10,090 matches
-
Jealous, editorul lui Hampstead and Highgate Express. Uneori o Împărțeau, glumind pe seama economiei făcute și obligându-l pe vizitiu să anunțe „landoul lui sir Hampstead“ când, la sfârșitul serii, venea să Îi ridice de la adresele respective, În vehiculul lui dărăpănat. Gluma ascundea o nemulțumire și o frustrare continuă. Du Maurier nu voia să renunțe la New Grove House și nici să refuze familiei aerul sănătos din Hampstead, de aceea Îi veni fericita idee de a-i lăsa acasă timp de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
biserică catolică pentru a fi pe placul unui aristocrat, prieten de familie, al cărui nume l-a primit. Cred că l-ar fi făcut și hindus, dacă asta i-ar fi Îmbunătățit perspectivele (Du Maurier râse puțin rușinat de propria glumă). Nu, nu e drept - erau creștini, Într-un fel, dar nu habotnici. Tata Îi detesta pe preoți și pe pastori - „les corbeaux“, le spunea, din cauza sutanelor negre. El și Maman se duceau rareori la biserică. M-au Învățat să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și ginerele său schimbau locurile. Pe drumul de Întoarcere, Henry Întreținea de obicei cea mai mare parte a conversației cu respectuosul și amabilul Charles, dar pe prima porțiune mai mult asculta, căci Du Maurier Îl distra cu un șuvoi de glume, anecdote și povestioare, unele autobiografice, altele inventate. Cu ocazia unei astfel de plimbări, Du Maurier menționă pentru prima dată ideea pentru o povestire cunoscută ulterior publicului sub titlul de Trilby, dar Henry nu Își mai amintea exact când, pentru că, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
din gură În gură“. Timp de câteva săptămâni urmăriră câștigurile modeste de la casele de bilete, nădăjduind În zadar Într-o schimbare În bine. Henry i se văită lui Alice că avea de Îngrijit doi invalizi, pe ea și piesa, dar gluma ascundea un sumbru presentiment al eșecului. Norocul le surâse pentru scurt timp În octombrie, când prințul de Wales Își exprimă dorința de a o vedea și Henry, abandonând orice urmă de mândrie, se dădu peste cap pentru a „decora“ sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Literară din Wolverhampton, unde fusese Însoțit de credincioasa Emma. „Când am văzut sala și am auzit că avea să fie plină, am pălit amândoi și ne-a stat inima. Când ni s-a spus că publicul avea să aprecieze fiecare glumă și spirit al unui celebru artist de la Punch, ne-am amintit că Întregul discurs nu conținea nici o glumă și ne-a stat inima iar... În timp ce băteam În sus și-n jos strada celui mai puțin frumos oraș, bătuți de vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să fie plină, am pălit amândoi și ne-a stat inima. Când ni s-a spus că publicul avea să aprecieze fiecare glumă și spirit al unui celebru artist de la Punch, ne-am amintit că Întregul discurs nu conținea nici o glumă și ne-a stat inima iar... În timp ce băteam În sus și-n jos strada celui mai puțin frumos oraș, bătuți de vântul de la răsărit, gândindu-ne la ce ne aștepta, ne-a cuprins un fior de moarte și un val
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
va plăcea unui număr imens de cititori“. Harper’s Îi oferiseră aceleași condiții bănești ca și până atunci, dar Du Maurier spera să Îi convingă să scoată ceva În plus pentru „acel ceva luminos“. Post scriptumul, În franțuzește, descria În glumă luminozitatea așteptată: „Lampions anticléricaux. Spécialité d’éclairage moral. Nudité - chasteté etc. etc. voir Trilby“. Henry simți un mic junghi de invidie - nici un redactor de carte nu Întâmpinase vreodată lucrările sale cu atâtea efuziuni -, dar Îl izgoni imediat, ca nedemn și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
la Întâlnirea cu prietenii din casa lui Gosse. În astfel de ocazii, Gosse era Întotdeauna darnic cu băutura, vrând fără Îndoială să compenseze austera abstinență care Îi caracteriza educația. Imobilizat În casă, Îi scrise amicului său, doar pe jumătate În glumă: „Am impresia că acesta este Începutul sfârșitului“. În aprilie avea să Împlinească cincizeci de ani. Chiar și În varianta cea mai optimistă, mai avea de trăit mai puțini ani decât trăise până atunci și era apăsat de conștiința ambițiilor neîmplinite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Era, evident, jenat de aluzia la inconstanță, căci adăugă meditativ: — În fine, femeile ar putea Învăța să se radă, la fel ca bărbații, dar În alt loc. Henry izbucni În râs și Du Maurier, care nu intenționase să facă o glumă, surâse bleg. Mai târziu se plimbară pe chei, privindu-i pe pescari reparându-și plasele și Încărcându-le În bărcile lungi și Înguste, pregătindu-se pentru pescuitul de noapte, apoi rătăciră Încoace și-ncolo pe străduțele Întortocheate, trăgând cu ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
