8,487 matches
-
și răul și Adam și Eva care doar stau în Paradis), cu trimiteri spre control (Dumnezeu este stăpânul absolut, poate controla cunoașterea oamenilor și îi poate alunga pe Adam și Eva din Paradis) mai ale către subaltern (Adam este subaltern divinității, Eva, creată din coasta lui Adam este subalternă bărbatului). - în mână se ascund semne ale destinului omului în stat: Mișcările corpului se fac simțite și într-un dialog cu publicul (judecător) ori în ascultare (mișcarea mâinilor, grimasa, bătăile ritmice, tensionarea
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
societate secretă, fidelitatea este prezentă și sub forma unei zeități, Fides, reprezentată cu mâna dreaptă, așezată în dreptul inimii. Cu mâna stângă se deschide labirintul spre arborele secret din liniile palmei, care, conturate, posedă o simbolică intrinsecă, preconcepută (primesc nume de divinități grecești). - în mână se ascund nume ale personajelor: Simbolul falic apare în basmul lui Degețel, în tradiția familiilor cu șapte copii, cel mai mic este înzestrat cu puteri supranaturale, principiu salvator al societății. Există și un personaj, Statu-Palmă-Barba-Cot fantastic, din
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
prin cunoaștere; pentru cel care dorește să-și trateze trupul și sufletul este necesară. Orice privire asupra textelor sacre observă că există o legătură puternică între limbajul vorbit și acela al gesturilor, oamenii dorind o confirmare practică în relația cu Divinitatea, pornind de la cuvânt spre faptă, în cadrul creației, gestul și cuvântul coincid sau cuvântul precede gestul. Gesturile mâinii/mudra pot fi observate în reprezentări, policele unit cu arătătorul indică roata și dharma, palmele deschise și drepte semnifică învățăturile doctrinei, palmele deschise
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
s-a format astfel conștiința relației cu Celălalt, conștiința relației unui paradox, a unei vieți înainte de naștere și a unei vieți după moarte. Dimensiunea din imaginar a sacrului, a relației cu Celălalt, a unirii contrariilor, presupune preexistența și fixarea unei divinități, Unul, divinitate numită DESTIN, FATUM, SOARTĂ, URSITOARE, MÂNĂ etc. Mâna este un centru. Centrul nu este opoziție statică, ci un focar, de unde purcede mișcarea lui unu către multiplu, al interiorului către exterior, al nemanifestatului către manifestat, al veșnicului către temporal
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
format astfel conștiința relației cu Celălalt, conștiința relației unui paradox, a unei vieți înainte de naștere și a unei vieți după moarte. Dimensiunea din imaginar a sacrului, a relației cu Celălalt, a unirii contrariilor, presupune preexistența și fixarea unei divinități, Unul, divinitate numită DESTIN, FATUM, SOARTĂ, URSITOARE, MÂNĂ etc. Mâna este un centru. Centrul nu este opoziție statică, ci un focar, de unde purcede mișcarea lui unu către multiplu, al interiorului către exterior, al nemanifestatului către manifestat, al veșnicului către temporal, procese de
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
aruncată? Ce lumină n-a fost în zadar cântată? L. Blaga, Cetire din palmă, din volumul Lauda somnului (1929) Copilul se naște cu liniile mâinii aprente, care dispar după moarte. Înțelegerea destinului, pitit între adânciturile palmei presupune o căutare a divinității/lumină, descifrarea unei serii de asemănări și deosebiri față de celelalte ființe/desculț și cu capul gol, cu lauda acelor, care folosesc limbajul vorbit și posedă imaginea sufletului/sămânță. Aflarea sorții/cetire în palmă devine o încercare a rodirii prin cântec
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
Între metodele, care traversează istoria, descrierea omului se deplasează pe trei direcții, oamenii în mod normal își folosesc mâinile lor numai ca să suplimenteze transmiterea ideilor prin vorbire: practică, unde performanța depinde de selecția naturală, religioasă, magică, care depinde de o Divinitate, direcție științifică, în care, prin intermediul științelor (matematica, anatomia, filosofia, psihologia), chiar prin studierea evoluției umane se ameliorează formele corpului, pentru a ajunge la transformarea sufletului omului, prin intermediul mâinii și al tainelor: limbaj: propozițional, organizat pe baza unor reguli; folosirea uneltelor
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
îți sărută degetele de la picioare sugerează că încerci să te convingi că mergi mai departe în viață. În cartea naturii, visul, ca gest, poate fi analizat ca studiu al semnelor biologice de către medic, ca studiu tainic, al schimbului mesajului cu divinitatea de către tălmăcitor (oniromant), ca studiu al mesajului verbal, organizat estetic, de către literat. Relația cu divinitatea guvernează schimburi de mesaje individuale, la nivelul vieții (nu se știe cine este informatorul din vis). Din perspectiva visătorului, visul seamănă cu un semnal, care
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
