KorAP: Find »[drukola/base=ins & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...306 307 308 ...350 >

8,741 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806

flori culese în zorii unei tinereți pierdute când emoțiile plâng rouă. Este posibil că într-o altă dată ei lăsau umbre sălbatice, înghețate sau de foc. Mie mi-au plăcut cele de pelin, căci acesta e gustul umbrelor ale căror inși și lucruri au părăsit demult acest pământ. Iar lunile de iarnă sunt atât de lipsite de strălucire, fade, dar în același timp atât de luminoase. E grunțuloasă și senină. Primele umbre ale primei luni sunt reci și ultimele calde. Umbrele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
el în împărăție, și făcură o nuntă ca-n povești, de neuitat. Nunta ține și acum, căci chiar în acest moment, cât vorbi, se îndreaptă spre nuntă și alți feți frumoși și fecioare, zmei, vrăjitoare, razele Soarelui, sclipirile Lunii și inșii din popor, curioși de tot soiul și petrecăreți curați la suflet. Am văzut căzând o stea Pe pământ Mi-am dorit o ploaie de stele Ca ea Să-mi pun pe ele toate dorințele mele. Ne sorbeam cafeaua la mansardă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
ne trezi. Ceașca din porțelan, cu trei vișine pe ea, frumos conturată cu roșu, se asorta cu galbenul lambriului de pe pereți. Și vorbirăm multe cu acel prilej, în legătură cu vremea, cu sufletele noastre. Astfel de plăceri sunt rare în viață, întrucât inșii liniștiți care să facă și să tacă sunt rari. Ne-am spus multe, și nimic personal. Ceea ce era personal se înțelegea, era între noi, în priviri. Se mirosea un parfum feminin de viorele, și altul masculin, un after-shave. Lângă locul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
joie de vivre et tu veras qu'il n'y a rien là. Tout c'est comme un vent de printemps qu'on sent pour un instant, et qui va dispparaître pour toujours de nos vies, sans laisser des traces. Insul care se cunoaște, care cunoaște și care nu interacționează Cel ce înfăptuiește crime pentru a stăpâni moartea. Mama și veghea îmi lipsesc. Au plecat. Ce mă fac în lumea asta plină de vagabonzi sau ignoranți? Însă e bine că a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
privire ceea ce lăsa înapoi. La ce bun s-o fi făcut? Pe stradă încă picura. Mașinile care circulau cu viteză stropeau nepăsătoare, trecând prin bălți. Unii oameni aveau să te lovească, nesimțiți, și, aveau să treacă mai departe, înjurând. Îndrăgostiți, inși uniți de fapt de viață, aveau să-și zâmbească nefolositor, deznădăjduit. Tineri în gașcă aveau să facă panaramă, mânați de necazuri și fericiți cu prietenia lor, ignoranți la un pericol mai mare. Persoane în vârstă aveau să se certe și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Timișoara, Cluj). Poienița Brașov, cu Biserica Neagră și Palatul Ecaterinei, hotelurile de lux foarte interesante caracterizează vacanța impecabilă. Iar Caragiale cu a sa "O scrisoare pierdută" a imortalizat vivacitatea noastră. Știm care este diferența între o persoană rea-crudă, și un ins rău mojic, dezagreabil. Copii. Copii distante. Vise. Vise de zi. Ruină. Ruina apasă, Iubire. Iubirea-i incertă. Mare. Marea-i furioasă. Fragmente. Fragmente-n durere, Lacrimi. Lacrimi alunecă, calm. Iubirea. Ce e iubirea? Merg. Merg aiurea Constant. Ce e constant

