9,562 matches
-
departe? La Cimitirul Sărata (mi-a povestit ulterior Ilie Boca) totul a decurs în mod haotic. Soția lui Coban a leșinat, fiii s-au repezit s-o ducă acasă, iar lumea a plecat înainte de a fi fost coborît sicriul în groapă. Afară bătea un vînt rece, înțepător. O femeie îi îmbia pe cei rămași cu colivă înghețată. Ce ironie! Criticul fusese un gurmand și un băutor priceput. După ce a căzut pe gheață, femeia din fața mea a ținut să-mi explice: „Mi-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
le lipsește. *A-l acuza pe „Tovarășul” că e „analfabet” nu-i lucru care să mă determine cel mai mult să fiu împotriva lui. Unii, cu o instrucție și mai precară, au condus imperii: „Ajuns bătrîn, cu un picior în groapă, el (Iustin) nu cunoștea deloc scrisul și se dovedea, cum zicem noi, un analfabet, lucru ce nu se mai întîmplase pînă atunci în împărăția romană. Era obiceiul ca împăratul să-și pună semnătura pe hotărîrile luate în numele său, dar Iustin
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mai eram cu cineva (Valeriu?). În loc s-o ia spre biserică, înainte, coloana a luat-o spre dreapta, apoi a intrat în grădina lui Pacurel, unde era mormîntul celui ce urma să fie înhumat. Oprindu-se la unul din capetele gropii, călugărașul a spus pe un ton impersonal, răutăcios, dar fără a privi către cineva anume: „Ai să mori!” Crezînd că mi s-a adresat mie, am tresărit. „Da, însă nu acum!”, i-am răspuns. Lumînările ardeau strălucitor, bătute de vînt
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lui Polynike de către Antigona, și-l duce În câmpul tragic. Simbolul este mult mai puternic decât dacă i-ar fi fost aduse oasele, și din nou, crește tensiunea când din ce-ați scris se știe că a fost aruncată În groapa comună de la Jilava. Am citit cartea În momente de așteptarea Învierii. și mi-a sporit speranța că nu ne vom prăbuși. ar fi permis să se descurce. Ceea ce a și făcut, arătându-și la Întoarcerea În țară recunoștința pentru sprijinul
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
o seară pe la orele 8 și jumătate, când venea de la muncă, a fost oprit din drum de mașina poliției și urcat cu forța în mașină. A fost lovit în cap, revenindu-și spre ziuă, când a reușit să iasă din groapa în care fusese aruncat în apropiere de Mangalia. A fost luat de o mașină și dus la spital în Constanța. Medicul i a pus diagnosticul de contuzie mintală din cauza traumatismului cranio-cerebral suferit. După ce și-a revenit, medicul, căruia fratele meu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
toți trag la răspundere doar pe șoferi și te țin până noaptea târziu, ca până la urmă să pleci cu mașina tot nereparată cum trebuie. După ce ai ieșit pe poartă, îți vine să-ți blestemi zilele din cauza drumului cu sute de gropi, cu zăpadă necurățată și cu dâmburi de gheață în timpul iernii. Le înghiți pe toate. Dar apar miliția și controlul de la IRTA, care nu se poate să nu te oprească și să nu ți caute nod în papură. Dacă ai scăpat
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
care le-a urzit în urmă cu ani de zile. Ultimele știri din București arată că speranțele noastre au fost zadarnice. Osemintele domnilor români sunt scoase din mormintele în care au odihnit vreme de sute de ani și aruncate la groapa de gunoi. Ce altă semnificație să aibă intenția de a dărâma biserica mare a Mânăstirii Cotroceni, pe care un călător englez de la începutul secolului al XVIII-lea o găsea la fel de bogată în podoabe ca vestita Sfântă Sofie din Constantinopol? Aici
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
La crematoriul uman, incinerările s-au făcut pe ascuns, în sensul că rudelor li s-a dat o urnă, dar cine poate ști ce conținea aceasta, deoarece presiunea gazelor nu a asigurat incinerarea, iar despre decedați au fost aruncați în gropi. Mormintele și cavourile nu se mai pot vinde și cumpăra, fiind proprietatea statului, și după șapte ani trebuie evacuate. Românul nu mai are drept la somnul de veci. În schimb, la negru, se pot închiria cripte cu până la 1.000
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
