9,091 matches
-
are probleme cu somnul și își pierde pofta de mîncare. Istoricul psihiatric Dna G. a avut două episoade precedente de tulburare depresivă majoră, ultimul dintre ele necesitînd medicație antidepresivă. În ultimele șase luni nu a mai avut simptome semnificative de depresie, însă a continuat tratamentul medicamentos. Nu a manifestat atacuri de panică, evitări fobice sau obsesii. Istoricul personal și social Dna G. a urmat un colegiu de arte și a predat cîțiva ani la un colegiu din localitate, înainte de a avea
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
aceste două tulburări au multe elemente comune. Conform Breslau și Davis (1985), avînd în vedere numărul scăzut de cazuri în care se produce separarea temporală a episoadelor la pacienții care întrunesc criteriile de diagnostic atît pentru TAG, cît și pentru depresie, reiese fie că se justifică atribuirea unui statut rezidual în cazul TAG, fie că TAG reprezintă un tip secundar de tulburare depresivă majoră. De asemenea, lipsa unui răspuns specific la farmacoterapie, comună pentru TAG și tulburarea depresivă majoră, a condus
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
somatice, în timp ce STAI include atît itemi somatici, cît și cognitivi. Alte tipuri de evaluare ale simptomelor anxietății sînt Beck Anxiety Inventory (Beck et al., 1988) și DASS (Lovibond și Lovibond, 1995), ultimul fiind deosebit de util în evaluarea simptomelor specifice doar depresiei, anxietății și tensiunii/stresului, excluzînd simptomele comune acestor trei sindroame. Penn State Worry Questionnaire (Meyer et al., 1990) este folosit pe scară largă ca mijloc de evaluare a neliniștii patologice; pentru copii și adolescenți a fost adaptată o versiune validă
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
comportamentale (dimensiunea medie a efectului asupra nivelului anxietății fiind de 0,91) și cele trei studii asupra tehnicii de relaxare (dimensiunea medie a efectului asupra nivelului anxietății fiind de 0,64). Trebuie menționat că dimensiunea medie a efectului asupra nivelului depresiei s-a dovedit, de asemenea, superioară în ceea ce privește terapiile cognitiv-comportamentale (dimensiunea medie a efectului asupra nivelului depresiei: 0,77). În cazurile în care s-au efectuat studii de evaluare, acestea au confirmat persistența în timp a efectelor benefice ale terapiei. Cercetările
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
asupra tehnicii de relaxare (dimensiunea medie a efectului asupra nivelului anxietății fiind de 0,64). Trebuie menționat că dimensiunea medie a efectului asupra nivelului depresiei s-a dovedit, de asemenea, superioară în ceea ce privește terapiile cognitiv-comportamentale (dimensiunea medie a efectului asupra nivelului depresiei: 0,77). În cazurile în care s-au efectuat studii de evaluare, acestea au confirmat persistența în timp a efectelor benefice ale terapiei. Cercetările au fost realizate cu scopul de a evalua din punct de vedere statistic influența mai multor
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
adulți cu vîrste de peste 55 de ani a descoperit că nu există nici o diferență între terapia cognitiv-comportamentală de grup sau psihoterapia de sprijin în ceea ce privește rezultatele înregistrate la șase luni după tratament, din punct de vedere al evaluării anxietății, neliniștii și depresiei (Stanley et al., 1996). Conform lui Stanley și colaboratorilor săi, rămîne de văzut dacă această concluzie nu se datorează potențialelor deosebiri în fenomenologia TAG la adulții cu vîrste înaintate sau folosirii terapiei de grup. Există mai puține argumente referitoare la
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
celelalte tratamente active testate. Butler și colaboratorii săi. (1991) au comparat terapia cognitiv-comportamentală cu terapia comportamentală și au descoperit că, la șase luni după tratament, prima a dus la progrese mai mari decît a doua, sub aspectul parametrilor de anxietate, depresie și cogniție. În plus, în cadrul terapiei cognitiv-comportamentale s-au înregistrat mai puține abandonuri. Durham și colegii săi au comparat terapia cognitivă cu terapia analitică (coordonată de terapeuți cu experiență, pe două niveluri de intensitate) și tehnica managementului anxietății (coordonată de
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
TAG, cel puțin în comparație cu rezultatele tratamentelor psihologice utilizate pentru alte tulburări de anxietate. Analizînd aceste rezultate modeste ale tratamentelor, Ost și Breitholtz (2000) au arătat că este posibil ca tratamentele elaborate pentru alte tulburări (cum ar fi terapia cognitivă pentru depresie și terapia prin relaxare pentru panică și fobii) să nu aibă o relevanță specifică în cazul TAG. Cercetările ulterioare în domeniul psihopatologiei neliniștii vor contribui la elaborarea unor tratamente care să se adreseze în mod special acesteia și, prin urmare
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
Referindu-se la procentajul ridicat de persoane cu TAG care nu reușesc să-și îmbunătățească condiția la finalul tratamentului, Newman (2000) afirmă că trebuie să se acorde mai multă atenție factorilor ce anticipează lipsa reacției la tratament, precum severitatea simptomelor, depresia comorbidă, problemele interpersonale și evitarea proceselor emoționale. Newman susține necesitatea ca studiile asupra rezultatelor tratamentelor să includă strategii de monitorizare a dificultăților interpersonale sau a amplitudinii proceselor emoționale în cadrul tratamentelor cognitiv-comportamentale. Aceste strategii se pot adresa anumitor persoane care, din cauza
