8,674 matches
-
imediat că era iubirea adevărată. Colette mi se părea cu totul ciudată față de toți tovarășii mei de joacă ocazionali de la Biarritz. Aveam senzația că era mult mai puțin fericită și mai puțin iubită decât mine. O vânătaie de pe antebrațul ei delicat, acoperit cu puf, năștea tot felul de bănuieli Îngrozitoare. „M-a ciupit la fel de tare ca mama“ a spus ea referindu-se la un crab. Am ticluit diverse planuri ca s-o salvez din ghearele părinților ei, care erau „des bourgeois
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mai multă strălucire), păreau vulgare și stridente, dar, pe de altă parte, când țineai Între două degete și ridicai spre lumină plăcile de sticlă ca atare, ele dezvăluiau o lume minunată - miniaturi străvezii, mici tărâmuri de vis, minuscule lumi cu delicate nuanțe luminoase! În anii următori, am redescoperit aceeași frumusețe precisă și tăcută pe fundul strălucitor al tubului magic al unui microscop. Pe sticla plăcuței destinate proiecției, dimensiunile unui peisaj erau reduse și acest lucru Își stimula imaginația; sub microscop, organul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
proiecției, dimensiunile unui peisaj erau reduse și acest lucru Își stimula imaginația; sub microscop, organul unei insecte este mărit pentru a putea fi studiat la rece. Există - se pare - pe scara dimensională a lumii, un fel de loc de Întâlnire delicat Între imaginație și cunoaștere, un punct la care se ajunge micșorând lucrurile mari și mărindu-le pe cele mici, un punct cu o valoare artistică intrinsecă. 4 Ținând seama cât de multilateral părea Lenski și cât de amănunțit putea explica
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Perugino aflat sub o lumină blândă; uleiurile olandeze mici, strălucitoare ca mierea; și chiar deasupra biroului, portretul pastel, ca un abur trandafiriu, al mamei, pictat de Bakst: artistul Îi desenase fața În trei sferturi, scoțându-i minunat În evidență trăsăturile delicate - bolta părului cenușiu (Încărunțise la douăzeci și ceva de ani), arcuirea pură a frunții, ochii albaștri și blânzi, grațioasa linie a cefei. Când Îl Îndemnam pe birjarul ca o păpușă de cârpă să mâne mai iute, el se apleca doar
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
tata relatase cu o anumită naivitate caracteristică vechii lumi, cum Îi dăruise stiloul lui marca Swan amiralului Jellicoe, care i-l luase cu Împrumut la masă pentru a da un autograf pe o listă de bucate și Îi elogiase penița delicată și fluentă. Această nefericită dezvăluire a mărcii stiloului a fost prompt reflectată În ziarele londoneze printr-o reclamă „Mabie, Todd and Co., Ltd.,“ care cita traducerea pasajului și Îl Înfățișa pe tata Înmânând produsul firmei comandantului-șef al marii flote
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
iasă În Întâmpinare; și pentru o fracțiune de secundă, te temeai că scamatoria va da greș, că uleiul binecuvântat nu se va aprinde, că reflexia ar putea rata și petala va pluti singură mai departe, dar de fiecare dată această delicată contopire avea loc cu precizia vrăjită cu care un cuvânt al poetului Întâlnește la jumătatea drumului amintirea lui sau a unui cititor. Când, după o absență de aproape șaptesprezece ani, am revizitat Anglia, am comis teribila greșeală de a mă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ambele maronii, cu pete cenușii ca de promoroacă și acestea, Împreună cu mănușile cu un deget și cu fervoarea credinței lui Îl Încălzeau și Îți țineau și ție de cald, de vreme ce tot ce aveai de făcut ca să nu-ți Înghețe degetele delicate era să ții una din mânuțele lui, când În dreapta când În stânga, schimbând mâna cam la fiecare minut și minunându-te câtă căldură degaja trupul unui bebeluș mare. 3 Pe lângă visurile de velocitate sau legat de ele, există În fiecare copil
