7,949 matches
-
acest proces social-politic al contestării statului politic, atunci când statul se confundă cu un instrument, aflat în mâinile unui grup de borfași. Conceptul de "dialectică" are mai multe definiții: 1) pentru filosofia antică era arta unor discuții în contradictoriu; 2) pentru Evul Mediu era logică formală; 3) pentru Hegel e motor al istoriei; 4) pentru Marx, o metodă generală de analiză a argumentelor contradictorii cu scopul aflării adevărului. Pentru autorul de față dialectica nu e decât o mecanică sterilă și conflictuală între
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de mecanizare a transmiterii unor cunoașteri și posibilități de gândire. Avem o dezumanizare politică, unde elementul lingvistic, funcția sa social-comunicativă, a devenit rege, prin imaginea în sine ca formă de spectacol, prin instrumentalizarea ei politico-mediatică și pentru profit. Dacă în Evul Mediu acei cavaleri și regi făceau politică prin acțiunile lor, prin fapte, prin războaie, prin dueluri etc., politicienii moderni "fac politică" prin utilizarea cuvântului împotriva adversarilor lor, dincolo de concret și dincolo de real, dincolo de argumente de bun simț. Acest mod postbelic
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
reprezentarea în sine, este mai mult incompatibil cu o cunoaștere de tip istoric, ale cărei fundamente sunt fapte, evenimente, întâmplări; o lume de acțiune versus una de limbaj. Într-un regim disciplinar modern, individualizarea omului nu este ascendentă, precum în Evul Mediu, ci descendentă. Prin individualizare ascendentă putem înțelege exercitarea unei suveranități. În Evul Mediu, autoritatea și prestigiul formau o individualizare "prin ritualuri, discursuri ori reprezentări plastice"143. Individualizarea descendentă implică o putere "mai anonimă și mai funcțională", iar cei asupra
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ale cărei fundamente sunt fapte, evenimente, întâmplări; o lume de acțiune versus una de limbaj. Într-un regim disciplinar modern, individualizarea omului nu este ascendentă, precum în Evul Mediu, ci descendentă. Prin individualizare ascendentă putem înțelege exercitarea unei suveranități. În Evul Mediu, autoritatea și prestigiul formau o individualizare "prin ritualuri, discursuri ori reprezentări plastice"143. Individualizarea descendentă implică o putere "mai anonimă și mai funcțională", iar cei asupra cărora se exercită această putere "tind să fie tot mai puternic individualizați; prin
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
comportamentului, astfel încât individul să fie integrat social-politic. Tot acest "normal" e produsul unui complex macanism instituțional și politic, având imaginea producerii acelor ciocane pe post de oameni din melodia The Wall a celor de la Pink Floyd. În locul faptelor memorabile ale Evului Mediu, au izbucnit, cu o violență discursivă și acțională, falsele identificări (etnia, clasa, rasa, grupul social, minoritățile sexuale etc.), pe care individul modern le substituie în ființa și în gândirea sa. În loc să vedem adevăratele diferențe legate de fapte și de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
sceptică, naivă, politic interesată, dar nu "de gata". Foucault urmează adevărul-corespondență, unde un spus nu are nicio valoare dacă nu este relaționat cu un fapt real, cu un real palpabil. Această teorie a adevărului-corespondență, simplă și logică, există încă din Evul Mediu. Un enunț istoric nu se poate întemeia decât dacă el corespunde unei evidențe date, iar scrierile istoricilor sunt raportate la istoria generală, adică la serii imuabile de fapte și evenimente, de întâmplări și fenomene istorice prezente în memoria socială
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