a oprit un sergent de miliție. Faptul ni s-a părut oarecum neobișnuit, deoarece nu condusesem cu mai mult de 80 de kilometri pe oră, mai mult nici n-am fi putut, pentru că era întuneric beznă, iar șoseaua plină de gropi. Milițianul întâi s-a uitat la inițiala mașinii noastre ca să știe sigur din ce țară venim, apoi, pe un ton vehement și agresiv, ne-a cerut actele, pe care le-a băgat imediat în geanta lui. După asta ne-a
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
nu l-am mirosit deja În vara aceea la Predeal pe Ceaușescu?... Să te căsătorești de trei ori, asta se mai Înțelege, se mai iartă. Bărbați, femei, oameni suntem! Dar să ajungi la 62 de ani călcând orbește dintr-o groapă În alta, dintr-o iluzie În alta?”. Dincolo de gropi și iluzii, pierdute cu vârstele pierdute, rămânea patosul angajării, al interogației, oroarea juvenilă față de minciună și oportunism, păstrată dincolo de vârste. Exacta evaluare a inevitabilului schimb de acomodări cu realitatea era mai
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Predeal pe Ceaușescu?... Să te căsătorești de trei ori, asta se mai Înțelege, se mai iartă. Bărbați, femei, oameni suntem! Dar să ajungi la 62 de ani călcând orbește dintr-o groapă În alta, dintr-o iluzie În alta?”. Dincolo de gropi și iluzii, pierdute cu vârstele pierdute, rămânea patosul angajării, al interogației, oroarea juvenilă față de minciună și oportunism, păstrată dincolo de vârste. Exacta evaluare a inevitabilului schimb de acomodări cu realitatea era mai ales un proces al maturității, desigur, când trecutul poate
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
accepta măștile „renașterii” sau orice alte trucuri compensatoare: fals redobândita legitimitate, siguranța de sine, Încolonarea mistificatoare - negociate, toate, prin ipocrizia socială a cotidianului. Naratorul opune acestor iluzorii soluții scrisul. Natura scrisului său nu-i pare altceva decât „săpatul continuu la groapa aceea pe care ceilalți Începuseră s-o sape pentru mine... cei care, grăbiți doar pentru că n-au avut timp s-o termine, și fără măcar vreo diabolică batjocură, oh, nu, simplu, fără să le pese, fără măcar să se uite Împrejur
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mi s-a Îngăduit să fiu la Auschwitz și că pe temeiul iudaității mele am experimentat și supraviețuit acel ceva... și că acum știu, o dată pentru totdeauna și irevocabil, ceva la care nu voi renunța niciodată.” Scrisul - „săpatul continuu al gropii” - Își relevă, totuși, În cele din urmă, scopuri și speranțe, care vin dinspre fugara fantomă, de neuitat, a Profesorului: supraviețuirea spirituală. Când instinctul „nu mai vrea și probabil nu mai este capabil să supraviețuiască”, spiritul solicită propria formă, ca să poată
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
bănuielii li s-a aprins imediat în suflet, dar băiatul a zis că se întoarce, că s-ar putea să fi rămas la trecerea pârâului mlăștinos, pe care ceilalți îl trecuseră cu ușurință și el o fi călcat într o groapă pe care băiatul o știa și o ocolise. Chiar așa se întâmplase. Băiatul l-a scos din mocirla din care Boroancă se zbătea să iasă și după un timp prețios înainte de a se crăpa de ziuă l-a adus în locul
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de Corneliu Georgescu. A vorbit de actul asasinării Căpitanului. Mai întâi a fost ștrangulat, apoi s-au tras gloanțe în trupul lui și a celorlalți camarazi, uciși odată cu el. Călăii nu s-au mulțumit cu aceasta, ci au turnat în groapă, peste trupurile lor și bidoane de acid sulfuric. În timpul când descria această scenă înfiorătoare, i s a făcut rău de emoție. Devenise alb ca varul și a căzut la pământ. Legionarii l-au scos afară din sală, la aer. Și-
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
fuseseră legați de mâini și de picioare (la picioare având și lanțuri), de băncile din două mașini polițienești și apoi să mai fie și împușcați în ceafă ca să simuleze intenția de evadare, iar în final să-i îngroape într-o groapă comună sub o placă uriașă de beton peste care să așeze pământ și să semene iarbă, aparțin de un ritual satanic ad-hoc... Nicolae Petrașcu s-a hotărât în cele din urmă să treacă și el peste graniță, dar cu hotărârea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