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Suceava înconjurată de ziduri negre, roase de vreme, dar înveselite de un val de iederă în care se zbenguie un stol de vrăbii gureșe. Voichița stă pe o banchetă joasă și mângâie ușor strunele unei alăute, fredonând un vechi și delicat madrigal. Nu-i pentru mine această cale, principe, grăiește ea cu o voce mică și un zâmbet fermecător, împreună cu o gropiță mai adâncită pe obrazul din stânga. La Mangop te așteaptă cununa de aur a împărăteselor Vizanțului! o ispitește Alexandru oferindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și ea, dar mai mici, de al cărei nume nu-mi mai amintesc. Stăpâna casei, o femeie neglijentă, leneșă, gălăgioasă și chiar isterică, monologa adeseori de la fereastră, de sus, de la etaj. Soțul ei, în schimb, era un om liniștit, cumsecade, delicat. Nu-l voi putea uita niciodată pentru că tocmai el mi-a dat prilejul să comit o faptă urâtă. Era într-o seară de iarnă, și, nu știu de ce, mă aflam singur în casă. Unde putuseră să dispară ceilalți, nu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Raicu, poate și cu Mihalaș, să „punem o bază”, adică să mergem să bem ceva, Nichita, căruia îi aparțineau și inițiativa și expresia, ținând să-mi spună, aproape în șoaptă, din decență probabil: „Dumneata ești cel mai ciudat și mai delicat dintre noi...” * Una din cele mai bune prietene ale mamei era „tanti Tony” (despre care nu am scris nimic în După-amiaza de sâmbătă, omisiune din neglijență, omisiune voită? Rămăsesem puțin supărat pe ea pentru că nu venise, de la Brașov, unde locuiește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și de care se atașase în chip deosebit mama. Înflorea parcimonios, în același timp regulat și capricios, întotdeauna de Crăciun, dar nu - cel puțin al nostru - în fiecare an. Avea - când voia să aibă - niște flori superbe, de un roșu-roz delicat. Crăciunelul a murit înaintea mamei, care a murit în noaptea de Crăciun (24 spre 25 decembrie 1981). * Visez într-o noapte că trec pe lângă casa lui unchiu’, pe strada Tokio nr. 1, că trec parcă fără intenția de a intra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Minerva, 1993, pp. 136-137, 139). * Din confesiunile lui V.M.: Bărbații timizi le fac timide chiar și pe femeile cu experiență, frivole; de aceea, în asemenea cazuri, de cele mai multe ori, nu se leagă nimic. * Poți fi, uneori, atât de absurd de delicat, încât, spre exemplu, aflându-mă într-un mijloc de transport în comun oarecare și stabilind o relație cu o persoană de sex opus care îmi place și care mai ales mă place (mi se întâmplă și mie câteodată să am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
să alegi și să decizi ce e esențial, și deci nu poate sub nici un motiv face obiectul unui compromis, și ce ține de inesențial, și deci poate tolera o marjă de nuanțare (ca să mă exprim eufemistic). Strategia compromisului e foarte delicată și cere o mână fermă, cu reflexe foarte sigure, fiindcă limita admisibilă nu e nici netă, nici etanșă. Cineva poate crede că nu a făcut pasul neîngăduit, ireparabil, se poate amăgi cu ideea că nu a trecut Rubiconul, pe care
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
realmente frumoasă Nuntă în cer (care, deși schematică, nu are nici o lipsă de gust, e convingătoare și ca psihologie, și ca epică și, mai ales, reușește un personaj feminin plin de grație, autentic, emanând în chip firesc o melancolie sexuală delicat enigmatică) ; realmente frumoase sunt și Nopți la Serampore și Secretul doctorului Honigberger. (Formulez aici sumar aceste păreri strict personale, evident discutabile, fiindcă nu vreau să fac decât o trecere în revistă și nu critică literară.) Dintre nuvelele scrise în străinătate
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
tot epiderma vădește inserția timpului și a morții în ființa noastră. Geniul comic nu se reduce la zeflemea, dar o implică, după cum implică și cele mai facile resorturi declanșatoare de râs. Una din cele mai insipide preferințe ale pedanților și „delicaților” este așa-numita comedie nobilă, sau serioasă, la care nu se râde, ci doar se zâmbește. Marele comic, al lui Aristofan, al lui Rabelais, al lui Molière, se întemeiază pe farsa populară (pe „fondul sănătos și adânc” de care vorbea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Maricăi care a ținut să se devoteze scriitorului, oferindu-i un cămin și un stil de viață pe potriva aspirațiilor lui, pe care un om ca el era îndreptățit să le aibă. La rândul lui îi era adânc și în mod delicat recunoscător. La intrarea în acest conubiu el nu a venit ca un coate-goale ; treaba lui de unde a făcut rost, fapt este că i a oferit Maricăi ca dar de nuntă o blană somptuoasă și o bijuterie de preț. Dacă ne
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și strămoșii noștri, care dorm sub glie. Mi se pare că soția sa, tanti Măriuca vede altfel viața și, mi se pare că nu-l poate înțelege pe unchiul Constantin, mai ales atunci cînd el este bun, blând și „prea” delicat, când este modest și când se exprimă prin smerenie. Mi se pare, chiar, că aceste calități, în fond creștinești, că noblețea sufletească a lui, este socotită ca un defect al unui om atât de mare, la un profesor universitar atât
