10,570 matches
-
scapi niciodată! Dar... Trebuia să pășesc și pământean dacă doream să văd și cu ochii ceea ce simțurile-mi sugerau, căci nu știu ce altfel aș mai fi scris acum! La ieșirea din aeroport ne așteptau câțiva sahaja yoghini indieni, zâmbitori - în totală contradicție cu comportamentul glacial al moscoviților - răbdători cu alura noastră de turiști zgomotoși și înfometați de senzații, ce ne-au invitat la mașini și ne-au ușurat de cele mai grele bagaje. Iată că există și oameni minunați, dar atât de
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
grele bagaje. Iată că există și oameni minunați, dar atât de... anonimi și de ce, oare, umblăm ca niște orbi și nu-i vedem pentru a ne însoți cu ei în viața de toate zilele? Se spune că India este țara contradicțiilor! Regret că trebuie să descopăr ceea ce alții au descoperit înaintea mea dar, poate o să am șansa de a vedea și lucruri de alții nevăzute. M-am așezat confortabil pe bancheta din spate a unei limuzine Tata împreună cu Ana din Brăila
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
de acest caz în continuare. A.M.P. : Nimic nu e grav. De ce să nu profiți, când ești primar, să-ți cumperi la preț mai mic o locuință ! Toată lumea a făcut așa. Nu e grav. Dar poate că e o oarecare contradicție, când tu ești șeful taberei anticorupție. Alții au fost pe lista neagră pentru mai puțin. De exemplu, Iliescu, pentru casa din Jean Monnet. S-a supărat îngrozi‑ tor. De ce l-am pus acolo pentru casa din Jean Monnet ? Pentru că și-
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
la vremea aia nu știu dacă o întâlnisem. A fost mai mult ca un fel de presentiment că asta urmează. V.A. : Și legătura cu piesa ? A.M.P. : Documentându-mă pentru cartea asta, eu am descoperit și am citit toate contradicțiile care erau în Evanghelii și Faptele Apostolilor. În plus, l-am citit pe Cioran, care a avut o influență destul de mare asupra mea, și critica făcută de el apostolului Pavel. Și atunci am început să fac diferența între creștinismul drept
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
cum se spune. Pentru că atunci, la 3 noiembrie ar fi fost exprimate năzuințele de veacuri ale ucrainenilor de a-și readuce toate pământurile lor acasă.” Cu privire la manifestările din 2003 editorialistul spune: „Caracterul pompos al acestor manifestări a cam venit în contradicție cu realitatea, mai bine zis cu luxul în care se lăfăiesc puținii căptușiți peste noapte cu averi de neînchipuit,cât și cu mizeria în care se zbate majoritatea absolută a populației. Dar contrastele sociale în asemenea cazuri festiviste nu contează
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
teologie, știință, muzicală, plastice, eseuri, însemnări, revista revistelor. Parte din articolele publicate făceau apologia doctrinei fasciste, iar unele expresii din texte spuneau tocmai aceasta când întâlneai cuvântul ”camarad”, de exemplu. Încercând să surprindă atmosfera încărcată de miasme și sfâșiată de contradicții, Lucian Blaga nota: „După frământarea individualistă urmează integrarea unei noi spiritualități colective. Personalitatea creatoare va deveni din nou o forță impersonală în slujba unui cuget colectiv.” Sextil Pușcariu întrun interviu despre poezie face aprecieri la obiect în legătură cu producția poeților bucovineni
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
unei vechi și îndepărtate dispute, diferența dintre cei doi ar putea fi asemănată cu decalajul dintre opțiunea pentru interiorizarea morfologiei materiale a ritualului soteriologic și cea pentru ritualismul pur, devenit plin sau - mai ales - vidat de sens. Pentru că, paralizat de contradicția (reală?) dintre elanul spiritual și „probitatea științitifică” („...această opoziție între elanul spiritual și «probitatea științifică» de care cu toții suferim- pentru mine, acesta este lucrul care devine adesea prea greu și care mă paralizează...” 1), Wikander a recurs la subterfugii externe
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
sufletul (psyché) de zgura „istoriei”: și atunci se regăsesc anumite simbolisme, mai mult sau mai puțin universal răspândite, dar care, ca simbolisme difuzate și trăite de istorie, prezintă numeroase variante și sunt interpretate diferit. Cu alte cuvinte, constat variațiile și contradicțiile sensurilor unui simbol în istorie - dar crizele psihice prezintă același simbol simplificat și „purificat”. Atunci ajung la concluzia, cel puțin provizorie, că istoria nu face decât să interpreteze și să valorizeze simbolismele, dar că acestea din urmă sunt constitutive pentru
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
