9,140 matches
-
-l fixa din priviri ar fi trebuit să-l supere, dar nu lăsă să se observe nimic; e adevărat că, debarcând astfel Într-o țară străină și În Împrejurări atât de excepționale, trebuia să se aștepte să fie obiectul unei curiozități stăruitoare. Pe parcursul Întregii șederi, avea să fie studiat, scrutat, urmărit. Uneori cu rele intenții. Fiecare din acțiunile sale, fiecare din scăpări va fi raportată și comentată, lăudată sau Înjurată. La o săptămână de la sosire, izbucni prima criză. Dintre sutele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
tare. OK. În următoarele zile, îmi spun că n‑am să mă duc. Puțin îmi pasă de cărțile alea. Și nu prea pot face față gândului că trebuie să mă duc acolo și ideii de a fi privită cu maximă curiozitate de personalul lui Luke, de a‑mi ține capul sus și de a mă preface că totul e OK. Dar, după un timp, încep să mă gândesc că mi‑ar plăcea s‑o văd pe Mel. Ea e singura cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de alarmă. Apoi, cu o tresărire, îmi aduc aminte. King Street numărul 17. Alicia. Numărul gravat pe ușa de sticlă din apropierea mea este 23. Ceea ce înseamnă... că tocmai am trecut pe lângă 17. Acum mi s‑a stârnit de‑a binelea curiozitatea. Ce naiba se întâmplă la numărul 17 de pe King Street? De ce zicea Alicia să se întâlnească aici? E vreo sectă secretă sau așa ceva? Dumnezeule, n‑aș fi deloc surprisă să aflu că în timpul liber e vrăjitoare‑șefă. O iau înapoi, intrigată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
că ai ajuns la limita de reduceri pentru luna asta. — Am înțeles, spun, evitând privirea amuzată a lui Luke. OK. Mersi. O să... mă ocup de asta mai târziu. O aștept pe Erin să plece, dar ea se uită cu sinceră curiozitate la Luke. — Cum merge? îi spune veselă. Ați apucat să vă uitați puțin prin magazin? — N‑am nevoie să mă uit, zice Luke foarte serios. Știu ce vreau. Simt un nod în stomac și mă uit fix în caiet, făcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
fiecare primește mai mult decât noi, rectifică Brett. Această propoziție constituia un tur de forță. Dar n-avu nici un efect asupra căpitanului. N-avea timp de nimicuri și jocuri de cuvinte. Indicatorul galben îi reținea întreaga atenție și-i stârnea curiozitatea. ― Ceilalți merită mai mult decât voii doi la un loc. Mergeți să vă plângeți trezorierului Companiei dacă doriți! Acum ieșiți de-acolo. ― Să ne plângem la Companie, murmură Parker către Brett care ieșea din cufărul lui deșelat. Mai bine ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
semnalului. Trebuiau să ajungă la generator, să afle mai multe despre cauza acestui apel și prezența acestei astronave pe această lume minusculă. Să vină atât de departe și să nu exploreze misterul îngropat aici era de-a dreptul de neconceput. Curiozitatea și spiritul întreprinzător, la urma urmelor, au fost motoarele care au condus speța umană departe de planeta originară, izolată, neînsemnată prin golful imens dintre stele. Luă o hotărâre, singura logică în asemenea împrejurări. ― Pare foarte calm, de aici. Mergem mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
respectuoasă. Observă unele din specimene. Fiecare avea cam treizeci de centimetri înălțime, era de formă ovală și de o duritate deosebită, după câte își dădea seama. Punând ochii pe unul la întâmplare, puse lumina pe el. Nu se întâmplă nimic, curiozitatea lui nu avu nici un efect asupra ovoidului. ― Seamănă al dracu' cu o zonă de stocare, sigur. (Nici un răspuns în difuzoare.) Am zis că e vorba fără dubii de o magazie. M-auziți? ― Tare și clar, zise Dallas degrabă. Noi te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ea peste umăr, dar eu aș bea o cafea. ― Excelentă idee, aprobă Dallas, întorcându-se spre Ash. Te descurci fără noi? ― Vrei să spui, împotriva acesteia? (Arătă creatura închisă în cușca transparentă.) Sunt om de știință. Asemenea fenomene îmi stârnesc curiozitatea, nu pulsul. Va fi bine, nu-ți face griji. Dacă mai aflu ceva sau dacă starea generală a lui Kane se schimbă ușor, te voi chema imediat. ― Ne-am înțeles, zise Dallas. (Apoi, către Ripley:) Hai să bem cafeaua aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
frământă ceva? ― Ai luat o hotărâre. Nu sunt în măsură să comentez. ― Ești ofițerul științific. Hai comentează! ― Nu are legătură cu știința. ― Nu-i momentul să te codești. Spune-mi ce ai pe suflet. Ash îl privi cu o sinceră curiozitate. ― De ce te duci? De ce n-ai trimis-o pe Ripley? S-a oferit și este competentă! ― Nici n-ar fi trebuit să pun pe altcineva, zise verificând nivelul benzinei din armă. A fost o greșeală. Este sarcina mea. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
