8,103 matches
-
Ionel Teodoreanu a întâlnit-o pe viitoarea lui soție, Maria Ștefana Lupașcu, Lily. S-au cunoscut la Iași, în împrejurările tulburi ale refugiului, prin intermediul fiicelor lui Delavrancea, cu care tînăra Lilly era rudă apropiată. La rândul lor, fiicele lui Delavrancea frecventau aceleași medii ieșene pe care le frecventa și familia Teodoreanu, dată fiind, între altele, și pasiunea pentru muzică a Cellei Delavrancea, cât și a Sofiei Teodoreanu, mama viitorului scriitor. Apropierea dintre cei doi tineri s-a produs pe terenul comun
Ionel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297557_a_298886]
-
lui soție, Maria Ștefana Lupașcu, Lily. S-au cunoscut la Iași, în împrejurările tulburi ale refugiului, prin intermediul fiicelor lui Delavrancea, cu care tînăra Lilly era rudă apropiată. La rândul lor, fiicele lui Delavrancea frecventau aceleași medii ieșene pe care le frecventa și familia Teodoreanu, dată fiind, între altele, și pasiunea pentru muzică a Cellei Delavrancea, cât și a Sofiei Teodoreanu, mama viitorului scriitor. Apropierea dintre cei doi tineri s-a produs pe terenul comun al pasiunii pentru literatură, pasiune concretizată atât
Ionel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297557_a_298886]
-
al Facultății de Filozofie (1965) și al Facultății de Limbi Clasice (1973) din București. În 1976 obține doctoratul în filozofie cu teza "Tragicul. O fenomenologie a limitei și depășirii". Tânăr cercetător la Institutul de filozofie în anii '70, începe să frecventeze alături de Andrei Pleșu "Școală de la Păltiniș" (stațiune de munte în care filozoful Constantin Noica își desfășura, prin seminarii private, împreună cu câțiva discipoli, proiectul cultural de recluziune formativa voluntară în fața realității regimului comunist), ca elev preferat al lui Noica. Volumele "Jurnalul
Gabriel Liiceanu () [Corola-website/Science/297563_a_298892]
-
Iorga, Vasile Pârvan, Charles Drouhet. Tot acum ia contact cu viața literară. În 1922, cu sprijinul poetului Vasile Voiculescu, este angajat secretar de redacție la revista Cugetul românesc, scoasă de Tudor Arghezi și Ion Pillat. În același timp, începe să frecventeze cenaclul Sburătorul. În 1924, susține examenul de licență, după care e numit profesor la Liceul Traian din Turnu Severin. Aici o cunoaște și se căsătorește cu profesoara Elena Vasiliu, viitoarea scriitoare Elena Iordache-Streinu. În 1925, e profesor în București, iar
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
Lovinescu, Virgil Ierunca, Virgil Tănase, etc.), ia cursuri intensive de limba franceză, timp de o lună și jumătate locuiește într-un cămin de muncitori imigranți, apoi este găzduit într-un cămin al organizației umanitare "Secours Catholiques". În tot acest timp, frecventează intens teatrele pariziene, începe traducerea propriilor sale piese în limba franceză. În lunile august 1988 - octombrie 1989, locuiește la Londra unde lucrează ca jurnalist la Secția Română de la RADIO BBC, unde are un contact benefic cu teatrul anglo-saxon și scrie
Matei Vișniec () [Corola-website/Science/297565_a_298894]
-
Constante. Victor Brauner urmează școala primară la Viena, unde familia se stabilește pentru câțiva ani. După revenirea familiei sale în țară, în 1914, Victor își continuă studiile la Școala evanghelică din Brăila; în această perioadă începe să-l pasioneze zoologia. Frecventează Școala de Arte Frumoase din București (1919 - 1921) și Academia Liberă de Pictură a lui Horia Igiroșanu. Vizitează orașele Fălticeni și Balcic, și începe să picteze peisaje "cezanniene". Apoi, după propria-i mărturisire, trece prin toate fazele: "dadaiste, abstracționiste, expresioniste