în viață. În cartea naturii, visul, ca gest, poate fi analizat ca studiu al semnelor biologice de către medic, ca studiu tainic, al schimbului mesajului cu divinitatea de către tălmăcitor (oniromant), ca studiu al mesajului verbal, organizat estetic, de către literat. Relația cu divinitatea guvernează schimburi de mesaje individuale, la nivelul vieții (nu se știe cine este informatorul din vis). Din perspectiva visătorului, visul seamănă cu un semnal, care declanșează mecanic (natural) și cultural (artificial) o anumită reacție simbolică din partea visătorului. Cel care transmite
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
ia de mână cu cineva Pentru acei practici DIALOG: CE SE TRANSMITE PRIN GESTUL MÂINII? fericirea Fericirea este sensul și scopul vieții, traiectoria și finalul existenței umane! Aristotel, Etica nicomahică - Cuvinte cheie: dragonii NU AU MÂINI, gestul mâinii Comunicarea dintre divinitate și ființele umane ori animale depinde de privitori, care observă comunicarea simbolică și o transformă în interacțiuni de natură ritualică, declanșând mitic, momentul originii comunicării. Producerea sensului parcurge sistemul non-verbal (gest, mimică, postură) și sistemul verbal (cuvinte) din perspectiva unui
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
ce este binele și răul și Adam și Eva care doar stau în Paradis), la control (Dumnezeu este Stăpânul Absolut, poate controla cunoașterea oamenilor și îi poate alunga pe Adam și Eva din Paradis) și la subaltern (Adam este subaltern divinității, Eva, creată din coasta lui Adam, este subalternă bărbatului). Gesturile mâinii, de deschidere și de închidere, pot fi substitute ale limbajului verbal, depinzând de tehnici tradiționale în viață, în somn, în veghe, în mișcare, în consum, ori coduri corporale articulate
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
cu un virtual drum către infern ori paradis. Ființa matură știe că, dincolo de direcțiile celor trei cărări din palmă (a vieții, a inimii și a minții), mâna reprezintă, alături de alte părți fermecate ale corpului, un semn magic al relației cu divinitatea blândă sau pedepsitoare și că o binecuvântare înseamnă o întoarcere spre prima mângâiere maternă. De aceea, o amprentă în artele plastice și cele literare, create cu ajutorul minții, inimii și mâinii, reprezintă un elogiu voluntar sau involuntar al acestei părți a
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
știe, un portret devine complet dacă se văd și liniile mâinii. Tehnica de topire a desenului în peisaj se poate observa în mâinile împreunate și în desenul mâinilor care pictează, gândesc și se roagă, după ce au muncit și au purtat divinitatea, de pildă, la Albrecht Dürer (1471-1528). Aproape nu există domeniu în care să nu observăm degetele pe harpă, la pian sau pe corzile și arcușul viorii: mâna vorbește și cântă, mâna meditează, ca în Gânditorul lui A. Rodin (1846-1917), mâna
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
cărei fundamente fuseseră puse (în parte) sub semnul îndoielii de către protestantismul liberal al lui Adolf Harnack (1851-1930), dar și de alții 134. Tot în sfera exegezei, publicația Vida de Jesús a lui Renan (1823-1892) a stârnit un scandal, deoarece nega divinitatea lui Iisus. Această carte i-a impulsionat pe catolici să îmbunătățească studiile biblice; dominicanul P. Lagrange a fost unul dintre pionieri, pentru că a înființat Școala practică de studii biblice la Ierusalim (1890) și a încurajat studiul Bibliei în lumea catolică
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
puțin în România) un termen pentru ideea că își ajung lor înșiși: protocronismul. Ideea era că, sub comunism, cultura nu avea nevoie să se sincronizeze, pentru că ea era prototipul independent al oricărei culturi posibile. Socialismul putea recrea universul fără ajutorul divinității ori oamenilor de altundeva. Comunismul putea exista singur în univers. Cățile scrise în aceste condiții erau urlete de disperare și extraordinare acte de ingenioziate. Principalul refugiu al scriitorilor era istoria literară secolele moarte nu fuseseră încă interzise și probabil acesta
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
unul prin altul la forma trupului lor în piatră; căci orice formă se reflectă, orice lumină are și umbră, sunteul are ecou, și cine putea spune unde începea unul și unde se termina celălalt? Se topesc laolaltă, trăind înălțarea către divinitate. Copil iar, cerșind în pragul nesfârșirii, fără a explica mai mult, fără a dezvălui cine e Dyer, cine e Hawksmoor (neputincios în a găsi vinovați), fără a dezvălui cum e să te pierzi în necunoscut. Totul e sugerat până la exasperare
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și-a construit pe lângă instrumente de apărare și vânat, colibe, adăposturi, morminte, marcând încet-încet un nivel de civilizație. Apar credințe autentice și credințe deviate; adevărate și false. Din totdeauna dualitatea spirit-materie l-a însoțit pe om. Dar, neclaritatea ideii de divinitate a creat și suferințe ca cele ale sacrificării de ființe umane în câștigarea atenției zeului protector. Vrăjitorul tămăduitor, magul vindecător, îmbrăcați în piei smulse de pe animale cornute, pentru sporirea straniului, misterului, impresionării celor din jur și, în mod special a
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
