10,007 matches
-
Bodo, spuneți-i că l-am căutat, că sunt Îngrijorată și că am nevoie de ajutorul său. Mâine vin din nou. Să mă aștepte. Sihastrul o binecuvântă și se Întoarse Îngândurat În chilia lui. Ultimele raze ale soarelui atinseseră deja culmile dimprejur când Adelheid se Închină scurt În bisericuță, Încălecă și porni ca o vijelie, urmată de credincioasa ei Bertha. Nu știa ce să creadă. Ca orice om necăjit și speriat, nădăjduia Într-o minune. Poate că se Întorsese Conrad din
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Încunoștință de sosirea unui trimis de la mânăstirea Sfântul Petru, porunci ca acesta să fie adus pe loc. Cel mai bogat negustor din Zürich, a cărui putere era mai mare decât a tuturor falnicilor cavaleri din burgurile Împrăștiate ca ciupercile pe culmile muntoase din acest binecuvântat de Dumnezeu ținut, avea o origine foarte umilă. Bunicul lui, numit tot Urs, se trăgea dintr-o familie săracă de curelari. Fiind foarte isteț, Învățase să scrie și să citească de la călugării din mânăstirea de la Sankt
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ușor după umeri și femeia Își sprijini capul de pieptul lui, hohotind: — Dac-aș putea să-ți fiu de folos! Nu știu, Conrad, nu știu niciodată nimic... și acum și primejdia asta... Doamne, ce i s-a Întâmplat? Mișcat la culme, tânărul duce Încercă s-o liniștească, explicându-i că se teme mai ales pentru ziua de mâine și că, orice ar fi, nimeni n-ar cuteza să se atingă de stăpân. — Nădăjduiesc, dragă cumnată, că Îngrijorarea noastră este de prisos
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fără grabă penele albe pe mijlocul șoselei, am ieșit din Șcheia pe un drum deodată neasfaltat. Chiar dacă pe bicicletă te strecori mai ușor printre meandrele accidentale ale drumurilor proaste, perspectiva unui deal ale cărui urcușuri se tot prelungesc de la o culme la alta, pe pietriș și nisip, nu-i una roză. Mă linișteau localnicii că n-ar fi fost vorba decît vreo 5 - 6 km. neasfaltați, numai că eram conștient că trebuia (peste câteva ore) să și revin pe același traseu
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
limitat de geamuri ca la mașini, apoi simți vântul în față sau în spate, deci nu stai pe loc. Mai mult, viteza redusă te ajută să vezi totul, chiar la 360 grade. Privirea îți poate poposi mai lung asupra unei culmi, a unei vietăți, sau aiurea, neîngrădit. Auzind păsările cerului, bucurându-te de soare și de umbra copacilor, te simți liber, cu adevărat integrat în peisaj. La dreapta, printre copacii înalți, apăru intersecția spre mănăstirea Neamțului, însă conform traseului stabilit de
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
un bufet, spre ghinionul nostru, închis. În urma insistențelor pe lângă personalul care era totuși acolo, sa găsit și ceva de mâncare. Panta se mărea, am început urcușul pe lângă biciclete. Întrebându-ne cât mai avem până la Bâlea-Cascadă, doar așa am mers, dar culmea, ne depășeau alți bicicliști "călări” pe semicursiere cu mai multe pinioane. Pentru noi ar fi fost un efort prea mare și, inutil. Mergeam, mergeam! Vedeam creste dezgolite, în spate și în stânga se ghiceau așezări omenești îndepărtate. Era frumos, dar sălbatic
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
ea, n-aveam habar de mecanismele din butuc. Diagnosticul: bilele cilindrice erau uzate, trebuiau înlocuite. Cunoscând orașul, cu bicicleta lui am ajuns la magazinul de profil. Acolo ghinion, nu aveau bile cilindrice! Nu-mi venea să cred și, dezamăgit la culme, le povesteam celor de acolo: Am mers jumătate de țară, am fost pe Transfăgărășan, și n-am cum mă- ntoarce la Roman, nu-i incredibil?!”. O vânzătoare care asculta atentă, mă salvă: "Stați așa, și eu sunt moldoveancă, din Botoșani
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
serpentine, încît acea cabană știută de mine "Pasul Oituz”, a apărut neașteptat de repede. Acolo, fascinat de priveliștea sălbatică a stâncilor golașe, îndulcită de căpițele de fân și țarcurile din leațuri lungi, împrăștiate, din cauza diferențelor de altitudine, când pe culmi când în jos, atât de departe că abia distingeai omul pe care-l bănuiai cosind, miam odihnit ochii și mintea. Iar pe bicicletă, peste puțin timp începu coborâșul. După cum ziceam, frâna de mână era slabă, cea de picior făcea un
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
