7,829 matches
-
ci pur și simplu a fost o schimbare a tipului de coaliție și a naturii separației care a dominat competiția politică din această țară. Efectul cel mai clar asupra democrației din Slovacia poate fi observat prin intermediul celorlalte caracteristici ideologice ale coalițiilor. Dacă o divergență de natură socio-economică între stânga și dreapta l-ar fi împovărat pe Mečiar cu parteneri de coaliție care nu ar fi dorit subminarea democrației slovace, în 1994 dimensiunea națională l-a făcut să aibă doi parteneri de
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
politică din această țară. Efectul cel mai clar asupra democrației din Slovacia poate fi observat prin intermediul celorlalte caracteristici ideologice ale coalițiilor. Dacă o divergență de natură socio-economică între stânga și dreapta l-ar fi împovărat pe Mečiar cu parteneri de coaliție care nu ar fi dorit subminarea democrației slovace, în 1994 dimensiunea națională l-a făcut să aibă doi parteneri de coaliție slabi și relativ mici, care au pus umărul la eforturile sale aproape încununate de succes de a înlătura răspunderea
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Dacă o divergență de natură socio-economică între stânga și dreapta l-ar fi împovărat pe Mečiar cu parteneri de coaliție care nu ar fi dorit subminarea democrației slovace, în 1994 dimensiunea națională l-a făcut să aibă doi parteneri de coaliție slabi și relativ mici, care au pus umărul la eforturile sale aproape încununate de succes de a înlătura răspunderea politică pe orizontală (și, în cele din urmă și pe verticală) în Slovacia (Deegan-Krause, 2006, 76-79; Haughton 20050. Totuși, această urmare
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
2006, 76-79; Haughton 20050. Totuși, această urmare este dificil de atribuit populismului în sine. Impulsul populist care, la începutul anului 1991, s-ar putea să-l fi determinat pe Mečiar să se orienteze spre o nouă direcție, nu a prevăzut coaliția autoritară din 1994. Este posibil ca abilitatea de a alege dintre mai multe direcții, să-i fi crescutr capacitatea de a-și justifica măsurile autoritare, cel puțin comparativ cu omologii săi din Republica Cehă (Deegan-Krause, 2006), dar posibilitatea de a
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
mai ales minoritatea etnică maghiară. În timp ce sperietoarea cu "maghiarii în guvern" i-a oferit lui Mečiar o tactică facilă de a îngrozi pe slovaci, Fico a preluat puterea după opt ani de participare a partidelor maghiare la ministere importante. Deși coaliția lui Dzurinda dintre slovaci și maghiari nu a fost niciodată lipsită de lupte interne, a fost în bună parte eficientă pentru a-și atinge scopurile și Slovacia nu s-a îndreptat prea mult spre o secesiune a maghiarilor. De aceea
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
redus din declinul ratei de prezență la vot, declin care s-a menținut până în 2010, iar în cazul acelor alegeri, ușoara creștere a prezenței la urne s-ar putea să fi fost determinată de opoziția față de Fico și de corupția coaliției sale. În dreptul a aproape fiecare dintre aceste categorii, condițiile politice din Sovacia între anii 1992-2006 s-au depărtat de norma populistă (extremă de care se temeau cel mai mult elitele și alți antipopuliști), mergând (poate și ca rezultat) înspre relații
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
prin care partidele politice tradiționale își reînnoiesc programele și măsurile spre a reduce distanța între guvernați și guvenanți. Așa a procedat în mare parte Partidul Austriac Creștin Democrat, ÖVP, în Austria, înainte de și în perioada în care a format o coaliție cu FPÖ. Și, după cum arată Fallend, creștin-democrații au avut mare succes, marginalizând masiv populiștii și având din nou inițiativă în politica austriacă. În cele din urmă, strategia de integrare poate fi considerată complementară strategiei adaptării. În vreme ce adaptarea îi privește pe
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în establishmentul politic. Strategia implică un soi de pacificare a actorilor populiști prin renunțarea acestora la atitudinea radicală, mai ales în privința acceptării regulilor contestării publice, inerente unei democrații liberale. Analiza lui Fallend oferă un posibil exemplu în acest caz, întrucât coaliția de guvernământ a produs o divizare a forțelor populiste. În vreme ce sectorul mai radical s-a retras de la guvernare, sectorul cel mai pragmatic a înființat un nou partid și a rămas în guvern. Un alt posibil exemplu de strategie de integrare
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