timp gnosticismul, pe jumătate păgân, pe jumătate creștin, a beneficiat de marea sa renaștere în romantismul german, francez și suedez. Stagnelius, unul dintre cei mai mari poeți suedezi, și-a recunoscut cu franchețe datoria de recunoștință față de gnosticism, negăsind nici o contradicție între gnoză și ortodoxismul luteran. Schelling și soțiile sale nu au spus mai nimic despre sursele lor, Böhme și gnosticii, dar în 1835, remarcabila lucrare despre gnosticism a lui Friedrich Christian Baur a caracterizat întreaga speculație romantică din Germania ca
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
1966)*tc "Mircea Eliade Și cercetările moderne asupra religiei (1966)*" În cadrul generației noastre s-au întâmplat multe în domeniul cercetării religiilor. Cei care trăiau deja în anii ’20 nu au uitat, poate, mulțimea derutantă de explicații pretențioase și pline de contradicții privind esența și apariția religiilor, la modă atunci. În esență, religia trebuia să fie o explicație primitivă a lumii, un fel de filosofie sau știință naturală de cel mai rudimentar nivel. În plus, trebuia explicată din punct de vedere social
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
de uscat, "între îndrumare și libertate, deci între introducerea liniei în creația literară și putința cuiva de a-și dezvolta liber talentul în interesul poporului său și al înaltelor idealuri umanitare definite ca țeluri de atins de către comuniști, nu există contradicție, ci dimpotrivă o perfectă concordanță. Nu e de mirare că cei mai mulți și cei mai buni scriitori ai noștri au acceptat pentru orientarea lor în cîmpul activității literare linia partidului". Cei care nu au acceptat pentru orientare se înțelege, în totală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
discuțiile în cadrul cărora un număr important de participanți vor lua cuvîntul. Ne vom referi la o mică parte dintre ei, spicuind cîteva "perle". Primul este Geo Bogza, de la care vom afla ce probleme de conștiință îl frămîntau în junețe: "În contradicție cu starea de spirit generală a unui mediu mic-burghez, cînd la 16 ani, la sunetul sirenei, vedeam că alți oameni intră în fabrică la ora 6 dimineața, iar eu eram liber să mă plimb, iar la prînz aveam mîncare ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
scuze. Șase sînt elementele la care apelează parabolele din Evanghelii: ogorul, via, năvodul, gospodăria, turma, livada, iar pentru morală: familia, munca, sinceritatea, ascultarea. Ni se oferă o clară lecție de simplicitate și realism. Un catehism steinhardtian: "Creștinismul, școală perfectă a contradicției și paradoxului, cea mai dialectică dintre concepții. Prima datorie a creștinului: a fi fericit. Prima datorie a creștinului: a simți adînc nenorocirea condiției omenești. Ieșirea din dilemă: soluția dogmatică: credința în transfigurare și înviere. Creștinul (sau omul e totuna) se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de aroganța cu care ei credeau că sunt singurii posesori ai aprecierii realului și realității. Sigur, aveau de multe ori ceea ce se cheamă dreptate, ba, trebuie s-o mărturisesc, aveau de cele mai multe ori! Ei, și!? Evident, această gravă și obstinată contradicție Între ce credeam eu despre mine și adevărul meu și ceea ce credeau ceilalți mi-a produs o uriașă și extrem de bogată, ca să zic așa, suferință. Dar... nici asta nu m-a convins că tipul meu de reacție - care, cu timpul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
deci, echivalează cu viul, viul el Însuși fiind o categorie extrem de „enigmatică” - ea trebuie afirmată În orice secundă, În jurul nostru, În prezent și În istorie există, apar enorme forme ale unui fals viu, mișcătoare numai În aparență, goale de acea contradicție internă care este miracolul vieții, acea continuă și inepuizabilă luptă Între creație și distrugere. Capacitatea materiei de a-și conține, secreta, principiile și „motoarele” propriei dezagregări, nimiciri, acea „iubire a negației” care ne face să „Înaintăm” deși această „Înaintare” nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
că eu nu concep europeismul În afara acestei posibilități a individului de a-și croi singur destinul, și l-aș putea numi european În primul rând pe acel individ uman care simte imperios nevoia unui destin numai al său, nu În contradicție cu interesele comunității sale sau, În orice caz, nu În contradicție flagrantă, exclusivă, antagonică. Iar această „contradicție” dacă există - și, În cazul indivizilor cu adevărat creatori, ea există cu adevărat, uneori În forme spectaculoase ce nasc suferință pentru „ambele părți
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a-și croi singur destinul, și l-aș putea numi european În primul rând pe acel individ uman care simte imperios nevoia unui destin numai al său, nu În contradicție cu interesele comunității sale sau, În orice caz, nu În contradicție flagrantă, exclusivă, antagonică. Iar această „contradicție” dacă există - și, În cazul indivizilor cu adevărat creatori, ea există cu adevărat, uneori În forme spectaculoase ce nasc suferință pentru „ambele părți”, În primul rând pentru inițiatorul ei! -, ea trebuie să se situeze