Victor Brauner () [Corola-website/Science/297585_a_298914]
-
episod transferat în "Pădurea nebună"). În memoriile sale risipite, scriitorul insistă asupra studiilor pentru că nu-i place să treacă drept autodidact. 1924 - Intră în gruparea revistei "Gândirea" prin intermediul lui Cezar Petrescu, unde publică versurile care vor alcătui volumul de debut. Frecventează și cenaclurile literare ale Capitalei (Eugen Lovinescu, Mihail Dragomirescu) și cenaclul revistei "Vieața nouă", condus de Ovid Densusianu. 1925 - Se căsătorește cu Nicolina Păun, învățătoare din Turnu Măgurele, iar peste un an se naște unicul său fiu, Horia, care va
Zaharia Stancu () [Corola-website/Science/297578_a_298907]
-
s-a născut pe data de 1 iunie 1956, în București. Despre copilăria sa, el va afirma că ea „reprezintă principala sa experiență existențială și singura pe care a trăit-o atent”. Face parte din grupul poeților optzeciști care au frecventat "Cenaclul de Luni" condus de criticul literar Nicolae Manolescu, dar în timpul studenției a participat și la ședințele cenaclului „Junimea”, conduse de Ovid S. Crohmălniceanu. Absolvent al Liceului „Dimitrie Cantemir” din București, el va urma cursurile Facultății de Limbă și Literatură
Mircea Cărtărescu () [Corola-website/Science/297587_a_298916]
-
romanul "Iubita" transpar multe note autobiografice. În perioada 1879-1880, după terminarea cursului primar, se înscrie elev în clasa I gimnazială la Liceul Carol I din Craiova. Neadaptându-se deloc cu mediul școlar, rămâne repetent, iar în anul următor nu mai frecventează cursurile decât o lună. În anul 1883-1884, termină abia clasa a III-a. În anul 1883, ziarul „Clopotul” din Craiova îi publică o notă de frumoasă atitudine, de angajament civic, adresată unui amic. Tot acum îi apar primele poezii în
Traian Demetrescu () [Corola-website/Science/297592_a_298921]
-
ul este un curent din literatură română. Având un program estetic coerent, grupul oniric s-a constituit în 1964 în jurul nucleului format din Dumitru Țepeneag și Leonid Dimov, scriitori care, frecventând cenaclul Luceafărul, prezidat în acel moment de Eugen Barbu, i-au putut cunoaște mai întâi pe Virgil Mazilescu, Vintilă Ivănceanu și Iulian Neacșu, cărora li se vor alătura ulterior și Daniel Turcea, Florin Gabrea, Emil Brumaru, Sorin Titel, Virgil Tănase
Onirism () [Corola-website/Science/297610_a_298939]
-
clasei: "„decât să văd ministru al Cultelor pe un papistaș ca Maniu, mai bine pe un jidan de-al nostru, băiat de treabă cum e”" (Primejdia mărturisirii, pp. 171-172) Nicu Steinhardt. Și-a luat bacalaureatul în 1929. După 1929 a frecventat cenaclul literar "Sburătorul" al lui Eugen Lovinescu, Și-a luat licența în Drept și Litere la Universitatea din București în 1934, iar în 1936 și-a susținut la București doctoratul în drept constituțional, cu lucrarea " Principiile clasice și noile tendințe
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]
-
perioadă un jurnal cunoscut sub numele de "Aurora" sau "Lumea". Sadoveanu pleacă la București în anul 1900, cu intenția de a studia dreptul la Universitatea din București, renunțând însă la scurt timp, pentru a se dedica literaturii. A început să frecventeze societatea boemă a Capitalei, hotărând în această perioadă să abandoneze poezia și să scrie numai proză realistă. În 1901, se căsătorește cu Ecaterina Bâlu, cu care s-a stabilit la Fălticeni, unde începe să lucreze la primele nuvele și se
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