bolnavul să fie convins că se vindecă. Această coparticipare psihică, spirituală la actul curativ își are subtilitățile ei. Practicile magice erau cu atât mai complexe cu cât etiologia simptomului nu era cunoscută. Relația magie-religie constă în direcționarea atenției omului spre divinitate, în timp ce societatea îl așează în raport cu semenul. În Egiptul antic, de exemplu, inițierea magilor se făcea în „Casa Verde“ de pe lângă Templu, de aceea aici au fost și cei mai mari preoți magicieni, asimilați înțelepților ca la asiro-babilonieni. Prin practici, concepție și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
va încorona merituos de mai multă glorie, adeverind superioritate față de întreaga existentă planetară. Creator de idoli și zei, el s-a afirmat trup și suflet, spirit recuperator al relației cu Dumnezeu, indiferent de denominația pe care i-a dat-o divinității. în această perspectivă spiritualizată, el vindecătorul empiric, din cârpaci și reparator de viață, a ajuns recreator de viață, așa cum Istoria Medicinei o va arăta. Dincolo de aproximativitatea unor cifre, stă capacitatea omului de afirmare a disponibilităților sale. De la pitecantropul din Java
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
vinurile slabe. În perioada daco-romană preocuparea pentru albinărit s-a intensificat și extins. Mierea și produsele ei erau folosite în alimentație, în medicina preventivă dar și ca tratament și refacere fizică fiind recomandate și în medicina populară de astăzi. O divinitate dacică protectoare a albinelor, a fost numită, în perioada romano-dacă, Diana Mellifica (producătoare de miere), corespondentul zeiței dacice Bendis, inițial zeița pădurilor, a lunii dar și a farmecelor. Se pare că statuia zeiței Diana Mellifica din Apulum a fost sculptată
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de rănire. Visteria se ținea în templu și de ea dispunea regele. Evreii au preluat și ei, în Canaan, scrisul, mulți devenind cronicari la curtea regelui. Vechiul Testament, oferă multe situații și fapte reale. Dorința de a fi în relație cu divinitatea, cu Iahve, s-a înscris în cântări, imnuri, psalmi, idolii păgâni intrând în amintire, iar cele astrale căpătând interpretări laice. în timp religia mozaică devine eminamente monoteistă, închinându-se lui Iahve, lui Dumnezeu. Numeroasele contacte cu alte populații i-au
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
spiritului la medicină, inclusiv religia și pentru el, Iisus Christos este cel mai mare medic iar credința „este cel mai eficient medicament“ pentru că ea susține și amplifică puterea oricărui medicament. Distingând între entitatea creștină și cea păgână, acest vizionar consideră Divinitatea ca fiind entitatea supremă, omniprezentă și recomandă omului să-și îndrepte observația asupra lui însuși, asupra naturii și a legilor care guvernează armonia, semn al sănătății organismului și al ordinii din univers. Cărțile și le-a scris în limba germană
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
condiției femeii, asupra condiției umane, în general. Există un temei mitologic al comportamentelor și conduitelor de curtezane și de pseudocurtezane legendare, istorice-reale și create prin ficțiune literară, temei oferit de zeități feminine, implicate exclusiv sau prin uniri sacre (hierogamii) cu divinități masculine în cosmogonie (crearea universului), teogonie (apariția și dezvoltarea divinităților), antropogonie (crearea și evoluția omului). Unele divinități feminine sunt și simboluri ale fertilității pământului, ale fecundității, maternității, feminității, iubirii, voluptății, sunt patroane ale prostituatelor sacre din temple, modele sacre pentru
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
mitologic al comportamentelor și conduitelor de curtezane și de pseudocurtezane legendare, istorice-reale și create prin ficțiune literară, temei oferit de zeități feminine, implicate exclusiv sau prin uniri sacre (hierogamii) cu divinități masculine în cosmogonie (crearea universului), teogonie (apariția și dezvoltarea divinităților), antropogonie (crearea și evoluția omului). Unele divinități feminine sunt și simboluri ale fertilității pământului, ale fecundității, maternității, feminității, iubirii, voluptății, sunt patroane ale prostituatelor sacre din temple, modele sacre pentru curtezane și pseudocurtezane. Exemplificăm acest temei mitologic, conturând câteva figuri
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și de pseudocurtezane legendare, istorice-reale și create prin ficțiune literară, temei oferit de zeități feminine, implicate exclusiv sau prin uniri sacre (hierogamii) cu divinități masculine în cosmogonie (crearea universului), teogonie (apariția și dezvoltarea divinităților), antropogonie (crearea și evoluția omului). Unele divinități feminine sunt și simboluri ale fertilității pământului, ale fecundității, maternității, feminității, iubirii, voluptății, sunt patroane ale prostituatelor sacre din temple, modele sacre pentru curtezane și pseudocurtezane. Exemplificăm acest temei mitologic, conturând câteva figuri de zeități feminine: Ishtar, Hathor, Lakshmi, Nü
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]