9,508 matches
-
este un film de comedie românesc din 1983, regizat de Virgil Calotescu. Rolurile principale sunt interpretate de actorii Catrinel Dumitrescu, Mircea Diaconu, Draga Olteanu-Matei și Octavian Cotescu. Subiectul filmului îl reprezintă încercările unei fete proaspăt absolvente de facultate pentru a obține un buletin de București
Buletin de București () [Corola-website/Science/308358_a_309687]
-
de drum în tratarea acestui subiect, fiind urmată de filme ca "Iarna bobocilor" (1977), "Buletin de București" (1983), "Căsătorie cu repetiție" (1985) și "Primăvara bobocilor" (1987). Analizând acest film, criticul Ioan Lazăr observă că "Buletin de București" iese din convențiile comediei sentimentale, având o poveste destul de simplă care valorifică "„eternul război cinematografic al sexelor”". Filmul are un aspect de „comandă socială”, fiind o pledoarie indirectă pentru prezentarea absolvenților de facultate la posturile unde au fost repartizați și împotriva căsătoriilor din interes
Buletin de București () [Corola-website/Science/308358_a_309687]
-
o pledoarie indirectă pentru prezentarea absolvenților de facultate la posturile unde au fost repartizați și împotriva căsătoriilor din interes. Lazăr remarcă interpretările comice ale Dragăi Olteanu Matei și a lui Octavian Cotescu, care creează "„un șir de secvențe antologice pentru comedia cinematografică în ansamblul ei”", dar și lipsa entuziasmului tinereții celor doi însurăței. În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”", criticul Călin Căliman explica succesul filmului prin scenariul comic al lui Francisc Munteanu, recitalurile fermecătoare oferite de Mircea Diaconu, Catrinel Dumitrescu și Rodica
Buletin de București () [Corola-website/Science/308358_a_309687]
-
a dat filmului două stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„O absolventă de agronomie, gata la orice ca să rămână în București, își achiziționează, ca soț, un taximetrist, dar scrupulele miliției ca și idila postnupțială neprevăzută le încurcă socotelile. Comedie nostimă în care didacticismul scenaristului Francisc Munteanu e dres cu conotații realiste demne de consemnat. Unul dintre protagoniști este, de altfel, Bucureștiul anilor '80 surprins, în ebuliție, de privirea directorului de imagine Marian Stanciu. Pe lângă bibiluri comice în loc de gag, burlescul
Buletin de București () [Corola-website/Science/308358_a_309687]
-
cuțit, a produs și un sequel mai puțin reușit: Căsătorie cu repetiție.”" Ziarul "Adevărul" și ghidul „Adevărul TV” au fost distribuite la 5 iunie 2009 împreună cu DVD-ul cu filmul "Buletin de București" care a fost inclus în seria „Mari Comedii Românești”.
Buletin de București () [Corola-website/Science/308358_a_309687]
-
o serie care te agită, fiind totodată inspiratoare și remarcabilă”. Anime On DVD a numit OVA-ul ca fiind „o parte frumoasă a muncii și cel mai bun mod de a izola unele lucruri pentru un timp, fiind orientată spre comedie și partea mai amuzantă a personajelor... Este o poveste grozavă cu puțină individualitate, care este prezentată în aceeași manieră ca în ultimul episod al seriilor, însă nu prezintă la fel de multă anxietate și greutăți asociate acesteia. Fiecare sfârșit al discului te
Kaleido Star () [Corola-website/Science/308368_a_309697]
-
este un film de comedie românesc din 1981, regizat de Nicolae Corjos. Rolurile principale au fost interpretate de Sebastian Papaiani, Mimi Enăceanu, Adela Mărculescu, Tamara Buciuceanu-Botez, Ileana Stana Ionescu și Adina Popescu. Filmul relatează o criză conjugală a soților Romeo și Julieta Ionescu, care se
Alo, aterizează străbunica!... () [Corola-website/Science/308386_a_309715]
-
farsă a atras la casele de bilete peste 5 milioane de spectatori.”" Ziarul "Adevărul" și ghidul „Adevărul TV” au fost distribuite la 19 iunie 2009 împreună cu DVD-ul cu filmul "Alo, aterizează străbunica!..." care a fost inclus în seria „Mari Comedii Românești”.