nu întreține decât o nefastă dialectică istorică, atât la nivel cotidian cât și dintr-o perspectivă a gândirii negânditului. Istoricisme după istoricisme... Foucault a gândit cu istoria, cu evidențele acesteia, iar afirmații de genul: "Clasicismul a inventat internarea, cam așa cum Evul Mediu inventase segregarea leproșilor" se fac pe baza unei cunoașteri din arhive și din cărți de istorie, pe baza unei comparații de tip istoric. Istoria ca forma mentis, indiferent dacă aceasta este fictivă sau reală, o separație discutabilă din moment ce funcția
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cei implicați în spectacolul ce se pregătește se pomenesc cu o ladă în care zac întinși, frumoși și reali, tinerii îndrăgostiți din tragedia shakespeariană. Dintr-un mesaj găsit în ciudatul cufăr, perplecșii martori ai întâmplării află că un alchimist din Evul Mediu a izbutit să conserve trupurile îndrăgostiților din Verona. Interpreții rolurilor principale se burzuluiesc, în virtutea rutinei lor, care sfidează bunul simț și, în fond, potrivirea cu natura. Ei nu pot concepe ca rolul lui Romeo să fie jucat de un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
incursiunile însoțite de jaf ale unor populații atrase de avuțiile Daciei, printre care și produsele vitivinicole. După cucerirea Daciei, romanii au continuat dezvoltarea viticulturii autohtone, mărind suprafețele cultivate, introducând noi soiuri de viță de vie, precum și unele mai perfecționate. În Evul Mediu produsele viței de vie, în special vinul erau atât de apreciate încât după relatările venețianului P.Molmenti - ducele Veneției, Sebastian Zeani, le expediază în 1173 de la prețul maximal impus celorlalte produse similare locale străine. Cărturarul Sebastian Munster, unul din
IZOLAREA ŞI IDENTIFICAREA UNOR SPECII DE LEVURI FOLOSITE ÎN BIOTEHNOLOGIA VINULUI by MIHAELA CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/1308_a_1889]
-
istoriei mântuirii tocmai prin această istorie. În acest sens, formularea din Apocalips 1,4.8: „Cel care este și Cel care era și Cel care vine” este o dezvoltare a formulării din Ex 3,14. Iar Rași, exeget evreu din Evul Mediu, comenta textul astfel: „Eu voi fi cu ei în această nenorocire ceea ce voi fi cu ei când vor fi robi și în alte împărații”183. De fapt, toate aceste sensuri nu se exclud, ci sunt complementare. Versetul 14 apare
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
tot ceea ce părea diferit, șocant, exotic pentru cel care privea, din afară, manifestările culturii observate. În acest sens, autorul citat arată că tradiția colecțiilor anecdotice, nereflectate de obiceiuri exotice, reprezintă o constantă a etnocentrismului occidental, din Antichitate (Herodot, Tacit), prin Evul Mediu și Renaștere (Marco Polo sau Johan Boemus), până la misionarii, călătorii și jurnaliștii epocii coloniale și postcoloniale. Dincolo Însă de aceste diferențe de nuanță, conceptul de obicei poate fi folosit (conform tradiției din cercetarea folclorului) drept sinonim pentru ritual sau
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
dintr-o limbă În alta. J.B. Russell (1987, vol. XV, pp. 415-423) susține că sistemul vrăjitoriei este compus din trei familii diferite: vrăjitoria simplă, care se Întâlnește În toate societățile și În toate epocile, vrăjitoria diabolică, specifică Europei de la sfârșitul Evului Mediu și Începutul modernității, și Renașterea păgână a vrăjitoriei din secolul XX. În aceeași direcție de gândire se plasează și I.P. Culianu (2003, pp. 92-100), care, trecând În revistă concepțiile renascentiste asupra magiei, propune două tipologii, Întemeiate pe diferite axe
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de clasă, vârstă, gen și chiar religie În practicarea acestui ritual. Mai mult, logica pelerinajului tinde spre anularea, pe parcursul său, a celor mai multe dintre sistemele care generează diferențe: acest adevăr este exprimat de numele ritului, care vine de la Însemnul tipic, din Evul Mediu european, al celui care participă la ritual - pelerina. În momentul În care un individ, indiferent de condiția lui socială, decidea să Înceapă un pelerinaj, el comunica și consacra, prin Îmbrăcarea hainei rituale, ruperea de existența anterioară (sistemul de valori
