece ani. Cei
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
Constanța Buzea Nu vă contestă nimeni emoția cu care scrieți, starea de vrajă interioară, bucuria amestecată cu amețeală când un vers se întrupează pe foaia de hârtie. Dar sunt suficiente toate acestea ca să-l convingă pe cititor că aveți talent, că respectați limba în care scrieți, că regulile ei vă sunt familiare, că reușiți să comunicați și altora din comoara dvs., din poezia pe care o căutați și o găsiți grație cunoștințelor pe care le-ați acumulat
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8198_a_9523]
-
măcar arătându-vă unde varianta dvs. șchioapătă, o să vă concentrați atenția și o să operați corecturile necesare, de fond și de formă. Pe măsură ce vă veți maturiza exersând cu ambiție, textele dvs. vor ajunge cu siguranță la o perfecțiune la care visează cititorul și autorul deopotrivă. (Roxana Ciripan) *în spațiul acestei rubrici, artistului plastic ploieștean Filip Köllö i-au fost publicate în multe bune rânduri poeme remarcabile, consistente, talentul literar cu care este înzestrat beneficiind din belșug de cultura și sensibilitatea pictorului și
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8198_a_9523]
-
un luciu viclean în privire, cu certitudine oferi priveliștea cuiva suprins pe când fură ouăle din cuibar. Ce văd în oglindă e imaginea reflectată a cuiva care îmbătrânește și nu pare să-și dea seama. N-am să-mi plictisesc eventualul cititor cu dizertații pompoase despre sensurile metaforice, simbolice, oculte, sexuale ori metafizice ale oglinzii. Vă asigur că l-am citit pe Baltruëaitis, că am parcurs eseurile lui Konrad Lorenz, Mark Pendergrast, Sabine Melchior-Bonnet, că mi-am luat, conștiincios, notițe din enciclopedii
Cât de des vă uitați în oglindă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8203_a_9528]
-
Teodorescu Sofia, a dezvăluit toate culisele legate de publicarea acelui material. Lectura acestui document prezintă cum ”presa română a fost compromisă, demolată, cumpărată și băgată în sperieți. Iar libertatea a devenit o cauză legitimă ce merită apărată de jurnaliști, de cititori și de clasa politică rămasă încă pe baricadele luptei pentru democrație”. Jurnaliștii de la cotidianul.ro consideră că ”până nu se schimbă ceva, nu se mai poate conta nici pe Parchet, nici pe serviciile secrete”, între timp impunându-se transmiterea acestor
Redacțiile ziarelor, penetrate de ofițerii SRI ai lui Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/82054_a_83379]
-
evreul. Continuarea, însă, e mult sub anvergura acestui angajament. Nimic despre "uitarea fascismului", nimic despre virajele de extremă dreaptă din tinerețe, nimic despre o eventuală despărțire de antisemitismul naeionescian. Toate aceste pasionante speculații eseistice sunt lăsate - nu puse!- la dispoziția cititorului. În locul lor, câteva încercări portretistice: "Dar, între aparență și adevăr, cine este Emil Cioran? Spaima care se află la rădăcina tuturor interogațiilor lui, spaima originară, privește tocmai propria identitate, o identitate precară, care glisează între limite incompatibile, care însă nu
Cui i-e frică de critica literară? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8206_a_9531]
-
un moment dat în siajul PN}CD) de tipul Monica Lovinescu, Alain Beçanson sau Jean-François Revel. Așa cum ar putea sugera titlul cărții, răspunsurile sale la întrebările puse de interlocutorii săi ar trebui să dea de gândit, să-l facă pe cititor să-și pună, la rândul său o serie de întrebări. În plan politic, pe urmele lui Jean-François Revel și ale Monicăi Lovinescu militează pentru judecarea cu aceeași măsură a crimelor comunismului și nazismului. Ofensiva nerușinată de culpabilizare a dreptei, declanșată