important al proceselor de rulaj și reînnoire a elitelor (RoviraKaltwasser, 2009: 299-303). Totuși, interacțiunea dintre liderii populiști și diferitele segmente ale establishmentului poate înregistra grade mari de variație, mergând de la grade semnificative de cooperare (de exemplu, Fujimori în Peru sau coaliția FPÖ/BZÖ în Austria), până la conflicte radicale (de exemplu, Chávez în Venezuela sau VB în Belgia). Pentru înțelegerea acestei variații, în special în contextul sistemelor prezidențiale din America Latină, este important să subliniem faptul că populismul poate lua forme divergente din
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
din opoziție încearcă să mențină relații de cooperare cu segmente ale establishmentului care le sunt mai apropiate din punct de vedere ideologic (sau strategic). Nu este o coincidență faptul că în mai multe țări europene s-au format guverne de coaliție împreună cu populiștii și guverne minoritare tolerate de partide populiste radicale de dreapta (De Lange, 2008). 10.2.4 Populismul și arena internațională Capitolele acestui volum au arătat faptul că relația ambivalentă dintre populism și democrație poate fi studiată și dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
internațională. Actorii transnaționali și instituțiile supranaționale sunt conștienți de "provocarea populistă". De exemplu, acordurile Uniunii Europene (UE) și cele ale Organizației Statelor Americane (OAS) conțin o clauză democratică invocată pentru denunțarea presupusului caracter antidemocratic al anumitor actori populiști (de exemplu, coaliția dintre FPÖ și ÖVP în Austria, decizia lui Fujimori de a dizolva Congresul sau cel de-al treilea guvern al lui Mečiar, tot mai autoritar și naționalist). Cu toate acestea, "apărarea democrației" la nivel internațional s-a dovedit a fi
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
obicei, standarde duble în privința stabilirii unor sancțiuni bazate pe principii democratice. De exemplu, Uniunea Europeană a reacționat vehement la formarea unui guvern care includea un partid populist radical în Austria, dar nu avut nicio reacție atunci când Silvio Berlusconi a format o coaliție cu Alianța Națională a lui Gianfranco Fini și cu Liga Nordică a lui Umberto Bossi. În același timp, Organizația Statelor Americane (OAS) a încercat să facă față anumitor practici antidemocratice ale lui Fujimori în Peru și ale lui Chávez în
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
32, 46, 50, 111, 185, 333 Chile, 159, 228, 248, 292, 351, 354 Chirac, Jacques, 208 clientelism, 17, 44, 148, 199, 203, 281, 287, 302; instrumente clientelare, 248; model clientelar, 137; politică clientelară, 194; relație cleintelară, 17; tactică clientelară, 175 Coaliția pentru Republică - Partidul Republican al Cehoslovaciei (SPR-RSČ) (Republica Cehă), 119-148; cordon sanitar, 140; și alegeri, 119, 120, 121, 122, 123, 138; și democrație, 119, 127, 129, 132, 138, 141, 142, 143, 145, 148; și discurs, 124, 128; și lider, 122
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
alegeri, 119, 120, 121, 122, 123, 138; și democrație, 119, 127, 129, 132, 138, 141, 142, 143, 145, 148; și discurs, 124, 128; și lider, 122, 147; și politici, 132, 139, 140; și program, 120, 126, 127, 131, 134, 142 coaliție multi-clasă, 22 Collier, Ruth Berins, 16, 22, 25, 29, 247, 248, 249, 261 comunism, 129, 131, 136; anticomunism, 141, 144 Conaghan, Catherine, 268, 271, 273, 274, 275, 276, 277, 278, 279, 281, 282, 283, 284, 285, 288 congres: în Mexic
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
susține că populismul din America Latină ar trebui conceptualizat plecând de la cinci atribute definitorii, care nu sunt întotdeauna toate prezente. Aceste atribute definitorii sunt: (1) un tip de leadership politic personalizat și paternalist, chiar dacă nu în mod necesar carismatic; (2) o coaliție politică eterogenă, alcătuite din mai multe clase și situată în sectoarele de jos ale societății; (3) o procedură descendentă, de sus în jos, de mobilizare politică, care fie trece peste formele instituționalizate de mediere, fie le subordonează unei relații mai
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
exemplu, Mahmoud Ahmadinejad în Iran sau Aleksandr Lukașenko în Belarus. Despre acesta din urmă, a se vedea Matsuzato, 2004). 7 Este important să notăm aici că în ceea ce privește forța executivului, există o diferență semnificativă între președinți - într-un sistem prezidențial și coalițiile de partide, într-un sistem parlamentar. În plus, în opinia noastră, Venezuela reprezintă un prim exemplu de democrație consolidată din America Latină: în timp ce în anii 1960 și 1970, aproape fiecare țară din această regiune experimenta ascensiunea regimurilor autoritare, în Venezuela, începând
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
VB a avut mai puțin succes în obținerea monopolului pe tema integrării europene, care rămâne foarte depolitizată în Belgia. 5 Creșterea polarizării nu este legată direct de dificultățile pe care partide consacrate le-au experimentat în ultimii ani, la formarea coalițiilor guvernamentale. Aceste dificultăți provin din conflictele dintre reprezentanții individuali ai flamanzilor și partidele francofone legate de descentralizarea și viitorul statului belgian. 6 În 1995, pentru a contracara succesul electoral al VB, partidele consacrate au creat o nouă poziție ministerială: Ministrul
