7,769 matches
-
Militară de Stat Major din Varșovia. Selectat pentru a participa la zborul comun sovieto-polonez din cadrul programului Interkosmos, a urmat începând din decembrie 1976 cursurile de pregătire pentru zbor de la Centrul de pregătire a cosmonauților „Iuri Gagarin”. A zburat în spațiul cosmic în perioada 27 iunie - 5 iulie 1978, în calitate de cosmonaut-cercetător pe nava „Soiuz-30” și pe stația orbitală «Saliut-6» (cu care s-a făcut ulterior joncțiunea). Durata zborului a fost de 7 zile, 22 ore, 2 minute și 59 secunde. În anul
Mirosław Hermaszewski () [Corola-website/Science/333471_a_334800]
-
unui aspect revelator pentru renașterea spirituală: Spre deosebire de celelalte patru [referire la o serie de nuvele ]ea nu precizeaza calitatea de înțelept ideal care este inițiatorul. Seria de parabole marcând etapele inițierii se împlinește dezvăluind sensul manifestărilor extazului care provoaca dansul cosmic.(samăʼ)(Corbin, 1983 : 16). Prin analiza perceperii procesului de renaștere spirituală, care adesea se confundă cu visul, Henry Corbin sesizează că: ,toate aceste relatări încep printr-o transpoziție într-un peisaj insolit, în timpul nopții, cu alte cuvinte în timpul somnului facultăți
Sohrawardi () [Corola-website/Science/331119_a_332448]
-
sărbătoare și o călătorie muzicală poetica”. A afișat o intenționată ”lipsa de maturitate și responsabilitate” în comparație cu întunecată natură din "Born This Way". Ea a spus într-un interviu al revistei americane V în august 2013 că a suferit ”o experiență cosmică alături de cuvinte” pe masura ce examina potențialele nume pentru proiect. ”Popart” a fost inițial favorizat ca prim candidat, dar Gâgă a pus la îndoială ”implicarea culturală a cuvintelor”, iar în evoluția titlului, a găsit curând ”un inel frumos” pentru ”Art pop”. Cu
Artpop () [Corola-website/Science/331226_a_332555]
-
astronomic oferă spectacole memorabile de planetariu în cupolă (ghidaje pe cerul artificial proiectat cu un dispozitiv optico-mecanic în care sunt relevate atât dimensiunea științifică, cât și cea culturală, chiar și în identificare populară românească a constelațiilor și a anumitor fenomene cosmice), observații astronomice gratuite a unor fenomene sau clase de obiecte din sistemul solar (planete, sateliți naturali etc.) ori aparținând universului de adâncime (galaxii, clustere etc.), organizează expoziții de bază (”Universul în mileniul III”, ”Sistemul Solar”, ”Mișcări pe bolta cerească”) și
Planetariul din Baia Mare () [Corola-website/Science/331355_a_332684]
-
Instrumente și tehnici de navigație”, ”Astronomicus” etc.), găzduind de asemenea o colecție filatelică foarte valoroasă, cu peste 650 de piese (cu adăugare în 2012 a încă 2000 de piese) dedicată istoriei astronomiei și eforturilor de cunoaștere și cucerire a spațiului cosmic. Planetariul Baia Mare este o instituție muzeală și un obiectiv cultural turistic important din Maramureș, cu o rată anuală de vizitare ce depășește 20.000 de vizitatori din țară și din afara țării. În 2012 Planetariul Baia Mare derulează două proiecte importante, unul
Planetariul din Baia Mare () [Corola-website/Science/331355_a_332684]
-
naturii în armonizări animate de vibrații lirice ori în cadențe ritmice orientate spre vigoarea monumetalitatii. Adesea, în intimitatea cadrului natural, mereu proaspăt și vital, strecoară făpturi umane asupra cărora se revarsă reconfortant susurul apei, adierile vântului, reflexele vegetalului, chemările imensitatii cosmice. Nimic fastuos, nimic criptic și totuși atât de profund, de apropiat sufletului nostru. Cu un robust sentiment panteist cultivă încrederea în rosturile pozitive ale vieții, definitorie pentru un creator iubitor de frumusețe, adevăr și esență. Autodefinirile portretistice - care alcătuiesc un
Galeria de Artă „Nagy Imre” () [Corola-website/Science/331358_a_332687]