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Rochia ei era albă, lungă, finuță, cu breteluțe și un decolté foarte cuminte, en coeur. Un șal alb cu franjuri argintii îi completa ținuta care cucerea prin stilul său cumințenia ei . Ceilalți, bărbați, păreau plictisitori, cu excepția unui tânăr, fiul unui ins prezent și el la petrecere. Tipa se ridică și îl sărută pe Angi pe obraz, vizibil cu entuziasm: Ce bine că ai putut să vii. Te așteptam. Apoi, privindu-mă, îmi zâmbi și adăugă: Tu trebuie să fii fiica lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Însă după moartea mamei mele, Irène, ne-am mutat aici. Ne place foarte mult în Franța, spuse Angi, deși Irin visează să călătorească prin locuri cum ar fi Iugoslavia... Ce anume îți place acolo? întrebă Françoise. Felul în care gândesc inșii respectivi, cultura balcanică, obiceiurile ortodoxe. Și România e un loc în care sun multe inteligențe. Literatura cel puțin e genială. Aici chiar îmi placi, spuse Amèlie. Și eu ador literatura. În fine, îmi place arta, intervin. Și a călători prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-o să și le facă. Ți-a scris de câteva ori însă, cum tu ai fost plecată... Ce-ai mai văzut prin țările prin care ai trecut? În străinătate totul este diferit. Trebuie să înveți să cunoști rapid locurile și inșii respectivi pentru a supraviețui. Acest lucru e cam așa și aici. Să știi că în Franța și în Anglia lucrurile stau mai simplu. Sunt câteva lecții și cam atât. Și te-ai simțit bine? Să știi că da. Pot spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
și strălucitoare, irisul parte comună cu aluminiul globurilor oculare, și deci nimic nu mișcă în mine. · Și știind că totul este rațiune, totul este biologie. Și citind o carte în carte, îmi amintesc: El era un împărat ce trecea drept ins de rând. Ea era o fată virgină, incredibil de frumoasă, perfectă. Iar el încrezut, ea mândră și sensibilă. Se văzură la o nuntă pa care ea o organiza, și de viitorul căreia depindea viitorul întregii sale familii. Timpul afară era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Și pe el îl voi păstra, i-am spus, ca prieten și poate conta pe sprijinul meu. Însă trebuie și eu să am viața mea. Nu voi uita niciodată că el mă va face să-l privesc ca om, ca ins, și fără să țin cont de relația noastră. E un privilegiu. Și se făcea în visul meu că tocmai omorâsem pe cineva. Încep să mă calmez în camera de hotel. Fu un accident și trebui să ascund crima. Îmi trag

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
coama ei cu mâinile ținându-mă, mă poartă firească. Și el pe urmele lăsate vine, l-aș vedea, de aș merge pe loc drept, însă eu sunt în zig-zag. Fug, fug, fuga-i fugă. Plec rapid. Și iată că văd inși, mă pregătesc să țip, le fac cu mâna, însă el vine și îmi ia mâna, mi-o răsucește. Eu îngenunchez, îmi dau lacrimile și numai pot țipa. ei pleacă, nu-i mai văd, îi pierd. Mă las la pământ și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
ziarul. În șemineu, pur de design, arde focul. Și, nu știu cum se face, că chiar în acel moment, se uită și el pe fereastră. Mă vede și sare în picioare. Iar eu o rup la fugă prin pădure. Imediat adună mulți inși, câțiva câini și pornește pe urmele mele. Fug disperată, presimțind că nu mă va lăsa să plec. Mă simt deja nedreptățita lui prizonieră. Și, în câteva minute, deși trăgeam din răsputeri și eram toată transpirată, nu mai puteam fugi. Însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Și, în câteva minute, deși trăgeam din răsputeri și eram toată transpirată, nu mai puteam fugi. Însă el nu porunci să se dea drumul la câini, ci veni chiar el să mă prindă. Și, când, după mult efort și goană, inșii lui mă înconjurară, el mă prinde de mijloc. Eu mă zbat cît pot, țip, însă el nu-mi dă drumul. Vreau să plec, însă îmbrățișarea lui e și ea plăcută și nu aș vrea să-l las singur. Are destulă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
el îmi zice să nu fac această greșeală. Și cum mă hotărăsc că mai bine fug să scap, urc scările. Curând aflu că nu e nici o ieșire din casă. Să mă ascund, ce rost ar avea. Are peste douăzeci de inși, mă va găsi. Mă calmez și cobor. Îl văd citindu-și liniștit, ca și până atunci, ziarul. Zăbovesc câteva minute, se uită la mine: E o greșeală. Nu venii decât să arunc o privire pe aici. Știu. Deci pot pleca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891

nici un chef de înfăptuit, belim belingherul!... Astfel vorbea, simțindu-și papila gustativă beteagă de la niște citate aramaice, grecești și latinești, cu ajutorul cărora triumfase recent în câteva turniruri teologice, rașchetase învățăturile mai multor biserici, împinsese sub pojghițele demnităților eclesiastice sumedenie de inși, dar și din pricina cărora i se aplecase, zbura acuma mofluz, la doar două degete de a deborda, abătîndu-se deasupra Capitalei, nu în ultimul rând pentru a-și clăti și tăvăli cerul gurii prin aroma pipărată a dialectului dâmbovițean. Avea și

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
Va fi mîntuit"." Am invocat numele lui Iehova și-am așteptat..." Eu - șopti Gabi cel Norocos - arunc neliniștit pătura sub care ne camuflasem. La cinci metri de mine, totul normal. La zece metri, un tip care citește, tipe care ascultă, inși ce se foiesc, pregătindu-se de plecare. La cinsprezece metri, priveliște halucinantă. Încremenesc. Sub acțiunea incantației, jumătatea depărtată a încăperii a fost turtită. Și este cuprinsă într-un asemenea proces de micșorare progresivă, încît ar putea să încapă întîi în