mai mult, în afara mediului universitar al acelei epoci. „Acei ani au fost ani de lectură”, declara scriitorul în "Confesiuni violente". „Eram mult mai liber decât colegii mei de generație, care erau înregimentați în acele abatoare care se chemau universitățile staliniste”. Frecventează un timp cenaclul de pe lângă revista"Tânărul scriitor", condus de Florin Mugur. Decisivă pentru formația sa intelectuală va fi însă prietenia care îl va lega de Nichita Stănescu, Cezar Baltag, Grigore Hagiu și Matei Călinescu, un adevărat nucleu al generației 60
Nicolae Breban () [Corola-website/Science/297624_a_298953]
-
județului Dolj. Deși apreciat pentru talentul său artistic, Țuculescu nu se va îndrepta către o școală superioară cu profil artistic, ci se înscrie la Facultatea de Științe Naturale a Universității din București, pe care o va absolvi în 1936. Paralel frecventează și Facultatea de Medicină, obținând doctoratul în 1939 cu calificativul "magna cum laude". Deși se dedicase studiului, Ion Țuculescu continuă să picteze și are prima expoziție personală în 1938 în sala Ateneului Român din București. Până în anul 1960 participă la
Ion Țuculescu () [Corola-website/Science/297659_a_298988]
-
trimis iar între (1836 - 1840) la Paris. După ce avea să susțină totuși ca extern 1839 „bac“-ul, se înscrie pentru a studia dreptul, care trebuia să servească drept pregătire la cariera diplomatică dorită de părinți. În acest timp Baudelaire a frecventat Cartierul latin, pe atunci sediul artiștilor din Paris, ducând mai mult o viață boemă în cercurile de literați și artiști ai Parisului unde s-a îndatorat peste măsură. Se crede că tot atunci a contractat sifilisul. La îndemnul mamei sale
Charles Baudelaire () [Corola-website/Science/297643_a_298972]
-
fiind într-o altă casă decât s-a crezut inițial a avea legături cu familia. Punctele de atracție fără legătură cu Shakespearean includ Muzeul Teddy Bear, o fermă de fluturi și Lebăda Neagră (numită de localnici Rața Murdară), un local frecventat de tineri actori. Un alt dramaturg celebru, J.B. Priestley, a murit la Stratford. Orașele Stratford, Australia și Stratford, Ontario sunt situate pe râuri denumite Avon.
Stratford-upon-Avon () [Corola-website/Science/297658_a_298987]
-
al Luxemburg-ului (unde casa sa natală există și astăzi, la mai puțin de 300 de metri de clădirea Secretariatului General al Parlamentului European, care îi poartă azi numele), Robert Schuman a fost german prin naștere. Tânărul Robert Schuman a frecventat școala primară și secundară (Atheneum) în capitala Marelui Ducat al Luxemburgului, unde a învățat limba franceză, limba sa maternă fiind luxemburgheza, iar a doua sa limbă fiind limba germană standard.. Întrucât diploma eliberată de școala din Luxemburg nu a fost
Robert Schuman () [Corola-website/Science/297672_a_299001]
-
îl va face să piardă examenele. Între 1902-1903 este student al acestei facultăți, iar în carnetul de student aflat la aceeași instituție bucureșteană figurează numele profesorilor ale căror cursuri le-a urmat: Constantin Rădulescu-Motru și Titu Maiorescu. În același timp, frecventează și cursurile Facultății de Matematică. - 1902-1903 - colaborator la „Economia națională” și la „Pagini alese”; 1902 - 1903 - colaborator la „Românul literar”; 1903 - publică un fragment din drama în patru acte "Frații", în „Sămănătorul”, II, nr. 34, 24 august 1903, ulterior apărută
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
nefiziologică. De asemenea, dezechilibrul dintre acțiunea mușchilor extensori și flexori generează deformări ale picioarelor cum sunt degetele « în ciocan », « în gheară », piciorul hiperexcavat și halucele valg. Coexistența pierderii sensibilității cu deformările picioarelor și zonele de presiune exagerată reprezintă ce mai frecventă cauză de producere a ulcerațiilor (2). La pacienții cu diabet se produce o scădere progresivă a elasticității țesuturilor care conțin colagen, datorată în primul rând procesului de glicare a acestuia (33). Manifestarea clinică cea mai frecventă a acestei modificări o