-
miliarde de kilometri (3,7 miliarde de mile) ca parte a seriei de fotografii a sistemului solar „Portrete de familie”. În fotografie, mărimea Pământului este de mai puțin de un pixel, planeta apărând că un punct minuscul în contrast cu imensitatea spațiului cosmic, printre benzi de lumină solară generate de lentilele camerei foto. Voyager 1 are la bord un disc audio-vizual din aur în eventualitatea că va fi interceptata de o formă inteligență de viață de pe un alt sistem planetar. Pe disc sunt
Un punct azuriu () [Corola-website/Science/334085_a_335414]
-
eternitate prin spațiu. Voyager 1 care își îndeplinise misiunea principala și părăsea sistemul solar, la cererea astronomului și autorului Carl Sagan a primit comandă de la NAȘĂ să întoarcă cameră și să ia o ultimă fotografie a Pământului în contrast cu imensitatea spațiului cosmic. Văzut de la 6 miliarde de kilometri, Pământul apare că un punct minuscul înconjurat de adâncul întuneric al cosmosului. Pe data de 5 septembrie 1977 NAȘĂ lansase Voyager 1, un robot spațial de 722 de kilograme cu misiunea de a studia
Un punct azuriu () [Corola-website/Science/334085_a_335414]
-
Pământul apare că un punct minuscul înconjurat de adâncul întuneric al cosmosului. Pe data de 5 septembrie 1977 NAȘĂ lansase Voyager 1, un robot spațial de 722 de kilograme cu misiunea de a studia periferia sistemului solar și apoi spațiul cosmic din afara sistemului solar. După ce a intrat în sistemul lui Jupiter în 1979 și sistemul lui Saturn în 1980, principala misiune a fost declarată îndeplinită pe 20 noiembrie același an. Voyager 1 a fost prima sonda spațială care a trimis imagini
Un punct azuriu () [Corola-website/Science/334085_a_335414]
-
moralist, fiecare politician corupt, fiecare superstar, fiecare 'lider suprem', fiecare sfânt sau păcătos din istoria speciei noastre a trăit aici, pe un fir de praf suspendat într-o rază de soare. Pământul e o scenă minusculă într-o vastă arena cosmică. Să reflectăm la râurile de sânge vărsat de toți acei generali și împărați că într-o apoteoza de moment să stăpânească o bucată din acest mic punct. Gândiți-vă la cruzimile de neimaginat săvârșite de locuitorii unui colț din acest
Un punct azuriu () [Corola-website/Science/334085_a_335414]
-
Importantă pe care ne-o arogam, egoul nostru, iluzia că suntem cineva și avem o poziție privilegiată în univers sunt puse sub semnul întrebării de acest punct albastru pâl. Planeta noastră este un punct decolorat și singuratic în marele întuneric cosmic atotcuprinzător. În toată imensitatea să nu este nici un semn că ajutorul ca să ne salvăm de noi înșine va veni de altundeva decât de la noi. Pământul este singura planetă cunoscută până acum care adăpostește viața. Specia noastră nu are, în viitorul
Un punct azuriu () [Corola-website/Science/334085_a_335414]
-
unanim încă de pe vremea romantismului (de ex. de Fr. von Schlegel), și anume Bătălia lui Alexandru (sau Alexandru îl înfrânge pe Darius la Arbela, 1529, München, Alte Pinakothek), în care dramei omenești din prim‑plan îi răspunde, în fundal, drama cosmică a elementelor, fără ca natura, cu toată grandoarea ei, să‑l strivească pe om. Este o supremă demonstrare a esenței acestei picturi, a laturii ei, „de apocaliptic, de vizionar, de spirit elementar“ (O. Benesch). Arta europeană îi rămâne însă tributară îndeosebi
Albrecht Altdorfer () [Corola-website/Science/334186_a_335515]
-
aparatele de zbor, construind un balon cu aer cald care folosea un gaz necunoscut descoperit de un cetățean misterios de Nantes. El crede că există aer rarefiat între Pământ și Lună, nefiind de acord cu savanții care susțin că spațiul cosmic ar fi vid. Într-o noapte - ajutat de trei creditori care nu bănuiau care îi sunt intențiile - el se ridică în aer cu balonul și părăsește Pământul, cei trei creditori fiind uciși accidental de o explozie petrecută în timpul pornirii. El