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
exemplu, Raad van het Gemeenschapsonderwijs (Consiliul Comunal pentru Educație) a impus o interdicție privind purtarea vălului în școlile publice. 7 Geys et al. (2006) au demonstrat că, din cauza existenței cordonului sanitar, partidele consacrate au mai puține șanse de a forma coaliții de dimensiuni minime, minim câștigătoare, cu număr minim de membri. 8 Numărul de voturi albe și nule, care sunt de cele mai multe ori văzute ca un semn de nemulțumire politică și ca vot de protest a scăzut în ultimii ani, de la
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
drepturile omului și minoritățile" (Bobošíková, 2010). 13 Partidul al cărui nume complet este Suverenita- blok Jany Bobošíkové- Suveranitatea - blocul Jana Bobošíkové a obținut 4,26% la alegerile europene și 3,67% la alegerile pentru Parlamentul Ceh din 2010. 1 Această coaliție a inclus și Partidul Muncitorilor (PT) și Convergența. 2 Cercetătorii încadrează fiecare propoziție într-una din cele 56 de categorii, potrivit sensului acelei propoziții (sau a părții de propoziție, dacă ea cuprinde mai multe idei. Datele, astfel prelucrate, sunt exprimate
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
pdf. 9 Date preluate din documentul www.df.gob.mx/wb/gdf/escuelas preparatorias delgobierno del distrito f (accesat la 20 iulie 2010). 1 În cei 67 de ani care s-au scurs din 1945 și până astăzi, Austria a fost condusă de coaliții SPÖ-ÖVP timp de 39 de ani (din 1945 și până la 1947 avându-i în coaliție și pe comuniști). 2 Totuși, relațiile dintre cele două partide au fost încordate, iar liderii acestora au negat orice intenții de cooperare sau fuziune - asta
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
accesat la 20 iulie 2010). 1 În cei 67 de ani care s-au scurs din 1945 și până astăzi, Austria a fost condusă de coaliții SPÖ-ÖVP timp de 39 de ani (din 1945 și până la 1947 avându-i în coaliție și pe comuniști). 2 Totuși, relațiile dintre cele două partide au fost încordate, iar liderii acestora au negat orice intenții de cooperare sau fuziune - asta până la finalul anului 2009, când FPÖ (de factură federală) și organizația BZÖ din Carintia (de
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
și IU avea 16 locuri (Kenney, 2004: 91). 10 Într-adevăr, Vargas Llosa (1994: 470-1, 475) susține chiar faptul că a propus să renunțe la candidatura sa din turul doi al alegerilor din 1990 și să creeze un guvern de coaliție aflat sub conducerea lui Fujimori. Pentru perspective mai puțin optimiste cu privire la o posibilă coaliție în legislativ, vezi Kenney (1996) și Murakami (2007: 272-80). 11 Așa cum scrie și Cameron (1997: 50): "Pentru că și-a costruit cariera prin atacarea instituțiilor importante ale
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
470-1, 475) susține chiar faptul că a propus să renunțe la candidatura sa din turul doi al alegerilor din 1990 și să creeze un guvern de coaliție aflat sub conducerea lui Fujimori. Pentru perspective mai puțin optimiste cu privire la o posibilă coaliție în legislativ, vezi Kenney (1996) și Murakami (2007: 272-80). 11 Așa cum scrie și Cameron (1997: 50): "Pentru că și-a costruit cariera prin atacarea instituțiilor importante ale societății peruviene - partide politice și politicieni, birocrația, curțile de judecată, chiar și Biserica Catolică
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Elizeu, apărători ai yahwismului „originar”. Regele Ahab apare și el în izvoarele asiriene care îl prezintă drept unul dintre regii care a participat, împreună cu Hadad-Ezer din Damasc și Irhuleni din Hamat, la bătălia de la Qarqar (853 î.C.) în care coaliția siro-israelită a reușit să țină piept expansiunii asiriene. În timpul acestei perioadei de dezvoltare a Regatului lui Israel în cadrul politic al Siriei-Palestina, regatul lui Iuda pare să aibă o mai mică importanță, fiind implicat în mai multe lupte pentru stabilirea hotarelor
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
toți membrii familiei Omri (2Rg 9-10). Textele biblice prezintă revolta lui Iehu, sprijinită de mișcarea profetică a lui Elizeu, ca o victorie a yahwismului împotriva cultului zeului Baal practicat de familia lui Omri. Iehu, spre deosebire de predecesorul său Ahab, a părăsit coaliția siriană și s-a supus regelui asirian Salmanasar al III-lea căruia îi plătește tribut (Grayson, 1996, p. 48). Speranța protecției asiriene împotriva lui Hazael nu s-a realizat, deoarece Damascul a reușit să cucerească câteva teritorii israelite în timpul domniei
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]