cât de groaznice pot părea ele la un moment dat. Noi avem nevoie de fiecare element ce alcătuiește întregul aranjament, viața fiind o combinație de reușite și eșecuri. Am constatat că în societatea de astăzi toată lumea vrea să trăiască pe culmi, dar fără să știe că adevărata împlinire constă în felul în care escaladează muntele. Grație celor acumulate în anii de studiu am putut realiza faptul că în lupta noastră pentru cucerirea înălțimilor, valorile sunt cele care trebuie să rămână ferme
Anii de liceu primii paşi în viaţă. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Druhuş Mihaela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1861]
-
pe de o parte conținutul (și frământul) terestru al(e) vieții personalității creatoare și conținutul ei simbolic, să zicem, iar când simbolul ajunge "la strâmtoare" dezlănțuind zborul metaforic al sugestivității, străduindu-te, totuși, să "te ții" de succesiunea, evoluția, avatarurile, culmile și disperările operelor respectivei personalități, iar pe de altă parte, ce pot fi și plurale (reale și ireale) alte părți diferitele perspective și retrospective de interpretare ale textelor, probate istoric, dar mai ales valoric-transtemoral. A.B.Prin ce faceți, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
un drog aproape de nesuportat. Încep să scriu la opt ori chiar la șapte (dimineața), de obicei nu mai devreme, în nici un caz, dar, sigur, dacă îmi vine o idee, mă apuc de ea imediat. Cînd eram adolescent și foarte tînăr, culmea, scriam noaptea, uneori pînă în zori. Asta s-a întîmplat pînă la vreo treizeci de ani. A.B.Ai avut modele literare? Mari personalități, profesori. Da. Și modele, și profesori. Am avut un model de carte de la nouă ani. A
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
dorit să ajung cu bine la un liman, deci, finalmente, să fiu întotdeauna bine în pielea mea, în rolul meu și în destinul meu, să devin finalmente doar o bătrână demnă printre ceilalți semeni, și asta nu întâmplător: momentul de culme, al stadiului gerontic, mi se pare că este singurul în care societatea masculilor, așa cum este ea funcțională în Balcani, este capabilă să vadă, să valideze, și cortexul femeilor. În acest context, statutul de femeie senior pare a fi cel mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
lor. Prietenia oamenilor! Tema minunată! Știi că nu toți semenii noștri ajung într-o viață să se bucure de un prieten adevărat? Cineva spunea nu îmi mai aduc aminte exact cine că are dușmani mai utili decât prietenii și care, culmea, îl respectă mai mult decât aceștia... O prietenie, în orice caz, e un dar pe care ți-l faci singur. A.B.Dar despre acest lucru, vom vorbi puțin mai târziu. Cum a fost perioada 2000 2013? Ați reușit să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
am provocat la lupta dreapta literatură și am scris relativ mult; unele inițiative și contribuții critice stimabile, de dinainte de revoluție, dar și de după, au rămas, că să zic așa, în afară condicilor de prezența și cărților mele; asemeni, multă poezie; culmea e că, deși cu sentimente amestecate, i le amintesc destul de bine pe fiecare în parte... Debutul meu publicistic (la nici 20 de ani) cu eseul Poezia lui Mihail Celarianu i-l datorez eminentului profesor G. Georgescu, personalitate strălucitoare, dascăl în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
îndeletnicesc cu furtul de timp, alții își omoară timpul cu fleacuri, fără a realiza că materia prima a vieții ăsteia, este... timpul. Pe de altă parte, nu de puține ori, încerc să fac mai multe lucruri în același timp și culmea ! îmi iese, reușesc. Gestionarea timpului este foarte importantă, delapidarea lui se sancționează cu opinii ale celor de după noi, de genul: Ăsta a trăit degeaba! Iar timpul costă bani, și mai mult de atât! Nu putem spune, în cazul în care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
puținii ani pe care i-ați petrecut pe malurile Dunării... Amintirile acestea se regăsesc undeva în scrierile Dvs.? Orașul meu natal, Galați! M-am născut se pare pe strada / cartier "Mazepa" mai există? A.B.Da, mai există și astăzi culmea... și eu am copilărit și mi-am petrecut adolescența tot în cartierul "Mazepa", pe strada Roșiori... Ați părăsit orașul foarte repede... L-am părăsit când nu aveam încă nici doi ani, mutându-ne la Brașov unde mi-am petrecut copilăria
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