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
Pământ până la Lună, depășirea dificultăților provocate de altitudine și de temperaturile scăzute, problema aprovizionării cu aer și cu alimente pe parcursul zborului, găsirea unei viteze de deplasare care să permită ieșirea de pe orbita Pământului, existența unei atmosfere foarte rarefiate în spațiul cosmic și demonstrarea acestei ipoteze prin observații asupra mișcării unei comete, posibilitatea condensării atmosferei rarefiate cu un dispozitiv special, urmările rarefierii aerului asupra organismului uman, calcularea suprafeței vizibile a Pământului prin folosirea trigonometriei sferice, forma aparent concavă a Pământului văzut din
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
observații asupra mișcării unei comete, posibilitatea condensării atmosferei rarefiate cu un dispozitiv special, urmările rarefierii aerului asupra organismului uman, calcularea suprafeței vizibile a Pământului prin folosirea trigonometriei sferice, forma aparent concavă a Pământului văzut din Cosmos, culoarea neagră a spațiului cosmic, primejdia ciocnirii cu meteoriți, existența unei atmosfere lunare etc. Călătoria cosmică cu balonul pare astăzi o idee puerilă, dar zborul cu o ghiulea trasă de un tun gigantic (imaginată de Jules Verne) este o soluție la fel de inadecvată. „Hans Pfaall” este
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
dispozitiv special, urmările rarefierii aerului asupra organismului uman, calcularea suprafeței vizibile a Pământului prin folosirea trigonometriei sferice, forma aparent concavă a Pământului văzut din Cosmos, culoarea neagră a spațiului cosmic, primejdia ciocnirii cu meteoriți, existența unei atmosfere lunare etc. Călătoria cosmică cu balonul pare astăzi o idee puerilă, dar zborul cu o ghiulea trasă de un tun gigantic (imaginată de Jules Verne) este o soluție la fel de inadecvată. „Hans Pfaall” este prima scriere modernă care tratează tema explorărilor selenare. Ea a avut
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
trimis un sol pentru a căuta o planetă mai apropiată de Soare care să aibă condiții prielnice dezvoltării vieții. Nava marțiană în formă de sferă urma să ajungă pe Pământ și apoi pe Venus, dar exploratorul a adormit din cauza frigului cosmic, iar nava sa a fost atrasă pe orbita Lunii, suferind o ciocnire violentă cu solul lunar. Auzind povestea marțianului, cosmonautul terestru pornește cu aerosfredelul în căutarea sferei cosmice. Din cauza faptului că energia acumulatoarelor electrice care puneau în mișcare aerosfredelul era
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
pe Pământ și apoi pe Venus, dar exploratorul a adormit din cauza frigului cosmic, iar nava sa a fost atrasă pe orbita Lunii, suferind o ciocnire violentă cu solul lunar. Auzind povestea marțianului, cosmonautul terestru pornește cu aerosfredelul în căutarea sferei cosmice. Din cauza faptului că energia acumulatoarelor electrice care puneau în mișcare aerosfredelul era aproape de epuizare, iar aparatul nu mai putea transporta în spațiu și greutatea unui om, românul a rămas în Lună alături de marțian pentru a-l ajuta să repare sfera
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
folosite (bibliografie) Autor de povestiri umoristice și de memorii, Henric Stahl a scris romanul "Un român în Lună", considerat ca una dintre lucrările de pionierat în literatura științifico-fantastică românească. Acest roman este prezentat ca un manuscris găsit despre explorarea spațiului cosmic: un ziarist dă din întâmplare peste un text misterios, care se dovedește a fi relatarea stenografiată a unei călătorii românești către Lună. Stahl a luat în considerare publicarea lucrării și i-a arătat primele capitole profesorului Nicolae Iorga pentru o