Confesiuni incomode by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8212_a_9537]
-
lor intuitive, suntem puși în fața unei alternative: ori gîndim corzile ca pe niște forțe ce leagă particulele între ele, ori gîndim particulele ca fiind bucăți de corzi. Pînă la urmă, totul se învîrte în jurul unei perechi de termeni pe care cititorul o va întîlni în orice carte de popularizare a mecanicii cuantice: relația dintre punct și cîmp. Elementul primordial în acest binom este cel al cîmpului: cîmpul e un conglomerat de corzi, iar corzile sunt trepidații energetice ce pot lua chipul
Punct și cîmp by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9612_a_10937]
-
intelectual atât de fin în deconstrucția canalelor de influență subterană. Și anume, analizând discursul oficial violent a doi foști președinți români (afini!), Nicolae Ceaușescu și Ion Iliescu, scriitoarea afirma că întreaga țară s-a solidarizat cu protestele anticomuniste de la Timișoara. Cititorul s-ar putea întreba: s-a coagulat o asemenea solidaritate în decembrie 1989? Din titlul capitolului pomenit mai sus înțelegem că e vorba despre toate Româniile autoarei. În schimb, parcurgând articolul, vom vedea că Ruxandra Cesereanu radiografiază aceeași țară, parcelată
Probleme românești by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9630_a_10955]
-
fi parodia unei cărți celebre (Alice în țara minunilor) sau un posibil roman polițist, așa cum pare să sugereze titlul. Chiar dacă debutul romanului face câteva aluzii ironice la povestea lui Lewis Carroll, pista este repede abandonată de autoare și uitată de cititor. Pe neobservate, cartea Iolandei Malamen ajunge să se înfunde într-o realitate românească - socială și politică - tot mai nămoloasă. România prozatoarei este cea nemurită în versurile - pentru unii scandaloase - poeților generației '90 (Mihail Gălățanu, de pildă) sau în scrisorile către
Discover Romania by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9648_a_10973]
-
Oana Cătălina Ninu, Octavian Soviany, SGB (Bogdan G Stoian) și "un cristian" (UNC). Iar ca redactori asociați Bogdan Crețu, Alex Matei, Mihai Vakulovski, Miruna Vlada. Ancheta revistei (redactorii preferă s-o numească interviu) este despre citit, despre cărți, despre mari cititori, cititori secreți și recitire și despre " cînd ați furat ultima dată o carte dintr-o librărie?" Răspund, pe-alese - adică nu chiar la toate întrebările - Elena Vlădăreanu, Andrei Codrescu, Adrian Urmanov, Sorin Gherguț, Liviu Antonesei, Oana Cătălina Ninu. Fetele vor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9645_a_10970]
-
Cătălina Ninu, Octavian Soviany, SGB (Bogdan G Stoian) și "un cristian" (UNC). Iar ca redactori asociați Bogdan Crețu, Alex Matei, Mihai Vakulovski, Miruna Vlada. Ancheta revistei (redactorii preferă s-o numească interviu) este despre citit, despre cărți, despre mari cititori, cititori secreți și recitire și despre " cînd ați furat ultima dată o carte dintr-o librărie?" Răspund, pe-alese - adică nu chiar la toate întrebările - Elena Vlădăreanu, Andrei Codrescu, Adrian Urmanov, Sorin Gherguț, Liviu Antonesei, Oana Cătălina Ninu. Fetele vor să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9645_a_10970]
-
birou. Nu mai aveam voie să intru niciunde. Cîteva zile am stat pe scară, mi-am luat dicționarul și am tradus. Era ca într-o piesă absurdă de teatru. Cu timpul au răspîndit și zvonul că lucrez pentru Securitate." Recomandăm cititorilor întregul interviu.
