9,274 matches
-
dinții începeau să-i clănțănească de emoție. Efectul era devastator. N-ai o țigară? Omul avea două pachete, unul cu Carpați, altul pentru ocazii, cu Kent. Fata întindea mîna și lua pachetul: Te superi, dacă îl păstrez? Vai de mine, domnișoară, vă rog... Ești un dulce, mulțumesc mult. Omul bîiguia ceva și se trezea... singur. Julieta venea radiind de bucurie: Ține, să-ți ajungă pe două zile. Fugea spre sala de curs. Eu niciodată n-am văzut-o pe Julieta altfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
imploră. Ajută-mă că mor, uite se întunecă. Plînge, dar Guță nu aude. Dă chiar să plece, dar Pamela țipă și-l blestemă. Guță chiar s-a hotărît să plece, cînd apare tînărul. Țineți-vă de mine, nu vă temeți domnișoară. O prinde strîs și Pamela se simte în siguranță. Trece Strunga Dracului. Rămîne de mînă cu tînărul. Așa pornesc la vale cu toții, dar Guță lunecă frecvent și rămîne în urmă. Să-l așteptăm, spune tînărul. Dă-l în Strunga Dracului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
acest motiv. Mai tîrziu cei de pe acolo au aflat că în realitate rîul nu ne-a făcut nici un favor, de partea cealaltă erau tot români ai lui Druță, scriitor ilustru, vecin cu Ionel Pillat din Miorcani. Mama fetei, cînd era domnișoară, a servit într-o zi cîteva pahare de vișinată și s-a moleșit de tot cînd Eugen, un zdrahon de golan, a strîns-o în brațe ca într-o menghină și a făcut ce a vrut cu ea. După ciudată întîmplare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Dar ce fete! Ce ținută, ce picioare și ce... una, alta! Atît eu cît și profesorul Suceveanu ne oprim din vorbă și urmărim fetele. Acestea rîd și se opresc la banca noastră. N-aveți o brichetă, un chibrit, ceva...? Sigur, domnișoară, se repede Suceveanu. Fata se apleacă foarte tare și Suceveanu se uită la ce stă de obicei ascuns privirilor. Spre surprinderea mea, savantul meu comentează: Domnule, ce daruri au de la Dumnezeu! Dar și fetele zilelor noastre aveau cam la fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
bloc din Oran vreo 20 de familii de români. El era singur și eu mă duceam la el cu un lighean de gogoși făcute de soție ca să mai vorbim și să ne delectăm cu vinul roze, Souaflias. Deși mă feream, domnișoara conf. Dincă, tot din Timișoara, m-a zărit și a luat-o fuguța după mine, chiar în momentul în care omul mi-a deschis ușa. Bănățeanul se uita cu înțeles la mine și nu conversăm, ca să plece mai repede. Vai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
-o fuguța după mine, chiar în momentul în care omul mi-a deschis ușa. Bănățeanul se uita cu înțeles la mine și nu conversăm, ca să plece mai repede. Vai ce-mi plac gogoșile! Sînt moartă după ele. Noi eram posaci, domnișoara, de vreo cincizeci de ani, era veselă și mînca gogoși cu nemiluita. Florea îmi face cu ochiul și trecem în altă cameră, nu înainte de a glumi: Puteți să le mîncați pe toate, soția mai aduce. Și chiar că le-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
limba i-a crescut la loc după ce-a tratat-o cu glicerină. După vreo trei luni eram tot împreună și auzim mare zarvă pe imensul hol. Moare, țipau unele femei alergînd. Ieșim și noi și vedem îmbulzeală la apartamentul domnișoarei. Întrăm înăuntru și ce vedem este incredibil. Mă răcesc... mă răcesc... scîncea abia auzit domnișoara... Femeile o frecau cu spirt și în bucătărie forfotea o oală. Moare de foame, șușoteau gospodinele îngrijorate. Am aflat apoi amănunte. Domnișoara a făcut o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
trei luni eram tot împreună și auzim mare zarvă pe imensul hol. Moare, țipau unele femei alergînd. Ieșim și noi și vedem îmbulzeală la apartamentul domnișoarei. Întrăm înăuntru și ce vedem este incredibil. Mă răcesc... mă răcesc... scîncea abia auzit domnișoara... Femeile o frecau cu spirt și în bucătărie forfotea o oală. Moare de foame, șușoteau gospodinele îngrijorate. Am aflat apoi amănunte. Domnișoara a făcut o vizită în Maroc. A văzut Casablanca, Rabat, Marrakesh, Meknes. Toată această destrăbălare a costat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