sa, Profira, avea să dezvăluie momentul declanșator, revelație ținând de vocile naturii; a fost o drumeție aparent-inițiativă! Au ajuns la Dorna; de-acolo pe pârâul Negru ș-au trecut la Stânișoara, suind și tot suind, până au ajuns sus pe culme, la Crucea Talienilor... Acolo, oprindu-se și adulmecând zările, Sadoveanu a ascultat tăcerea de deasupra prăpăstiilor și a citit pe vânturi și pe nouri întâmplarea năprasnică a lui Nechifor Lipan, în cele mai mici amănunte. Nici nu coborâse bine și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cum să se Îmbogățească În țara dolarilor. În acel timp, familia colonelului Lindberg avea o poziție unică. După traversarea Atlanticului singur, În 1927, Însoțit doar de mascota sa, o pisică neagră, Într-un mic avion cu motor, se găsea În culmea gloriei. Avea o situație materială foarte bună. Aveau primul lor copil și locuiau Într-o vilă izolată ce se preta unei lovituri În stil mare. Hauptmann s-a Împrietenit cu guvernanta copilului, care nu bănuia ce urmărea, și de la ea
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
va gusta farmecul Bucureștiului câteva zile. Întâlnesc aici de necrezut, pe simpaticul domn Dimăncescu, consulul României de la San Francisco. Nu era acolo când am trecut prin Frisco. Porțiunea Sibiu-Predeal am gustat-o din plin. E duminică și ziua e superbă. Culmile Negoiului și ale Munților Făgăraș, Îmbrăcate Într-o dulce culoare violacee, satele făgărășane cu oameni curat Îmbrăcați ce jucau hora pe șoseaua de asfalt, Îmi demonstrau ce superbe condițiuni de turism avem. Pentru prima oară străbăteam acest colț de țară
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
majoritatea deținuților. Nu a rămas mult la Gherla, ci a fost transferat pentru o scurtă perioadă la Baia Sprie, spre sfârșitul lui 1951. În aceeași iarnă a fost transferat la Aiud. În noiembrie 1958 a fost internat în lagărul Noua Culme, fiindcă îi expirase pedeapsa, însă în vara anului următor a fost din nou condamnat la Timișoara, primind alți 25 de ani de închisoare. Restul detenției și l-a petrecut în Aiud, de unde s-a eliberat la 25 iunie 1964. Coriolan
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
recoltei, la cărat și împrăștiat bălegarul pe câmp și ca paznic. Perioada de libertate a fost foarte scurtă, pentru că, înainte de a se căsători religios, pe 19-20 septembrie 1958, a fost rearestat, iar soția, supusă presiunilor, a divorțat. Dus la colonia Culmea, apoi la Periprava, va fi eliberat doar pe 6 mai 1964. Afirmă că a avut coșmaruri timp de 20 de ani după Pitești, iar maxilarul nu și-l poate închide normal nici astăzi. Aristotel ('Aligo') Popescu S-a născut la
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Jilava, fiind eliberat pe 7 noiembrie 1957, cu nouă luni înainte de expirarea pedepsei, datorită muncii prestate la Gherla și Baia Sprie. După doar două săptămâni de libertate, i s-a impus domiciliu obligatoriu în Bărăgan, apoi în lagărul de la Noua Culme. Anchetat la Securitatea Baia Mare pentru aceeași organizație, a fost încă o dată condamnat, de data aceasta la 25 de ani de închisoare. Și-a petrecut restul detenției în Aiud, fiind eliberat în urma decretului din 1964. Ion Voin Născut la 23 noiembrie
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
nașterea Domnului pe un stadion, într-un fel de meditație colectivă în care erau invocate spiritul lui Iisus și zeități. Ca într-un cor, ei au fuzionat spiritual, trecând de orice piedici și diferențe, emanând cu toții aceeași energie, înălțată spre culmile înzăpezite ale Nirvanei. Emilia Valentina BELEȚ redactor șef la Jurnal de Constanța PREFAȚĂ Individ rătăcit în această aglomerație planetară, doar un simplu pion pe uriașa tablă de șah a lumii, manevrat după legi necunoscute, de forțe nevăzute (nici măcar bănuite), mă
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
în stare, în momentele cruciale ale existenței să abandonăm ego-ul și să ne dedicăm Lui. Acest aspect m-a determinat să trag următoarea concluzie (o consider valabilă doar pentru mine!): doar o credință conștientă îmi asigură accesul, cu adevărat, spre culmile Nirvanei! Am ajuns la înțelegerea că oamenii aleși - mă refer la cei cu misiuni divine pe Pământ - mandatați direct de către Dumnezeu, au parte de o viață dramatică, spectaculoasă în comparație cu noi, ceilalți, muritorii de rând, furnicile truditoare și care, totuși, asigurăm
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
imaginației cinematografice a fiecăruia dintre voi. Vă amintiți, desigur, scena clasică de comedie spumoasă în care personajul principal moare într-un accident stupid și ajunge în rai, iar aici lumea are aripioare de înger, toți zâmbesc, plutesc și... sunt în culmea fericirii!... Așa eram toți cei prezenți în ashram (mai puțin aripioarele și... bineînțeles, partea cu accidentul!...): mersul ne era ușor de parcă pluteam, iar fețele ne erau destinse și înnobilate de zâmbete inocente. Nimic forțat, totul reflectând niște interioare frumoase... ce
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]