Dialog cu Herta Müller by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9669_a_10994]
-
atunci teologia ortodoxă devine ambalajul teoretic pe care îl poate lua credința după ce acesteia i s-a neutralizat virulența. Un sentiment cuminte pentru uzul cetățenilor infantilizați ai secolului XXI, aceasta e credința creștină. Morala? Teologia este pentru teologi, nu pentru cititorii laici ai lumii contemporane. Este o îndeletnicire a cărei binefacere nu se exercită decît asupra celui care o cultivă și, de aceea, din ea rămîne pînă la urmă cultura sufletului, o formă de rafinament trăită de teolog pe cont propriu
Demnitatea lui Mihail Neamțu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9636_a_10961]
-
Biblioteca pentru toți în 1971, în 58.180 de exemplare, îi aduc aminte publicului mai nou de astăzi una din povești, poate că cea mai lungă, de la pagina 134 până la 139 (pe sărite). Nu ca să-l intrig eu pe tânărul cititor amator de literatură îi voi mărturisi că autorul acesta judecat la repezeală, sub-judecat, îl va bate într-un viitor, foarte apropiat, dacă nu chiar de junii lui 2007, cu sensibilitatea lor specială, pe Vasile Alecsandri și alții. El, gata iubind
Anton Pann by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9656_a_10981]
-
că ceea ce dezvăluia și acuza ca realitate politică, socială și morală nu convenea regimului comunist. Într-adevăr, aceasta este senzația imediat semnalabilă citind romanul Orgolii: senzația că pune degetul pe rană. Senzația dureroasă era mai acută înainte de 1989, iar publicul cititor a fost mai sensibil la terapia morală a adevărului din moment ce romanul s-a vândut în 45.000 de exemplare la prima apariție, în 1977 (tiraj ce pare exorbitant astăzi), și a mai beneficiat de o reeditare în 1985. A fost
Romanul conștiinței etice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9633_a_10958]
-
literare. Cota cea mai înaltă a subversivității i-a asigurat-o receptarea "externă" a Monicăi Lovinescu, în termenii pe care i-am arătat. Astăzi, după trei decenii, la o lectură eliberată de inhibiții, de subtilitățile mesajului cifrat și de complicitățile cititorului exersat cu codurile secrete practicate în interiorul regimului comunist, romanul Orgolii rezistă la noile exigențe. Nu e o simplă "literatură cu șopârle", nu ilustrează, cum ar vrea să bagatelizeze unii, "curajul cu voie de la poliție". Scriitorul și-a încărcat patetic pagina
Romanul conștiinței etice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9633_a_10958]
-
delațiune, teroare, demnitate și alienare. Medicul Ion Cristian arată foarte clar în ce constă pericolul nazismului (pe care l-a denunțat în mod direct) și efectele nefaste ale cultului personalității în vremea lui Carol II. Sunt experiențe transparente ale dictaturii. Cititorul (mai mult sau mai puțin perspicace) din regimul comunist sau postcomunist face conexiunile necesare cu ceea ce a trăit el. Rechizitoriul dictaturii e explicit, pentru oricine vrea să înțeleagă cum se cuvine frământările de conștiință și suferințele medicului Ion Cristian. Dar
Romanul conștiinței etice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9633_a_10958]
-
energie are drept corespondent altarul părăsit, amvonul gol și băncile neocupate din biserică. Ceea ce dă farmec jurnalului este tocmai tonul autorului: amărăciunea lucidă a unui om consemnînd semnele unui scufundări inexorabile. Semnele decăderii bisericești sunt atît de fin descrise încît cititorul le percepe ca pe trepte ale inițierii într-un veritabil mister. Toni Halter înfățișează descompunerea unei lumi cu aerul că însăși această descompunere este o taină, un fel de enigmă în fața căreia singurul lucru pe care îl poate face este
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
că însăși această descompunere este o taină, un fel de enigmă în fața căreia singurul lucru pe care îl poate face este s-o descrie. Iar atunci cînd reușește să-i prindă chipul și să-i surprindă nuanța, Halter își molipsește cititorul, introducîndu-l într-un univers în care penumbrele sunt sursa ispitei și semiîntunericul e stimulul imaginației. E lumea crepusculară a unui sfîrșit care cere, drept prelungire afectivă, un ton de sfîrșeală sufletească. Și tocmai în asta stă talentul lui Halter: în
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]