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
de medicație. Hoehn-Saric și colaboratorii săi (1988) au descoperit că alprazolamul și imipramina sînt la fel de eficiente în ceea ce privește reducerea simptomelor de anxietate pe o durată de 6 săptămîni la pacienții cu TAG, diagnosticați conform criteriilor DSM-III, fără tulburare de panică sau depresie majoră comorbide. Rickels și colaboratorii săi (1993a) au comparat imipramina, trazodona și diazepamul în cadrul unui program de tratament de opt săptămîni, efectuat pe grupe similare de pacienți. Pe parcursul ultimelor două săptămîni de tratament, doar imipramina a facilitat ameliorarea semnificativă a
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
în care persoana este deranjată de efectele și intensitatea sporită a tensiunii musculare cronice. Evaluarea Se presupune că, înainte de începerea tratamentului, evaluarea clinică elimină posibilitatea comorbidității, care ar necesita un tratament specific imediat, ca, de pildă, un episod grav de depresie. Dacă este prezentă depresia, aceasta devine prioritatea terapiei, iar necesitatea tratamentului ulterior al simptomelor de anxietate este reevaluată după dispariția depresiei. Adesea, datorită asemănărilor fenomenologice dintre cele două tulburări, se impune stabilirea existenței TAG înainte de debutul unui episod depresiv semnificativ
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
deranjată de efectele și intensitatea sporită a tensiunii musculare cronice. Evaluarea Se presupune că, înainte de începerea tratamentului, evaluarea clinică elimină posibilitatea comorbidității, care ar necesita un tratament specific imediat, ca, de pildă, un episod grav de depresie. Dacă este prezentă depresia, aceasta devine prioritatea terapiei, iar necesitatea tratamentului ulterior al simptomelor de anxietate este reevaluată după dispariția depresiei. Adesea, datorită asemănărilor fenomenologice dintre cele două tulburări, se impune stabilirea existenței TAG înainte de debutul unui episod depresiv semnificativ, pe baza informațiilor legate
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
evaluarea clinică elimină posibilitatea comorbidității, care ar necesita un tratament specific imediat, ca, de pildă, un episod grav de depresie. Dacă este prezentă depresia, aceasta devine prioritatea terapiei, iar necesitatea tratamentului ulterior al simptomelor de anxietate este reevaluată după dispariția depresiei. Adesea, datorită asemănărilor fenomenologice dintre cele două tulburări, se impune stabilirea existenței TAG înainte de debutul unui episod depresiv semnificativ, pe baza informațiilor legate de istoricul cazului, sau după încheierea unui tratament eficient al tulburării depresive. Deși pacienții cu diagnosticul primar
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
cu terapeutul dumneavoastră despre cele menționate în continuare. 1.2.1. Medicația antidepresivă Multe dintre medicamentele administrate în tratarea unei tulburări anxioase sînt eficiente și pentru controlul anxietății. Dacă medicul v-a prescris acest tip de medicamente, în special pentru depresie, este important să continuați administrarea lor vreme de mai multe luni și să încetați tratamentul doar după ce discutați cu medicul. În general, medicamentele de acest tip au puține efecte secundare, sînt sigure și nu induc toleranță sau dependență. Cînd sînteți
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
Senzația de neliniște, de a fi în priză, în stare de alertă Tendința de a obosi ușor Dificultăți de concentrare sau senzația de golire a minții Iritabilitate Tensiune musculară Insomnie Somn superficial, neodihnitor Sentimentul de copleșire, de neputință Stare de depresie, moral scăzut Dacă vă confruntați cu aceste probleme, înseamnă că anxietatea a început să vă influențeze existența cotidiană. Deoarece anxietatea este o reacție normală, înnăscută și uneori utilă, nu va dispărea niciodată complet din viața dumneavoastră, însă vestea cea bună
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
să fie lucrurile, fără să încercați să le abordați așa cum sînt. Ar trebui să scap de îngrijorarea asta. Nu e normală. Nu pot face nimic ca să schimb situația: Pesimismul determinat de incapacitatea de a modifica o situație generează sentimente de depresie și subapreciere. E posibil să nu existe nici o soluție, însă nu puteți ști asta pînă cînd nu încercați. Întrebați-vă dacă vă străduiți cu adevărat să găsiți răspunsuri și soluții. Nu pot schimba modul în care gîndesc. Nu-mi pot
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
chiar și în perioada adultă, continuînd să dicteze modul în care persoana respectivă interpretează diverse situații și reacționează la ele. Dacă presupunerile sau convingerile fundamentale sînt nerealiste și dăunătoare, atunci ele pot determina stări intense sau prelungite de anxietate ori depresie. Din fericire, presupunerile și convingerile fundamentale por fi modificate într-un mod foarte asemănător cu gîndurile automate. Identificați convingerile. Căutați teme care se repetă în jurnalul în care vă notați gîndurile. Întrebați-vă: Dacă acest lucru ar fi adevărat, ce