Alo, aterizează străbunica!... () [Corola-website/Science/308386_a_309715]
-
conformismul cinematografiei epocii, binevenită în mohoreala uniformei școlare. Corjos și Gh. Șovu, scenaristul filmului, au pus doi tineri cuminți și frumoși aflați în fața bacului să înfrunte, îndrăgostiți, lumea profesorilor și părinților care cred că pentru dragoste „nu e momentul”! Autorii comediei confruntă arhetipuri ca premiantul clasei, fata de origine modestă la concurență cu puștoaica de bani gata, băgăcioasă foc, profesorul ideal cu capul în nori sau dăscălița uscată și exactă ca științele pe care le predă, într-o comico-melodramă îmbibată de
Declarație de dragoste (film) () [Corola-website/Science/308366_a_309695]
-
efectuat numeroase turnee în lume concertând că violonist, dar, curând, se va consacră din ce in ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonica, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzica pentru scenă și balet („Volpone” pentru Comedia Franceză, operă „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau seriale TV. Cinematografia îi datorează
Vladimir Cosma () [Corola-website/Science/308411_a_309740]
-
opera „Marius și Fanny”, după Marcel Pagnol, a cărei premieră a avut loc la Operă din Marsilia, în distribuție cu Roberto Alagna și Angela Gheorghiu, în rolurile titulare și Jean-Philippe Lafont, în rolul lui César. În 2008 a scris partitura comediei muzicale „Aventurile Rabinului Iacob” care s-a jucat în premieră la Palatul Congreselor din Paris, avându-i că interpreți pe Eric Métayer, Marianne James, Spike, Julie Victor. În iunie 2009, Vladimir Cosma a dirijat, în premieră mondială, în Biserică Sainte-Madeleine
Vladimir Cosma () [Corola-website/Science/308411_a_309740]
-
la Universitatea din București, dar l-a picat. La puțin timp după admitere s-a alăturat trupei de teatru a universității, "Ars Amatoria și Fiii", condusă de criticul literar Ion Vartic. În această perioadă a luat parte la piese de comedie la radio și teatru de parodie, si la cercul literar al lui Vartic, "Echinox". A continuat să facă sport, în special fotbal, si este fan al echipei FC Universitatea Cluj. În 1986, în timp ce "Ars Amatoria" era în turneu prin București
Ioan Gyuri Pascu () [Corola-website/Science/308449_a_309778]
-
si este fan al echipei FC Universitatea Cluj. În 1986, în timp ce "Ars Amatoria" era în turneu prin București cu o adaptare a uneia din piesele lui Ion Luca Caragiale, Păscu s-a întâlnit și împrietenit cu membrii grupului studențesc de comedie "Divertis", care dădea reprezentații de satiră politică subtilă împotriva regimului comunist impus de Nicolae Ceaușescu. Păscu a fost un fan al lui "Divertis" încă din 1982 de care își amintea că, „...după spectacol m-am întâlnit cu băieții de la Divertis
Ioan Gyuri Pascu () [Corola-website/Science/308449_a_309778]
-
Viscomte". A mai apăru în reclame și a scris articole sportive în mai multe publicații, printre care și revista "Time Ouț". Între anii 2008-2009 l-a jucat pe inspectorul șef de poliție Fane Popovici în "Vine poliția!", un serial de comedie produs de Pro TV și bazat pe serialul spaniol "Oamenii lui Paco". Criticul de televiziune Cezar Paul-Bădescu l-a caracterizat drept „catastrofal”. În aprilie 2009, Păscu a apărut în intermezzo-urile comice de la Gala Premiilor UNITER, dar acestea au fost
Ioan Gyuri Pascu () [Corola-website/Science/308449_a_309778]
-
Pro TV. A mai jucat într-o piesă de teatru de la Teatrul Metropolis, "Din adâncuri" de Maxim Gorki, cu veteranul Ștefan Radof în rolul principal. Piesă a fost primită cu recenzii pozitive, iar prezența lui Păscu, alături de alți actori de comedie (Alexandru Bindea, Tudorel Filimon), a fost considerată că una neobișnuită în tragedia lui Gorki. Păscu și Blue Workers au participat la Festivalul de Jazz de la Sibiu. A mai jucat și în "Azilul de Noapte", tot de Gorki. Mai târziu în
Ioan Gyuri Pascu () [Corola-website/Science/308449_a_309778]
-
a speculat că atacul s-a datorat stresului care a urmat divorțului, desi Păscu a menționat că aceasta a fost una amiabilă. Ca urmare, s-a lăsat de băuturi alcoolice. în primele luni ale anului 2011 jucat pe Cadăr în comedia lui Victor Ion Popa, "Take, Ianke și Cadăr", mergând într-un turneu prin România. Această piesă a fost una de succes, fiind rejucata anual cu Gyuri Păscu în distribuție. Păscu s-a întors la "Land of Jokes", seria de comedie
Ioan Gyuri Pascu () [Corola-website/Science/308449_a_309778]
-