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
l-aș putea numi european În primul rând pe acel individ uman care simte imperios nevoia unui destin numai al său, nu În contradicție cu interesele comunității sale sau, În orice caz, nu În contradicție flagrantă, exclusivă, antagonică. Iar această „contradicție” dacă există - și, În cazul indivizilor cu adevărat creatori, ea există cu adevărat, uneori În forme spectaculoase ce nasc suferință pentru „ambele părți”, În primul rând pentru inițiatorul ei! -, ea trebuie să se situeze mai ales În planul moral, profesional
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
unele Însemnări asupra clipelor care precedau teribilele sale atacuri de epilepsie. Se pare că bietul autor presimțea apropirea acestor crize printr-un sentiment, o stare de uriașă bucurie a ființei, o plenitudine a armoniei existențiale În care, se pare, toate contradicțiile și limitele, suferințele și neînțelegerile lipite de ființa umană se dizolvau În beatitudinea aproape insuportabilă a acestei stări. O formă a extazului, cred eu, comparabilă - dacă nu risc prea mult! -, comparabilă cu acea „ieșire din sine” care este extazul și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
vieții, autorul aruncă o frază care ne luminează asupra noțiunii de tragic existențial, văzut de un spirit vitalist, dogmatic - dogmatic În sensul vechii școli de filosofie ateniene. Războindu-se cu toate acele „elemente”, vizibile sau nu, care ne pun În contradicție flagrantă cu datele pozitive ale existenței și, mai ales, cu voința noastră de „a fi” Într-o demnitate a ființei și Într-un bun echilibru cu principiile și credințele noastre pozitive, În flagranță, mai ales, cu „umilința și teroarea” extincției
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
din fața cortinei”, cele vizibile și „la Îndemâna” oricărui pictor talentat al realității, le pune oarecum În umbră, mai bine zis le „marginalizează”, le Împinge la o parte din centrul interesului. Aceasta e „revoluția” lui Proust: adoptând un „alt instrument stilistic”, În contradicție cu evanghelia stilistică a clasicilor, folosind frazele Încărcate de subordonate - În manieră germană, care așează verbul la urmă! -, el forează, forează cu o aviditate lacomă În acele straturi ale „memoriei” pe care nu le-a trăit niciodată! Sigur, scenele din
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dar și „ideea” de personaj: acea „monadă”, unitate umană, care se „izbește” de altele, mai mult sau mai puțin asemănătoare, aflate Într-un viu și dur proces de atracție-respingere, dar și „izbit”, frământat, chinuit și salvat, uneori, de propriile sale contradicții și pulsiuni interne, un real și adeseori vast „teatru de operațiuni” și, aproape Întotdeauna, personajul este un luptător, uneori victorios, adeseori Învins, și apropierea romancierului de demiurgul Hefaistos nu este Întâmplătoare!... Când vorbim de „soarta unui personaj”, foarte adeseori, În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
simbolizare a unui traiect extrem de stufos și de contradictoriu, la primul, dar și la al doilea sau la al treilea nivel, al vieții unui individ, de carne și oase, prins, cum o sugeram mai sus, În „plasa luptelor, necesităților și contradicțiilor” sociale, dar și În „plasa” propriilor sale pulsiuni și contradicții, care, ele, uneori nu se mai sfârșesc și Îl pot Împinge pe omul cel mai cuminte și echilibrat În pragul a ceea ce numim cu un cuvânt grosolan și vag - nebunie
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
primul, dar și la al doilea sau la al treilea nivel, al vieții unui individ, de carne și oase, prins, cum o sugeram mai sus, În „plasa luptelor, necesităților și contradicțiilor” sociale, dar și În „plasa” propriilor sale pulsiuni și contradicții, care, ele, uneori nu se mai sfârșesc și Îl pot Împinge pe omul cel mai cuminte și echilibrat În pragul a ceea ce numim cu un cuvânt grosolan și vag - nebunie?... Prin viața, traiectul unui personaj - și poate cel mai „didactic
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ale continentului. Românii puteau să aleagă una sau alta dintre Constituții. Au ales-o pe cea mai avansată și mai liberală dintre toate! Oare nu era prea mult, nu se făcea totul prea repede și prea superficial? Nu apărea o contradicție Între țara reală (alcătuită, În mare majoritate, din țărani săraci și Încă analfabeți) și o „țară ideală“, imaginată de o elită subțire? Reacția a venit din partea Societății culturale „Junimea“, Întemeiată la Iași În 1863. Liderul ei, Titu Maiorescu (1840-1917), critic
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]