îmbulzeală la apartamentul domnișoarei. Întrăm înăuntru și ce vedem este incredibil. Mă răcesc... mă răcesc... scîncea abia auzit domnișoara... Femeile o frecau cu spirt și în bucătărie forfotea o oală. Moare de foame, șușoteau gospodinele îngrijorate. Am aflat apoi amănunte. Domnișoara a făcut o vizită în Maroc. A văzut Casablanca, Rabat, Marrakesh, Meknes. Toată această destrăbălare a costat-o două sute de dinari. O familie o luase cu mașina (de fapt chiar eu) și deși n-a plătit transportul, hotelul a ruinat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sîntem tineri, nu înțelegeți? Eu adorm cît ai clipi, încerca disperată. N-a fost chip și a plătit o cameră specială pentru ea. Nici în mașină n-au lăsat-o să doarmă. Putea fi omorîtă de răufăcători. Revenind în Oran, domnișoara s-a pus să facă economii din banii de hrană. Din cei trei dinari. Deși avea o mie și opt sute de dinari pe lună. Risipa trebuia recuperată. Româncele au găsit banii dosiți de domnișoară și au cumpărat o sticlă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
omorîtă de răufăcători. Revenind în Oran, domnișoara s-a pus să facă economii din banii de hrană. Din cei trei dinari. Deși avea o mie și opt sute de dinari pe lună. Risipa trebuia recuperată. Româncele au găsit banii dosiți de domnișoară și au cumpărat o sticlă de spirt medicinal și un pui dolofan din care au făcut o supă (au profitat că era leșinată ). Cu o lingură domnișoara era hrănită delicat. Am lucruri și sub paturi...și niște bani în cutia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de dinari pe lună. Risipa trebuia recuperată. Româncele au găsit banii dosiți de domnișoară și au cumpărat o sticlă de spirt medicinal și un pui dolofan din care au făcut o supă (au profitat că era leșinată ). Cu o lingură domnișoara era hrănită delicat. Am lucruri și sub paturi...și niște bani în cutia de cafea... spunea ea cu limbă de moarte. Pe măsură ce supa călduță intra în stomăcelul ei, plăpîndul trup de vreo patruzeci de kilograme prindea viață și-și revendica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
eu cu Florea am fost mișcați profund. Ei, bădie, la străini vrei să pleci? Vor sări străinii să te ajute la necaz ca noi românii? Florea este trist, mă prinde de mînă și mi-o strînge cît poate. Între timp domnișoara prinde viață și o auzim strigînd cu o forță nebănuită: Dar mai terminați odată cu frecatul ăsta că ați consumat aproape tot spirtul! Femeile s-au simțit jignite, au învelit-o și și-au făcut cruce. Florea rîde cu poftă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
terminați odată cu frecatul ăsta că ați consumat aproape tot spirtul! Femeile s-au simțit jignite, au învelit-o și și-au făcut cruce. Florea rîde cu poftă și la fel fac și eu. Hagi Tudose era totuși un generos în comparație cu domnișoara noastră, încheiem episodul. Gînduri deconspirate Nici eu nu știu cum de am ajuns să fim prieteni. El era mai mare decît mine cu vreun sfert de veac, trăise experiențe din "o mie și una de nopți" și nu vorbeam între noi decît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
își amintește: O să vă tenteze cu femei înaintea meciului. Era greu să renunțe și-și zicea: Măcar să cîștig ceva pe aici în Cuba. Fata insistă cu provocările, Vasilică se codește și, în final, se trezește fiorosul din el: După meci, domnișoară. Fata regretă și acceptă cu greu "după meci", abia după ce a fost bruscată chiar. În ring Vasilică se gîndește ca un obsedat: N-o să mai vină. A fost trimisă ca să mă bată țiganul ăsta. Frumoasă mai era, Doamne! Gongul sună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Au fost, desigur și alți învățători buni. Spre exemplu, domnul Sasu. Pe el îl țin minte mai mult că uneori mă mai trimetea cu câte un bilețel de amor ( poate nu, că nu i le-am citit niciodată) la o domnișoară, fiica unui avocat - Doltu, după câte îmi aduc aminte. Îmi plăcea corvada asta de poștaș amator nu numai pentru că mai făceam rost de o plimbare prin târg, dar, de fiecare dată, duduița mă servea cu câte o prăjitură, dulce sau
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
dar îi fugeau deja ochii după băieți mai mari. Ce zici, bre, mă tot sâcâia Grigoriță. Ce puteam să zic? Ai lui Cârciu stăteau peste drum de noi și de multe ori mă trezeam urmărind-o curios prin gard pe domnișoara Sofica. Până într-o zi când, insensibilă, sora lui Grigoriță m-a apostrofat fără menajamente : Bă, ăla cu caș la gură, ce te chiorăști toată ziua printre nuiele? Îți miroase cumva a fustă? Ia uite-te ! Își ridică ea demonstrativ
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