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
latinul carne vale (renunțarea la carne, Începerea postului), formă din latina populară a expresiei caro lavare (a lua, a Îndepărta carnea). Totuși, unii cercetători așază la originea acestui nume formula carrus navali, referitoare la carele alegorice specifice defilărilor carnavalești din Evul Mediu european. Forma europeană a carnavalului nu epuizează Însă această categorie ceremonială: manifestări de tip carnavalesc, plasate În cele mai diferite momente ale calendarului, au fost atestate la toate civilizațiile cunoscute. Definițiile carnavalului (atunci când nu sunt aproximări metaforice) apar mai
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
moarte. Ele musteau de rituri magice care vizau asigurarea fertilității, alungarea duhurilor malefice (reprezentate de măștile grotești), stimularea bogăției prin consumul excesiv de alimente și băuturi, suspendarea sau inversarea atât a ordinii sociale, cât și a celei cosmice. La fel, În Evul Mediu catolic, Între Crăciun și Epifanie avea loc (În Anglia) Sărbătoarea Nebunilor sau (În Franța) Sărbătoarea Măgarului. Acestea ofereau un interval de derizoriu În care ierarhiile ecleziastice și practicile bisericești erau luate În râs: clericii de rang mic deveneau stăpânii
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
religios sau/și politic), care performează ritualul, În acest moment și În acest loc, numai pentru publicul prezent și dornic să participe la ceremonial. Vizitele politice După E. Muir (1997, p. 231), sărbătorile politice moderne s-au constituit, la Începutul Evului Mediu, prin transformarea sărbătorilor religioase, În așa fel Încât În centrul sistemului ceremonial să nu se mai afle divinitatea, ci puterea politică laică. Vocabularul riturilor politice europene ar include elemente din sistemul liturgic, din cel al riturilor de trecere ale
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
un construct mereu adaptat cerințelor timpului. Un exemplu printre multe altele: după primul război mondial, dezvoltarea BBC și a transmisiilor radiofonice În direct, corelată cu moda sărbătorilor de masă, devenită comună pentru Întreaga Europă, cu fascinația unei civilizații motorizate pentru Evul Mediu eroic (exprimat prin imagini precum cele ale regilor În haine somptuoase și ale caleștilor vechi și majestuoase), cu apariția unei generații de compozitori preocupați de dezvoltarea muzicii pentru ceremonii publice și cu modernizarea urbanistică a Londrei au făcut ca
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
vol. XI, MacMillan, New York Avram, Vasile, 1999, Creștinismul cosmic: o paradigmă pierdută?, Saeculum, Sibiu Babcock, Barbara (coord.), 1978, The Reversible World: Symbolic Inversion in Art and Society, Cornell University Press, Ithaca Bahtin, Mihail, 1974, Francois Rabelais și cultura populară În Evul Mediu și În Renaștere, Univers, București Balandier, Georges, 1988, Le désordre, Fayard, Paris Balandier, Georges, 1992, Le pouvoir sur scènes, Balland, Paris Balandier, Georges, 1998, Antropologie politică, Amarcord, Timișoara Bălteanu, Valeriu, 2001, Dicționar de divinație populară românească, Paideia, București Balzer
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
to Reason? Studies in the Development of Greek Thought, Oxford University Press, Oxford Muchembled, Robert, 1978, Culture populaire et culture des élites dans la france moderne (XVe - XVIIIe siècles), Flammarion, Paris Muchembled, Robert, 1997, Magia și vrăjitoria În Europa din Evul Mediu până azi, Humanitas, București Muir, Edward, 1997, Ritual in Early Modern Europe, Cambridge University Press, Cambridge Mullahy, B.I., 2003, „Procession”, În Berard Marthaler (coord), New Catholic Encyclopedia, Thompson-Gale, Washington Munn, Nancy D., 1973, „Symbolism in a Ritual Context: Aspects