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
aerosfredelului prin învingerea atracției gravitaționale cu ajutorul unei substanțe chimice denumite „azbestoid refractar atracțiunii”, deschiderea ferestrelor navei în vid, aruncarea unui tricolor românesc către Polul Nord de la o înălțime de peste 468.000 de metri, transformarea aerosfredelului într-un satelit al unui bolid cosmic sau afirmația repetată că motoarele viitorului vor fi acționate prin forța degajată de explozibili. Descrierea Lunii conține multe elemente fantastice neconfirmate de observațiile științifice ulterioare. Henric Stahl consideră că Luna are un strat geologic spongios, fiind străbătută de galerii ca
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
Chalyth descoperă un loc în care se păstrează înregistrări foarte vechi și află că steaua care vine spre Pământ reprezintă sistemul planetar cu care, în urmă cu 100 de milioane de ani, o parte dintre pământeni plecaseră să exploreze spațiul cosmic. Ei își dau seama că steaua nu reprezintă un pericol pentru Pământ, ci îi aduce înapoi pe frații lor plecați. Cartea conține o serie de stereotipii tipice operelor lui Brunner și nu se ridică la standardele unor romane ca "Zanzibar
Să prinzi o stea căzătoare () [Corola-website/Science/331647_a_332976]
-
întotdeauna universul în acest mod, și descrie greutățile și persecutarea lui Giordano Bruno în timpul Renașterii italiene când acesta a contestat modelul geocentric al Universului în vigoare, impus de Biserica Catolică. Episodul continuă printr-un telescop al timpului, folosind conceptul calendarului cosmic așa cum este folosit în seria originală, pentru a oferi o metaforă pentru această scară. Narațiunea descrie modul în care dacă Big Bang-ul a avut loc în data de 1 ianuarie, toată istoria omenirii s-ar comprima în ultima secundă
Cosmos: Odisee în timp și spațiu () [Corola-website/Science/331671_a_333000]
-
în coconuri-incubatoare pentru progeniturile sale, sunt uciși în procesul de autodistrugere generat la bordul navei. Extraterestrul încearcă să plece și el cu naveta de salvare, dar Ripley reușește să-l expulzeze în spațiu, unde este ucis de expunerea la vidul cosmic. În 1979, regizorul Ridley Scott lansa filmul "Alien", având în rolul principal o actriță destul de puțin cunoscută, Sigourney Weaver. Succesul fulminant obținut de film, care a fost recompensat și cu Premiul Oscar pentru cele mai bune efecte vizuale, a determinat
Alien: Al 8-lea pasager () [Corola-website/Science/331680_a_333009]
-
la Ptertha, intenționează să invadeze Supralumea. Locuitorii Supralumii reușesc să-i învingă prin construirea unei rețele de cetăți aeriene aflate între cele două planete. Navele spațiale sunt realizate dintr-un lemn foarte-foarte tare, denumit "brakka". Un obiect straniu din spațiul cosmic începe sa se apropie de cele două planete... Orson Scott Card a avut o recenzie pozitivă pentru primul volum al trilogiei, afirmând că ""The Ragged Astronauts" este cam cum ar arăta un roman hard SF din secolul al XVIII-lea
Land and Overland () [Corola-website/Science/335633_a_336962]
-
trecerea între „ciclul idiotului” și „ciclul spectacolului”. Opera lui Mircea Eliade urmărește recuperarea sacrului și a memoriei mitice; căile de acces către realitatea primordială sunt religia și teatrul. Regăsirea memoriei mitice (anamneza) determină o integrare a timpului uman în periodicitatea cosmică și eternitatea divină. Tema principală a nuvelei „Uniforme de general” o reprezintă revelarea sensului existenței și salvarea spiritului prin intermediul spectacolului de teatru (potrivit lui Eugen Simion) sau „tema teatrului ca mijloc de evadare din timp” (după cum considera criticul Alex. Ștefănescu). Teatrul
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]