vedere dacă nu după nume - erau publicul obișnuit al premierelor de la St James, admiratori devotați ai lui George Alexander, care Își atrăsese loialitatea lor de pe când era tânăr june prim În trupa lui Irving. Uneori spuneau despre ei Înșiși, În glumă, că sunt „armata lui Alick“. Schimbau Între ei o mulțime de glume și impresii, o mulțime de comentarii la adresa autorului principalului divertisment al serii. — ’Enery Jimes... cine-i ăsta? — Habar n-am, n-am auzit În viața mea de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
James, admiratori devotați ai lui George Alexander, care Își atrăsese loialitatea lor de pe când era tânăr june prim În trupa lui Irving. Uneori spuneau despre ei Înșiși, În glumă, că sunt „armata lui Alick“. Schimbau Între ei o mulțime de glume și impresii, o mulțime de comentarii la adresa autorului principalului divertisment al serii. — ’Enery Jimes... cine-i ăsta? — Habar n-am, n-am auzit În viața mea de el. — Da’ Guy Domville cine-i? — Tre’ să fie erou’ principal, fi’ncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
tare e hazlie Și În stil mare!“ Se auziră urale, În timp ce ușile de la galerie se deschideau și mulțimea se repezea Înăuntru. Imediat lângă intrare, un tânăr așezat pe un taburet Înalt, În spatele unei tejghele Înghesuite, le lua șilingii. Mormăind, schimbând glume și Împingându-se, suiră cele patru etaje pe scările fără mochete, până „la cucurigu“, grăbindu-se să apuce locurile cele mai bune.] Se cercetă În oglinda montată pe peretele holului, Îndreptându-și lavaliera și netezindu-și barba. Costumul de seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Și eu. Te simți pus pe același plan cu clasele comerciale, nu-i așa?“ Încă de la primele replici ale Soțului ideal, Înțelesese că venirea aici fusese o greșeală. Nu era În stare să intre În atmosfera piesei, nu rezona la glume și nu reușea să urmărească intriga, pentru că gândurile Îi erau altundeva, la o altă piesă - sau jumătate din gânduri, sau toate gândurile, jumătate din timp. Era ca și cum ar fi primit informații din două surse În același timp, dintre care doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de neînțeles cu referire la pălărie. Câțiva alții pretextaseră câte ceva pentru a pleca mai devreme. Făcuse toate gesturile pe care le face o gazdă, Întreținuse conversația - deși nu Își amintea ce spusese - și chiar Încercase, când și când, câte o glumă. Cu multă delicatețe, Marion Terry se străduise să Îl Înveselească, asigurându-l că rolul dnei Peverel era cel mai bun din câte avusese până atunci, iar Elliott, după ce băuse prea mult vin, povesti o Întâmplare lipsită de haz, Întâmpinată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
discurs după lăsarea cortinei? Întrebă el. — Da, dar nici pe ăsta nu mi-l amintesc. — A ținut un discurs foarte frumos, spuse Emma, loială, În care o lăuda pe Dorothea Baird și Îi mulțumea domnului Tree. Și a făcut o glumă despre Gerald și toată lumea a râs și a aplaudat. — Și Gerald ce mai face? Întrebă Henry. — Se distrează de minune, zise Du Maurier zâmbind. Și se roagă ca Tree să se Îmbolnăvească Într-o zi, ca să poată să Îl Înlocuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu Emma și cu familia, expunându-se valurilor Înghețate de aer dinspre Marea Nordului și Încercându-și forțele pe pantele sale nemiloase. În consecință, sănătatea lui avusese, bineînțeles, de suferit, În ciuda faptului că masca informația În felul său caracteristic, cu o glumă: „Abia când te chinui să mergi la deal Îți dai seama cât de repede mergi la vale“. Vechiul său prieten și eroul său, Millais, murise de cancer În august și Du Maurier fusese invitat să facă parte dintre cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