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
the Symbolics of Touch on 9/11 and After”, În Eric Rothenbuhler, Mihai Coman (coord.), Media Anthropology, Sage, Thousands Oaks Rothgery, Eric, 2004, „Prayer”, În Frank Salamone (coord.), Encyclopedia of Religious Rites, Rituals and Festivals, Routledge, New York Rouche, Michel, 1994, „Evul Mediu timpuriu În Apus”, În Philippe Ariès, Georges Duby (coord.), Istoria vieții private, București, Meridiane Russell, Jeffrey B., 1981, A History of Witchcraft: Sorcers, Heretics and Pagans, Thames and Hudson, Londra Russell, Jeffrey B., 1987, „Witchcraft”, În Eliade, Mircea (coord
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
asupra sa vina incendierii bisericii din sat și-i ajută astfel preotului să se smulgă de sub fascinația luteranismului și să rămână fidel ortodoxiei. Dramele cu punct de plecare istoric, Meșterul Manole, Cruciada copiilor, Avram Iancu, dizolvă o vagă atmosferă de Ev Mediu românesc în mit. Forțele chemate să ducă înainte acțiunea sunt până la urmă tot stihii, de la puterile diavolești și divine conlucrând, conform credințelor bogomilice, la prozelitismul catolic, lumesc, și transcendentalismul ortodox și la duhurile pustei și ale pădurii. Jertfa cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
fi și chiar au fost trecute în revistă 10 pornind de la Antichitatea greco-latină, marcată de bipolaritatea serios-comic, dublată de cea ai cărei termeni sunt nobilul și trivialul, cu evidenta desconsiderare a comediei, caracterizată prin vulgaritatea subiectului și a stilului. În Evul mediu se propagă râsul carnavalesc, formă de defulare populară favorizând un comic esențialmente parodic. Clasicismul și Contra-Reforma încearcă din nou să discrediteze și să țină comedia sub control, iar tensiunile și conflictele din veacurile al XVI-lea și al XVII
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ibidem, p. 357). 544 H.Matei, S.Negruț, I.Nicolae,, Enciclopedia statelor lumii, p. 230. 366 larg, intrând În contact cu chinezii și indienii, a căror cultură și civilizație i-a influențat puternic. Unii localnici erau cunoscuți ca pirați În evul mediu, precum tobelezii definiți ca „teroarea Molucelor”. Odată cu marile descoperiri geografice din secolele XV XVII, zona arhipelagului indonezian a intrat În sfera de interes europeană (portugheză, spaniolă, olandeză, franceză și britanică), timp de patru secole, până la dobândirea independenței, după cel
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Java. În 1253 este Întemeiat orașul Malacca, În jurul căruia se va unifica Întreaga peninsulă, opunându-se extinderii influenței Siamului. Nordul peninsulei Malacca este ocupat de khmeri (secolul al XII-lea) și apoi de thai (secolul al XIV-lea). La Începutul Evului Mediu se răspândesc principalele religii orientale cu care au venit În contact budismul și hinduismul, dar sunt treptat eliminate de islamismul adus de penetrația arabă. Primul sultan, conform tradiției, venit din India În secolul al XV lea, a fost Hilong
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
curând și de un nou creștinism. Nu atât din punct de vedere dogmatic, ci mai degrabă al repartizării rasiale. Suprapunând această realitate peste efectele globalizării și al ascensiunii islamului, vom putea asista revenirea la acel sistem al ordinii transnaționale din evul mediu, care a dispărut prin apariția sistemului statelor naționale și ascensiunea secularismului. Pacea de la Westfalia de după Războiului de Treizeci de ani a pus bazele formulei statelor naționale, model perpetuat până astăzi și chiar exportat. În condițiile actuale va deveni din ce în ce mai
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Marcel Epure () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1211]