orice altă inițiere; Îmi ajung adevărurile aflate cu inima, dinaintea mării pe care o privesc cu prudența. De fapt, În adîncul labirintului e fîntîna În care s-a uitat Narcis. O fîntînă Înroșită de sîngele Minotaurului Dar Tezeu n-avea curiozitatea să se privească În ea. N-avem ce clarifica Într-un labirint În afară de drumul de Întoarcere, iată convingerea lui, singurul lucru pe care l-ar avea de povestit la ieșire... (După ce-am simțit sîngele Minotaurului țîșnind cald și Împroșcîndu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
cei ce i-au atribuit păsării Phoenix puterea de a se regenera singură, cel puțin de la Herodot Încoace, n-a văzut-o vreodată. Unică În specia ei, ea renaște sub semnul celei mai teribile singurătăți. Avînd Însă Într-o zi curiozitatea să recitesc legenda inițială, de la Heliopolis, am avut surpriza să aflu că, de fiecare dată cînd apărea, pasărea Phoenix era alta, adu-cînd În templul soarelui cenușa tatălui ei, Învelită În smirnă și modelată În forma unui ou. Și, Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
cada de baie, Icar s-a uitat sceptic spre cer. Cerul va rămîne gol. Iar peste ruinele labirintului strălucește un soare negru și echivoc. Tiresias Erau taine pe care grecul antic nu vroia să le afle, să le distrugă prin curiozitate. Eschil a riscat o dată să fie linșat de mulțimea care-l suspecta că dezvăluiseîn opera sa un mister eleusin. De aceea bătrînul prezicător orb Tiresias vorbeștecu două Înțelesuri. (...Puțini pricep cum a fost cu putință ce mi s-a Întîmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
la mâna stângă, strângând periodic o minge de baseball pe care îi e imposibil s-o deformeze. Are mânecile de la cămașă suflecate și haina de la costum e pusă frumos pe spătarul scaunului. Aude un scrâșnet de frâne, dar n-are curiozitatea să vadă de unde provine. Nemulțumit de ceea ce citește într-o situație de șantier, mototolește hârtia. Când s-o arunce la coș, ușa de la baracă se deschide. Lionel vede intrând două perechi de bocanci militari, necunoscuți. Pune pe birou mingea de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
facă și ea figura lui Sharon Stone din Basic Instinct. Nu reușește, din cauza ghipsului și a pantalonilor de pijama. Abandonează, mărginindu-se la un zâmbet deschis oricărei continuări. — Ți-a spus și cum o să mori? — Pe neașteptate, îi satisface Lionel curiozitatea. — Mare scofală, așa știu să ghicesc și eu. Zău, Lionel, aveam alte pretenții de la un inginer. Îți place chimonoul meu? schimbă Lionel subiectul. — Enorm. Chiar voiam să te întreb, ce te-a apucat? — Am vrut să-mi fac seppuku. N-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Față mai de anonim decât aveți dumneavoastră nu se poate. Dacă vă fac o poză, n-apăreți în ea. Lionel se scoală demn: — Vă mulțumesc pentru timpul acordat. — Plătiți consultația la secretară. Înainte de-a pleca, am și eu o curiozitate: de ce vreți să fiți anonim? — Ca să nu mă recunoască destinul. La revedere. Lionel reintră în sala de așteptare. Secretarei nu-i vine să creadă că-l revede atât de repede și cu aceeași față de fraier. Îl întreabă speriată: — Ce s
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
roade. Câțiva picoli aleargă după el, accentuând dezastrul. Robert își ia inima în dinți și-l întreabă: — Pot îndrăzni să vă aduc nota de plată? — Poți, că oricum n-am s-o plătesc: n-am nici un ban la mine. De curiozitate, cât era? — 7 282 de euro, cu toate taxele incluse. Șeful de sală îl privește foarte calm. La fel și restul personalului, care, în frunte cu bucătarul-șef, s-a strâns în ușa bucătăriei. Lionel nu înțelege de ce sunt toți
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
știe. Ai fi întâlnit noi noduri și capcane, întâmplările și-ar fi dublat triplat fețele, ar fi răsplătit răbdarea. Întâmplarea ar fi dobândit, eventual, un nume, un traseu, să nu mai afli nici un tren potrivit evadării. Se cerea, însă, răbdare, curiozitate, modestie, professore. Modestia dialogului și a primejdiilor sale, professore. Nu te-ai fi plictisit în sincopele și capcanele sale. Ai fi aflat că începutul unei noi zile poate readuce același chip de ghips încrețit în fereastra zorilor: Orest Popescu. Fantoma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