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
vrăjită de diftongi, vocale, accente, sunete mute ce se dovedesc, de la primele silabe, formula salvatoare ce oprește expulzarea noastră în stratosferă. Terchea-berchea rostește prima parte a formulei, cu o voce răspicată, concentrată și stăpînită: "Fac parte din cei douăzeci-treizeci de inși care conduc lumea Timizi neștiuți disperați De la posturile lor de comandă cu birourile răsturnate De pe fundul genții Diavolului printre role de scoci nori și chitanțe Ținând în echilibru fragil limba lumii Rugîndu-se neîncetat Ca Dumnezeu să îi treacă între numărul

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
solidarizați printr-un catgut special, rămâneam atârnați de legile marochinăriei) a fost apariția unui terchea-berchea. A pășit cu ușurință și inconștiență în încăpere, descins tocmai atunci de la Cursurile Facultății lui de Foraj din Ploiești. Era un străin, un ucenic, un ins misterios, nu făcea parte din Cenaclu. A privit cu nepăsare în stânga și-n dreapta, a ochit cu precizie ceea ce imediat vă voi spune. Și, aproape simultan cu calamburgiul, s-a apucat și el (prăvălindu-se insolent pe ultimul rând de

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
mai adânc în străfundurile etajului întîi, semănând tot mai descurajant cu o grotă...) Depășisem rămășițele cabinetelor de limbi străine, foto, materialism-dialectic, istoria mișcării muncitorești, mărșăluind printre ruinele sediului, parcă dinamitat, al revistei studențești "Convingeri Comuniste", conduse, pe atunci, de către un ins controversabil, Paul Nancă. Domolisem aproape complet convulsiile luminoase ale cubului de cleștar, ambalîndu-l într-un șal de mătase, pe care și-l vârâse apoi necunoscuta în buzunar. În două secunde, în dreptul deschizăturii fostului pervaz, se ivi și spinarea viorie a

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
recitând una din șmecheriile lui talmudiste. Și, când și-a dizolvat iarăși belciugul în halbă, ca pe-o pastilă de calciu efervescent, în pojghița lui au apărut imprimate și numărul și seria mea de pașaport. 92 DANIEL BĂNULESCU lui - un ins, Cărtărescu, al cărui pontificat fusese apreciat drept cel mai împlinit al ultimelor zece... ...Pe numele său laic, noul Papă al Poeților a fost slobozit pe Pământ, să joace joace sub tricoul de Cristi Popescu. Este înalt, dolofan, iubăreț, agită o

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
Laurențiu Ulici, Editurii "Cartea Romînească", Editurii "Nemira", Fundației Soros pentru o Societate Deschisă - Filiala Cluj (în chip special, pentru acordarea, în anul 1995, a unei burse în cadrul programului de "Creație și traducere literară"). Fac parte din cei 20-30 de inși care conduc lumea Timizi neștiuți disperați De la posturile lor de comandă cu birourile răsturnate De pe fundul genții Diavolului Amestecați printre rolele lui de scoci, nori, schelălăiturile lui atmosferice și chitanțe Ținând în echilibru fragil limba lumii Rugîndu-se neîncetat Ca Dumnezeu

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311

zice că-i taman dragul de Deggle în persoană ăl de-ți vorbește. Și se arăta extrem de încântată de ghidușia jocului ei de cuvinte. Atunci Vultur-în-Zbor își zăvora gura și își înăbușea gândurile. A doua îi aparținea chiar lui Deggle. Insul venea și pleca pe drumul său neștiut, se fâțâia când înăuntrul, când în afara vilei doamnei Cramm de pe coasta sudică a Maurispaniei, și de fiecare dată când pleca, își flutura mâna fără să zâmbească și spunea: „Etiopia!“ Era o glumă complicată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
chef de un pic de exercițiu, madame. — Așa-mi place, Media, spuse madame Iocasta, lăsând cămașa de noapte să-i cadă pe podea. Devoțiune. — E o plăcere, madame, a răspuns Media, venind către ea. Stop. Domnul Norbert Page era un ins micuț. Purta ochelari bifocali mici, cu rame de argint. Mergea cu pași mici. Bea în cantități mici. Mâinile-i schițară mici gesturi nervoase când descoperi că ușa șopronului nu era încuiată. Alex devenea mult prea bun la mânuirea scobitorii aurii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
grupului vesel. Va spune în sinea lui că o face pentru a elibera insula de tiranie. Poate că așa va fi. Poate că în realitate e mai interesat de Irina Cerkasova decât ar vrea să fie. Aceștia sunt cei trei inși care vor trece prin Poartă căci o voi lăsa deschisă. Flann O’Toole, cum ai observat în mod cert, are mâini foarte puternice. Mâini de ucigaș, își aminti Vultur-în-Zbor. — Figura cheie din toată povestea asta este Liv, spuse calm Grimus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]