nădejde, unii căsătoriți, alții mult mai tineri de cât el, ce încă nu-și întemeiase familii, dar gândeau, fiindu-le timpul, să-și formeze familii, trecându-se peste perioada deosebit de critică a războiului. În împrejurări mai deconectante cunoaște mai multe domnișoare la un « mare bal », organizat de primăria Galați, printre care și pe domnișoara Crăciun Coca, o domnișoară înaltă, potrivită ca-nălțime cu el, blondă, cu ochii albaștri și trăsături, gesturi, mișcări, amabilități, de natură să-ți atragă atenția spre a
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
-și întemeiase familii, dar gândeau, fiindu-le timpul, să-și formeze familii, trecându-se peste perioada deosebit de critică a războiului. În împrejurări mai deconectante cunoaște mai multe domnișoare la un « mare bal », organizat de primăria Galați, printre care și pe domnișoara Crăciun Coca, o domnișoară înaltă, potrivită ca-nălțime cu el, blondă, cu ochii albaștri și trăsături, gesturi, mișcări, amabilități, de natură să-ți atragă atenția spre a te apropia, spre a o cunoaște mai bine, fapt ce Mihăiță nu a
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
gândeau, fiindu-le timpul, să-și formeze familii, trecându-se peste perioada deosebit de critică a războiului. În împrejurări mai deconectante cunoaște mai multe domnișoare la un « mare bal », organizat de primăria Galați, printre care și pe domnișoara Crăciun Coca, o domnișoară înaltă, potrivită ca-nălțime cu el, blondă, cu ochii albaștri și trăsături, gesturi, mișcări, amabilități, de natură să-ți atragă atenția spre a te apropia, spre a o cunoaște mai bine, fapt ce Mihăiță nu a evitat, ba din contra
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
bine, fapt ce Mihăiță nu a evitat, ba din contra a avansat idei de împrietenire. După acest bal, amândouă inimile au început să bată altfel, în alt ritm, ce a dus la mai multe întâlniri, apoi la cunoașterea de către părinții domnișoarei Crăciun, a pretendentului fiicei sale, fapt ce nu a fost cu nimic greu de realizat. Pe Coca și pe părinții ei a cunoscut-o și familia Păun, ruda apropiată a lui Mihăiță. Și-au spus fiecare părerea, fiind încântați de
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
în fiecare an, unul din locurile ce i-a purtat pe brațe copilăria. Totul era un alb imaculat după ninsorile ce se dau înaintea Crăciunului, iar câmpul lucios în bătaia soarelui, spre apus, îi amintea de rochiile de mireasă ale domnișoarelor, simbolizând puritatea, virginitatea lor. Dar iată și alte locuri ce în copilărie erau foarte folositoare gospodarilor, pentru gospodăriile lor: Capul Dealului, de unde sătenii și târgoveții săpau găuri adânci, atât pe dreapta cât și pe stânga pentru a lua pământ galben
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
pe altul îl știu că tot se-nvârtea prin casă, parcă vrând să arate că are cizme cu pinteni, tot îi pocnea din când în când, cu o cravașă, parcă era la militărie nu în pețit, și tocmai la o domnișoară ca Emilia. Îmi mai amintesc și de ceilalți dar mai puțin. A da și de cel ce a fost accidentat la ochi mi-aduc aminte, îl chema... Vasile Bilan. - Ei, nu Săndel, nu mamă, nu de ăștea e vorba, ci
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
are efect decât dacă pornește dinlăuntrul celui vizat. Stigmatizat din afară, el se va refugia în statutul de „victimă“ și își va fabrica ingenioase justificări. Inautenticul nu știe că e inautentic. Iar când află e pe jumătate salvat. O completare Domnișoara C. C., care se recomandă „o tânără ardeleancă de 27 de ani“, „un cetățean simplu, complex și normal, excentric din Bistrița“, mi-a trimis, pe adresa redacției, scrisoare, provocată de textul meu despre „autenticitate“. E un prilej să revin cu câteva
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de textul meu despre „autenticitate“. E un prilej să revin cu câteva nuanțe, oarecum îngrijorat de un posibil derapaj hermeneutic: înțelegerea autenticității ca „program“ de viață, ca justificare pentru orice, ca virtute privată, de natură să te plaseze deasupra celorlalți. Domnișoara C. se socotește „o practicantă încăpățânată a autenticității“, pe care ar fi moștenit-o „genetic“ de la bunici și străbunici exemplari, „români autentici“, depozitari ai unei „tradiții“ autohtone, pe care și dânsa se simte chemată să o întruchipeze și să o
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]