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
motivat să-și rezolve problemele. Concluzii Cu siguranță, dl D. întrunește criteriile pentru diagnosticul de SSPT cronic: existența unei experiențe traumatizante, mai multe simptome de retrăire a traumei, evitare extinsă, paralizie emoțională și hiperexcitație persistentă. Deși prezintă și simptome de depresie, acestea au un caracter secundar în raport cu SSPT și nu implică un diagnostic separat. În pofida absenței unui istoric psihiatric sau a unor probleme anterioare traumei, există indicii ale vulnerabilității, respectiv o tendință anterioară către anxietate (atît în privința sa, cît și a
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
apărută în 1987. Sentimentele de vinovăție au legătură cu comportamentul impus de instinctul de autoconservare, cu faptul că persoana a supraviețuit, spre deosebire de alții, sau cu reacțiile și comportamentul manifestate după eveniment. De asemenea, trauma este urmată adesea de simptome de depresie. Într-adevăr, din criteriile de diagnostic ale SSPT prezentate anterior reiese clar faptul că multe simptome din cele două categorii de diagnostic se suprapun, determinînd uneori probleme în privința diagnosticului diferențial. Într-adevăr, un diagnostic formal comorbid este adesea implicit: tulburarea
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
deveni victimele violenței exercitate de o persoană pe care o cunosc, situație care afectează extrem de mult concepțiile solide referitoare la încredere, siguranță și intimitate. Mai multe studii susțin ipoteza conform căreia istoricul psihiatric anterior sau o predispoziție către anxietate și depresie reprezintă un factor de vulnerabilitate care influențează apariția SSPT (de exemplu, Rothbaum et al., 1992b; Blanchard et al., 1996b). Problema experiențelor traumatizante anterioare este complexă. Este posibil ca, la anumite niveluri, stresul existențial anterior să contribuie la scăderea vulnerabilității persoanei
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
starea mentală, nivelul de incapacitare și parametrii existențiali, ci și detalii legate de experiența traumatizantă, istoricul traumatic anterior și condiția pacientului înainte de traumă. Terapeutul trebuie să stabilească prezența și evoluția principalelor simptome ale SSPT, precum și posibilele tulburări comorbide, de exemplu, depresia, anxietatea și abuzul de substanțe. Pentru a înțelege reacția pacientului la experiența respectivă, trebuie obținute și informații legate de contextul social mai larg. În majoritatea centrelor clinice, strategia primară de evaluare dacă nu cumva și unica o reprezintă interviul nestructurat
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
prezentate ulterior. Intervențiile comportamentale sînt indicate la rîndul lor, fiind adaptate la nevoile specifice ale pacienților. Deoarece reacțiile asociate cu stresul traumatic implică adesea retragerea și izolarea socială, intervențiile includ programarea activităților și reintegrarea socială (asemenea strategiilor utilizate în tratamentul depresiei). De obicei, acestea implică încurajarea persoanei să reia rutina normală cît mai repede posibil după traumă. Deși trebuie urmărit ca implicarea excesivă în muncă să nu devină o strategie de evitare, reluarea rutinei normale induce un sentiment al organizării și
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
în sprijinul eficienței terapiei prin expunere în SSPT, rezultatele primelor studii controlate fiind publicate în 1989. Într-un studiu pe un grup de 24 de veterani de război, Keane și colaboratorii (1989) au descoperit ameliorări semnificative ale anxietății (40%) și depresiei (39%), precum și în privința reexperimentării simptomelor SSPT (35%), folosind expunerea imaginară, în comparație cu grupul de control. Alte studii avînd drept subiecți veterani de război cu SSPT au înregistrat rezultate similare (de exemplu, Cooper și Clum, 1989; Boudewyns și Hyer, 1990). Deși toate
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
intervențiilor psihologice. Medicamentele contribuie la diminuarea excitației și detresei, ajutînd pacientul să tolereze procesul dificil de modificare a amintirilor traumatizante și de acceptare a lor. În al doilea rînd, medicamentele pot fi folosite în tratamentul afecțiunilor comorbide, cum ar fi depresia, care pot influența tratamentul simptomelor principale ale SSPT. În cele din urmă, se poate afirma că farmacoterapia ajută în mod direct la eliminarea principalelor simptome ale SSPT, ipoteză care a cîștigat teren odată cu recunoașterea din ce în ce mai mare a modificărilor biologice induse
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
cîștigat teren odată cu recunoașterea din ce în ce mai mare a modificărilor biologice induse de SSPT. Totuși, acest fapt rămîne doar un scop al cercetărilor viitoare. În prezent, nu există nici un medicament elaborat special pentru SSPT; au fost testate diverse medicamente folosite în tratamentul depresiei și anxietății, obținîndu-se rezultate variabile. Recent, o nouă generație de antidepresive ISRS s-a impus drept principala alternativă de tratament pentru SSPT, chiar dacă pînă în prezent au apărut puține studii clinice aleatorii (van der Kolk et al., 1994; Connor et
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]