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
spre ulcere implică aproape 56 întodeauna suprainfecția și potențialul lor evolutiv trebuie întotdeauna bine evaluat. - ulcerele ischemice pot avea o profunzime variabilă. Inițial au margini bine delimitate și în evoluția lor se constată lipsa tendinței la granulare. Localizarea lor mai frecventă corespunde zonelor traumatizate de încălțăminte: vârful și partea dorsală a degetelor, partea internă, externă și dorsală a picioarelor. Nu rareori se pot constata localizări multiple. Ulcerațiile la nivelul calcâiului sunt cel mai frecvent ischemice, durerea fiind uneori invers proporțională cu
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
primele două clase primare. Începând cu clasa a III-a în 1858 a urmat școala primară National Hauptschule (Școala primară ortodoxă orientală) la Cernăuți. La finalul clasei a III-a este clasificat al 15-lea dintre cei 72 de elevi. Frecventează aici și clasa a IV-a în anul scolar 1859/1860. Are ca învățători pe Ioan Litviniuc și Ioan Zibacinschi, iar director pe Vasile Ilasievici. Cadre didactice cu experiență, învățătorii săi participă la viața culturală și întocmesc manuale școlare. Termină
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
publicațiile vremii. Se înființează și o catedră de română, destul de târziu, după 1848. Este ocupată de Aron Pumnul. Cunoscut prin Lepturariu românesc, în patru tomuri, tipărit la Viena între 1862 și 1865, cea dintâi istorie a literaturii române în texte. Frecventează cursurile la Obergymnasium și frații săi, Șerban, Nicolae, Gheorghe și Ilie. Termină clasa I cu rezultate bune la învățătură. Nu are notă la română pe primul semestru și este clasificat de Miron Călinescu, erudit în istoria bisericii ortodoxe române. Elevul
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
la Döbling. În semestrul de iarnă 1869-1870 Eminescu a urmat cu oarecare regularitate cursurile. După aceasta, Eminescu nu s-a mai înscris până în iarna lui 1871-1872, când a urmat două semestre consecutive. În schimb, setea lui de lectură era nepotolită. Frecventa, cu mult interes, biblioteca Universității. Îl preocupau și unele probleme cu care avea să iasă în publicistică. Sosit incognito la Viena, Iacob Negruzzi îi comunică lui Eminescu impresia puternică provocată de poet în sânul societății "Junimea" din Iași, prin poeziile
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
a introdus pe Ion Creangă în societatea "Junimea". Rămas fără serviciu, Eminescu a primit postul de corector și redactor al părții neoficiale la ziarul local "Curierul de lași", unde numeroase rubrici redactate de el au fost publicate fără semnătură. A frecventat cu regularitate ședințele "Junimii". De multe ori l-a vizitat pe Creangă în bojdeuca sa. A făcut un drum la București, unde, prin Maiorescu, s-a împrietenit cu Mite Kremnitz, Veronica Micle a rămas, însă, idolul său. În 6 martie
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
următoare, precum și la se angaja în câmpul muncii, pe tot cuprinsul țării. În ultimii ani s-au înregistrat progrese semnificative în ceea ce privește înrolarea copiilor în instituțiile preșcolare. În 2011 numărul grădinițelor era de 1400, cu 19% mai mult decât în 2000, frecventate de 135427 copii. În 2006, în jur de o treime din copii din mediul urban și mai mult de jumătate din copii în vârstă de 1-6 (7) ani nu frecventau grădinița. Această situație se datorează plecării părinților peste hotare, lipsa
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]