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
și se așteaptă valuri de exilați, în primul rând familiile cu copii. Vizita Birgittei (Trotzig), care a venit cu o floare roșie, tropicală. Bucurie. Am stat împreună de la șase până la miezul nopții. Mă-ntreb: cine suntem noi în realitate, păstrând delicata „floare” a prieteniei atâția ani, „floare” care, după cum se știe, se distruge chiar prin „șifonarea” unei singure petale? E mai bine să nu mă gândesc la nimic și să iau acest „dar” așa cum iau și aerul în care respir și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de ieri. Brusc, mi-am adus aminte de visul de azi-noapte: eram mai multe persoane și trebuia să le adun în una singură! Chipurile mele erau răspândite prin camere și mă uimeau! Cine poate exprima, mai bine decât visul, situația delicat perplexă în care m-am găsit ieri? Lionel și Ralf au venit, în fine, la mine! Sunt tot timpul la dispoziția lor, ca un fin ambasador manipulând forțele binelui și răului să se țină în echilibru. Am fost la cimitir
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
că El este sexualitatea. A lăsat-o pe fosta soție, Fanny, care a făcut totul ca să merite asta, acum fiind căsătorit cu o femeie mai tânără, cu care a venit chiar la aniversarea mea, punându-mă într-o situație destul de delicată, pentru că Fanny era de față, ca și copiii lor. Dar m-am înșelat, aici, în Suedia, lumea nu ia în serios „durerea” despărțirilor, ea consumându-se pe alt plan, cu mult altfel decât îmi închipui eu. Sigur că Dumnezeu este
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
să scot vreun cuvânt, pentru că eu sunt definitiv de partea tatălui său. Noroc că ne-am dus ca să uităm de noi la sărbătoarea doctorului Kuritzen, care a împlinit cincizeci de ani, divorțat și recăsătorit cu o femeie mai tânără. Situație delicată pentru mine - am fost și sunt încă prietenă cu fosta lui soție, Fanny. Copiii lor, Petra și Isaak, sosesc și ei cântând ceva și greșind mereu tonul, dar înveseliți de ceva insesizabil, poate de absurdul situației. Au aflat că mai
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
concursul de pian, ediția 2005, laureată a mai multor premii I și II la diverse întreceri internaționale, în pofida declarațiilor făcute în cuprinsul programului, cum că este „...foarte obosită”, a făcut dovada unui profesionist stăpân pe meseria aleasă). Cu un tușeu delicat și cu o sensibilitate naturală, ne-a impresionat plăcut prin bogăția de nuanțe! Dacă vom mai adăuga și finețea, și siguranța acompaniamentului asigurat de dirijorul Alexandru Lăscae, vom avea imaginea completă a unui concert cu adevărat extraordinar! Acesta poate fi
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
și nici nu am un fizic care să mă avantajeze pentru a mă impune în fața oamenilor. Am încercat, încă o dată, să mă sustrag. Nu depășeam în înălțime un metru cincizeci, iar greutatea era undeva sub cincizeci de kilograme. Eram firavă, delicată fizic, vocea îmi era blândă și calmă, având mai curând un aer intelectual decât unul de om politic, viitor activist la sat. Eram îndrăzneață, în schimb, și nu eram câtuși de puțin emotivă. Se pare că aceste două trăsături le-
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
îndreptam agale spre primărie. Era cald și îmi scosesem haina. În martie, de ziua mea, primisem de la soțul meu, care mergea uneori în excursii prin Basarabia, un lănțișor de aur care avea o inimioară, o ancoră și o cruciuliță prinse delicat într-un ineluș. Când aproape să intru în sat, în fața mea se oprește Aro-ul alb de la județ și din el coboară înfuriată secretara Tălmaș și se îndreaptă spre mine. Inima a început să-mi bată precipitat. Îmi era teamă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mine, se simțea bine și era liber. Aduceam apă împreună cu cele două fete, de la o fântână destul de îndepărtată și umpleam două butoaie din plastic. Făceam întotdeauna economie la apă. UN TRAI INVIDIAT Puțin câte puțin, din orășeanca elegantă, îngrijită și delicată, așa cum eram până să încep această muncă, am devenit asemenea țăranilor în mijlocul cărora lucram. Eram neglijentă, purtam haine largi, comode și cizme de cauciuc, mă spălam superficial într un lighean. Când ajungeam în oraș și vedeam cunoștințe sau foști colegi
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]