comedia lui Victor Ion Popa, "Take, Ianke și Cadăr", mergând într-un turneu prin România. Această piesă a fost una de succes, fiind rejucata anual cu Gyuri Păscu în distribuție. Păscu s-a întors la "Land of Jokes", seria de comedie produsă de o jumătate a distribuției de la "Divertis" pentru Pro TV, unde a jucat rolul lui "Nemuriciul" (inspirat din ""). Întoarcerea să a amplificat conflictul cu Toni Grecu, care producea o satiră politică pentru același post TV. În iunie 2011, Păscu
Ioan Gyuri Pascu () [Corola-website/Science/308449_a_309778]
-
a criticat Pro TV-ul pentru producerea unui show de talente. A continuat să critice emisiunea "Românii au talent", chiar dacă fiica sa Iarina a făcut parte dintr-un ansamblu de muzică gospel care a participat la concurs. Noua trupa de comedie și-a luat numele "Distractis", brandul "Land of Jokes" rămânând în proprietatea Pro TV-ului, iar în august 2011 a semnat cu TVR 1. Criticul media Iulian Comănescu a declarat, „Programul ["Distractis"] a atins locul al cincilea în ratinguri. Este
Ioan Gyuri Pascu () [Corola-website/Science/308449_a_309778]
-
(în greacă: Ἀριστοφάνης, "Aristophanes"; c.456 î.Hr. - c.386 î.Hr.) a fost un dramaturg grec, cunoscut pentru comediile sale. Este cunoscut de asemenea drept „"Părintele Comediei"” sau „"Prințul Comediei Antice"”. Locul și data exactă a nașterii sale sunt necunoscute, dar se estimează că avea în jur de treizeci de ani în anii 420, când opera sa "Participanții la
Aristofan () [Corola-website/Science/308468_a_309797]
-
(în greacă: Ἀριστοφάνης, "Aristophanes"; c.456 î.Hr. - c.386 î.Hr.) a fost un dramaturg grec, cunoscut pentru comediile sale. Este cunoscut de asemenea drept „"Părintele Comediei"” sau „"Prințul Comediei Antice"”. Locul și data exactă a nașterii sale sunt necunoscute, dar se estimează că avea în jur de treizeci de ani în anii 420, când opera sa "Participanții la banchet" a devenit un succes total în cadrul Teatrului
Aristofan () [Corola-website/Science/308468_a_309797]
-
(în greacă: Ἀριστοφάνης, "Aristophanes"; c.456 î.Hr. - c.386 î.Hr.) a fost un dramaturg grec, cunoscut pentru comediile sale. Este cunoscut de asemenea drept „"Părintele Comediei"” sau „"Prințul Comediei Antice"”. Locul și data exactă a nașterii sale sunt necunoscute, dar se estimează că avea în jur de treizeci de ani în anii 420, când opera sa "Participanții la banchet" a devenit un succes total în cadrul Teatrului lui Dionisos. A
Aristofan () [Corola-website/Science/308468_a_309797]
-
un succes total în cadrul Teatrului lui Dionisos. A trăit în dema Kudathenaion (la fel ca omul de stat atenian Cleon), ceea ce înseamnă că provenea dintr-o familie relativ înstărită, și prin urmare, de educație aleasă. Este faimos pentru compunerea unor comedii precum „"Păsările"”, pentru cele două festivale dramatice ateniene : Bacanalele Urbane și Lenea. A compus patruzeci de piese de teatru, dintre care au supraviețuit unsprezece; piesele sale sunt singurele exemple de Comedie Veche Atică care a ajuns până la noi în stadiu
Aristofan () [Corola-website/Science/308468_a_309797]
-
urmare, de educație aleasă. Este faimos pentru compunerea unor comedii precum „"Păsările"”, pentru cele două festivale dramatice ateniene : Bacanalele Urbane și Lenea. A compus patruzeci de piese de teatru, dintre care au supraviețuit unsprezece; piesele sale sunt singurele exemple de Comedie Veche Atică care a ajuns până la noi în stadiu complet; asta deși avem și fragmente semnificative din operele unor contemporani de-ai lui , Cratinos și Eupolis. Majoritatea pieselor lui Aristofan aveau un caracter politic, satirizând de multe ori pe cetățenii
Aristofan () [Corola-website/Science/308468_a_309797]
-
ar fi ocupat de reprezentarea postumă a operelor „"Aeolosicon II"” și „"Cocalus"”, care se pare că a primit premiul Bacanalelor Urbane în 387, în timp ce Philippus a fost de două ori învingător la Lenaia și se pare că a reprezentat unele comedii ale lui Eubulus (s-a spus despre al treilea fiu al lui Aristofan că nu se chema Nicostratus, ci Philetaerus, iar un om cu acest nume este trecut în catalogul victoriilor de la Lenaia cu două victorii, prima probabil spre sfârșitul
Aristofan () [Corola-website/Science/308468_a_309797]
-
avut loc la "Teatro Apollo" din Roma, în ziua de 17 februarie 1859. Durata operei: cca 140 minute. În ciuda finalului său tragic, opera are multe momente foarte reușite, de combinare armonioasă a sublimului și ironiei, o mixiune de tragism și comedie care i-a făcut pe mulți critici de muzică de operă să o eticheteze ca "shakespeariană". Opera este inspirată pe asasinarea regelui Gustav III al Suediei din anul 1792, dar este lipsită de acuratețe istorică din două motive importante. Pe
Bal mascat () [Corola-website/Science/307437_a_308766]