permutării e legal. Am deschis la ultima pagină și m-am uitat peste documentație. Da, era permis. Am citit atent de câteva ori. Era legal, parafat și cu cinci semnături pe deasupra. Ce naiba era în capul ălora de Sus? Sapi o groapă și ți se cere să o umpli; după ce o umpli, primești ordin să o sapi iar. Nu știu ce să mai înțeleg. Își bat joc de mine pur și simplu. — V-aș ruga să-mi faceți niște copii color ale acestor documente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ne rătăcim. Nemaipomenit! am exclamat. — Au trecut cincisprezece minute. Hai să ne grăbim! Am mai dat și peste alte intersecții, dar nu ne-am rătăcit pentru că ne-am ghidat după clame, reușind astfel să economisim timp prețios. Pe alocuri erau gropi cu diametrul de cincizeci până la șaptezeci de centimetri, dar și astea fuseseră marcate pe hartă ca să ni se atragă atenția să nu cădem în ele. De curiozitate, am aruncat într-una din ele o piatră cât pumnul, dar nu i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nu i-am auzit ecoul, deși am așteptat destul de mult. Aveam impresia că piatra ajunsese în Brazilia sau în Argentina. Mi s-a făcut inima cât un purice numai la gândul că aș fi putut cădea într-o astfel de groapă. Drumul cotea la dreapta și la stânga, cobora încontinuu, dar n-am dat peste vreo pantă abruptă. Doar intersecții. Multe intersecții. Pe tot traseul ne-am îmbrățișat o singură dată. Fata s-a oprit brusc, s-a întors spre mine, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
A scos harta ca să vadă unde ne aflam. Am plimbat lanterna în jur. Bolta avea formă de dom, iar încăperea era circulară. Se vedea mână de om aici. Peretele era neted, asperitățile dispăruseră cu totul. În mijlocul pardoselii se afla o groapă nu prea adâncă, cu un diametru de aproape un metru. În groapă, ceva nămolos, vâscos. Nu știu cum să-i definesc consistența, dar emana un miros grețos care-mi lăsa o senzație de acid în gură. — Cred că ne apropiem de sanctuar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
jur. Bolta avea formă de dom, iar încăperea era circulară. Se vedea mână de om aici. Peretele era neted, asperitățile dispăruseră cu totul. În mijlocul pardoselii se afla o groapă nu prea adâncă, cu un diametru de aproape un metru. În groapă, ceva nămolos, vâscos. Nu știu cum să-i definesc consistența, dar emana un miros grețos care-mi lăsa o senzație de acid în gură. — Cred că ne apropiem de sanctuar, zise fata. Suntem salvați. Întunegrii nu trec dincolo de el. — Înțeleg că ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mă dureau urechile de parcă mi le spinteca cineva cu cuțitul. O să-l caut pe Paznic a doua zi dimineața. Voiam să știu neapărat și ce mai făcea Umbra. Am urcat panta înghețată a dealului. 23 În țara aspră a minunilor Gropi, lipitori, turn — Nu e cutremur, spuse fata. Ne paște ceva mult mai grav. — Adică? A vrut să zică ceva, a oftat adânc și apoi a clătinat puternic din cap, disperată. — N-am timp să-ți explic acum. Trebuie să fugim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
am țipat eu întorcându-mă spre lumină. Încerc să mă descurc singur. Nu mai trage! — Ești teafăr? — Să zicem că da. Cureaua era agățată de marginea lespezii. Mi-am adunat toate forțele și am reușit să scot un picior din groapă. După ce-am reușit să ies cu totul, ea a venit lângă mine ca să se asigure că eram întreg. — Scuză-mă că nu te-am ajutat mai mult, dar a trebuit să mă țin bine de stânca aia ca să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
reușit să ies cu totul, ea a venit lângă mine ca să se asigure că eram întreg. — Scuză-mă că nu te-am ajutat mai mult, dar a trebuit să mă țin bine de stânca aia ca să nu cădem amândoi în groapă. — Nu-i nimic. Dar de ce nu mi-ai spus și mie că sunt gropi pe-aici? N-am mai apucat. De aceea am țipat la tine să te oprești. N-am auzit. — Hai s-o întindem repede! Atenție! Vezi că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
eram întreg. — Scuză-mă că nu te-am ajutat mai mult, dar a trebuit să mă țin bine de stânca aia ca să nu cădem amândoi în groapă. — Nu-i nimic. Dar de ce nu mi-ai spus și mie că sunt gropi pe-aici? N-am mai apucat. De aceea am țipat la tine să te oprești. N-am auzit. — Hai s-o întindem repede! Atenție! Vezi că sunt multe gropi. Mai avem un pic și scăpăm, dar trebuie să ne mișcăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]