durdulii sub masă, în poala halatului. — Eu am visat scrisoare. — Ce scrisoare? — Scrisoarea becherului. Bibicul. Mutulache, știi ’mneata. El o fi fost autorul, musai, el o fi fost... Gușa Dușa Păpușa Spiridușa, cum îl mai cheamă. Octavian, fantoma Octavian. De curiozitate, sub un felinar, am deschis-o. Expeditorul necunoscut. Dar era scrisoarea becherului, jur. Destinatarul: tata. Care după aceea... știi ’mneata. Doctorul va zâmbi, sleit. Ar scoate o batistă din buzunar, ar renunța la batistă, ar spune că e obosit... dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
n-ar avea ce ascunde, adică, n-ar avea de ce sta de veghe? Ca și cum graba cu care cercetase buzunarele străinului, să-i afle identitatea, adresa, semnele particulare de recunoaștere, n-ar fi decât o inocentă impertinență sau un exces de curiozitate și chiar simpatie, nimic altceva. Un somn cosmic, total, de parcă nimic suspect n-ar putea fi descoperit în budoarul lui Mata Hari. Și în jur, pe jos, cărți haine tacâmuri, de-a valma, cum le zvârlise cutremurul. Răsfoi câteva cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ceșcuță. — Anatol Vancea Voinov. Mama se numea, ca fată, Voinov. N-a renunțat la nume, tocmai fiindcă devenise suspect. Niște căpoși, ai mei țineau la demnitate, așa credeau. Venera sorbi și ea din cafea. Tolea o privea cu o cordială curiozitate, greu se abținea să n-o întrebe dacă nu e soră, cumva, cu Veturia Gafton, șchioapa. — Îl cunoașteți probabil pe domnul Gafton. Venera nu răspunse, sorbea tacticos. — Familia Gafton. Locuiesc în gazdă la ei. Un fel de. Adică nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
iepuri de casă, broaște, găini, canari, șoareci, orice. Colegul Vancea zâmbi la amintirea colegei Vili, gata s-o întrebe pe gazdă dacă nu e, cumva, soră cu Vasilica Vasilică. Dar ar fi fost nepotrivit, o indiscreție, renunță a-și satisface curiozitatea. — Deci, la hotelul TRANZIT. Recepționer, ce să facem... Dacă nu era doctorul Marga, nici acest post nu-l obțineam. Azi doar ăștia te pot ajuta, oameni care lucrează cu publicul și au relații. Doctori, șoferi, coafeze, vânzătorii de legume, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
văzuse că se referea la cu totul altă perioadă, dar nu-i mai păsa, voia să-l aibă. Ajuns acasă, îl aruncase pe masă, nu-l mai privi. Era și acum în același loc, îl stânjenea, dar n-avea nici o curiozitate să contemple acele fugare notații încâlcite, codificate, din care nu se prea înțelegea mare lucru. Enigme, să dezlege enigme? Era nervos profesorul, nu se putea elibera de urmele bizarei aventuri de sâmbătă. Capcana Venera... cum m-a dus de nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vorbim altă dată... sunt obosit. Cetățeanul Marga își aprinse țigara, ieșea din joc. — Altă dată? Da’ acu ce treabă avem? Eu am visat scrisoare. — Ce scrisoare? — Scrisoarea becherului. Bibicul, mutulache, știi ’mneata. Care nici nu e mut, mutulache, deloc! De curiozitate, subt un felinar, am deschis-o. Expeditorul necunoscut. Dar era scrisoarea becherului, jur. Plic cu doliu, cu emblemă, din alea, știi ’mneata. Destinatarul: tata. Care după aceea... știi ’mneata. Doctorul zâmbi, sleit. Scoase o batistă din buzunar, dar renunță la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
bătrână... Trebuiaatenție, maximă atenție, cineva foșgăia, undeva, aproape. — Ce vezi? Unde te uiți? La ce te holbezi, tinere? năvăli vocea groasă, din stânga, din dreapta, de pestetot. Nu clintise. Încă nu clintise. Nu se va mișca, nu va ceda. Răbdare, răbdare și curiozitate și concentrare. Nepăsare, doar astfel... Atenție, multă atenție, simțire, maximă simțire. Așa vine somnul, visul, așa, ca un leșin, somnul. Nepăsare, nesimțire... — Cu ce te ocupi? Cu ce? Reveni, autoritară, vocea de bas. — Păi... se auzi răspunsul. — Bine, bine, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în altul de batjocură, de chiabur, (mă mir și eu de unde a avut atâta putere) și cum de a știut să supraviețuiască încă 37 de ani de la moartea tatei! Mirarea nu este numai a mea. Longevitatea ei sp irituală atrage curiozitatea târgului. Vine primarul să‐i strângă mâna, vin cei de la Asociația veteranilor de război, că tata a luptat la Mărășești, vin asistentele sociale și‐ i umplu masa cu cadouri, îi iau tensiune și o găsesc 13/7 ‐ mai bună ca
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]