slabe, criticile nefavorabile și indiferența publicului cititor față de opera lui. Cum de se așteptase vreodată să devină un autor vândut era un mister. Ilizibilitatea cărților sale de mai târziu - toate cele de după Portretul unei doamne, după părerea ei - devenise o glumă În familie. William Îl Îndemnase nu o dată să scrie mai simplu și mai direct, dacă voia să atragă cititori, dar stilul lui Henry devenise, dimpotrivă, tot mai elaborat și mai obscur, după care Își distrusese și opera de Început, revizuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să mai credem În detașarea totală?“ Cu alte cuvinte, găsește interacțiunea dintre dezvoltarea propriei conștiințe și lumea pe care o populează atât de bogată și de satisfăcătoare, Încât nu poate accepta ideea că sentimentul sinelui astfel produs este o simplă glumă a Naturii, demascată cu cruzime În clipa morții. Ține să sublinieze că nu este „o credință“ (cuvânt pe care l-a evitat cu grijă), ci „o dorință“. În fapt, Întregul eseu este marcat de o convingere implicită, o idee pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
strigând: „Dați-i drumul, fiecare își înhață câte o bicicletă. Și pe urmă, țuști, dincolo...“ Obiecția mea exprimată cu jenă, dar fără nici o îndoială: „Domnule plutonier, din păcate nu știu să merg cu bicicleta“ va fi considerat-o drept o glumă proastă. Nimeni n-a râs. Și nici nu s-a găsit timpul necesar ca să explic cauzele mai adânci ale vinovatei mele neputințe și ca să mă scuz, de pildă, așa: „Mama mea, care are un magazin de coloniale care merge așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care era de presupus că se afla linia frontului nostru. Tăcere. Doar vrăbii și pițigoi prin tufișuri. Nu că aș fi învățat ceva de la acel plutonier pentru care incapacitatea mea de a face uz de o bicicletă fusese doar o glumă proastă, dar hotărârea repede luată de a urma șinele ca pe o indicație profetică s-a dovedit a fi corectă. După ceva mai mult de un kilometru de mers pe traverse de lemn și pe pietriș am văzut pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-ntregul adevărat și avea voie să fie uitat, ca și când s-ar fi putut trăi foarte bine fără Führer. De asemenea, în masa morților individuali, anunțata lui moarte eroică s-a pierdut și a devenit o notă de subsol. Până și glume puteai să faci acum despre el, despre el și iubita lui, pe care nu o arătase până atunci, dar care acum era tocmai bună pentru zvonuri. Mai palpabil decât făptura lui, oriunde ar fi dispărut aceasta, era liliacul de afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
așa că doar o dată sau de două ori am pierdut trenul și a trebuit să o iau în urma lui pe jos, singur pe toată distanța aia lungă. Un ritm atât de agitat miroase a trudă care te face să asuzi, nu glumă, și a cartele de muncă grea câștigate cu mult chin, dar nu era chiar atât de rău, din cauză că în timpul aproape oricărui schimb cădea curentul pentru o oră sau două, ceea ce nu era neobișnuit; pretutindeni, oprirea curentului făcea parte din cotidian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
meu, cu care mă întâlnisem încă din anii școlii pe pânza cinematografului. Auzind trăncăneala lor zilnică despre teatru, mi s-a trezit - odată cu cealaltă foame - și aceea de artă, așa că mi-ar fi plăcut să mă bag în discuția despre Glumă, satiră, ironie a lui Grabbe, o piesă care e posibil să se fi aflat în repertoriu; dar am rămas mut și am continuat să mă înghesui în acele învățăcele într-ale artei actoriei, oricât de lipsite de forme și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ale profesoarei mele, Lilli Kröhnert. Ea îl numea „unul dintre cei mari de tot“. La Moog, însă, numele Lehmbruck nu a fost pomenit. În orice caz, despre modelul de ghips se vorbea în șoaptă. Una dintre calfe a aruncat o glumă: „Din unul faci trei“. Atâtea blocuri de gresie erau în lucru. Era evident că această comandă venea de la un negustor de artă care făcea comerț cu copii pe care le dădea drept originale și le scotea la vânzare pe piața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Kaiser pe care-l chema pe numele mic Joachim, să fi avertizat publicul împotriva laudelor excesive. Deoarece însă până și bărbatul cu sprâncenele stufoase, care se numea Richter și care ședea lângă scaunul celor ce citeau, care era numit în glumă „scaunul electric“, părea mulțumit, în orice caz susținea a fi auzit „un timbru de o înviorătoare noutate“, el a dorit să mai audă o dată numele tânărului sculptor care-și făcea apariția ca poet, fiindcă-l uitase din nou, dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]