9,535 matches
-
Rovine a făcut posibil ca Divizia 1/17 infanterie să-și continue marșul în acel întunecat noiembrie al lui 1916. Timp de doi ani cât a durat administrația militară germană, întreaga viață economică a Craiovei a fost paralizată. În perioada interbelică, orașul, situat într-o zonă eminamente agrară, înaintează cu pași prea mici pe calea industrializării, în raport cu alte zone urbane ale țării. Marii moșieri din Oltenia, depozitării unor însemnate capitaluri provenite din despăgubirile de la împroprietărirea țăranilor, își vor investi fondurile în
Craiova () [Corola-website/Science/296942_a_298271]
-
științele naturii. Muzeul dispune de un bogat patrimoniu ce cuprinde colecții de numismatică și arheologie precum și diverse obiecte și documente ce ilustrează principalele evenimente istorice ale acestor meleaguri. Muzeul a fost organizat pe baza donațiilor făcute în 1908. În Craiova interbelică se construiește așa-numită Casa Alba (pe una din laturile grădinii centrale - English Park - realizată în stilul unui scuar londonez), după planurile arhitectului Constantin Iotzu. Dintre realizările contemporane trebuie amintit noul edificiu al Teatrului Național, inaugurat în 1973, aflat printre
Craiova () [Corola-website/Science/296942_a_298271]
-
în „industria mare” se ridică la 40, iar în 1930 numărul de muncitori este de 5.530. Se afirmă și comerțul bancar, la începutul secolului al XX-lea existând deja șase bănci și două case de schimb valutar. În perioada interbelică, orașul, fiind situat într-o zona eminamente agrară, înaintează cu pași prea mici pe calea industrializării. Astfel, în 1939, în Craiova existau numai 7 întreprinderi cu peste 100 de muncitori: Fabrica de postav „Oltenia”, „Scrisul Românesc, Fabrica de paste făinoase
Craiova () [Corola-website/Science/296942_a_298271]
-
Micșa, Mezei și alții. La Marea Adunarea de la Alba Iulia din partea comitatului Solnoc-Dăbâca au participat 68 de delegați aleși, iar din partea orașului Dej un număr de 11 delegați, care au votat unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918. Perioada interbelică a însemnat dezvoltarea orașului pe toate planurile: edilitar, administrativ-politic, economic și cultural. Personalitatea care s-a remarcat a fost primarul dr. Pop Cornel, Această dezvoltare și evoluție a fost oprită de cel de-al doilea război mondial. După Dictatul de
Dej () [Corola-website/Science/296961_a_298290]
-
Viișoara). Consiliul comunal a acceptat unirea primelor două, nu însă și pentru Viișoara, întrucât ""terenul dintre localități este inundabil și, deci, impropriu construcțiilor de locuințe, apoi Agârbiciu, fiind comună săracă, prin unificare ar fi o povară pentru Ghiriș"". În perioada interbelică a devenit sediul plășii Câmpia Turzii (fosta plasă Turda), în cadrul județului Turda. În anul 1930 se ridică o Biserică Greco-Catolică din cărămidă în cartierul Sâncrai (fost Ghiriș-Sâncrai), pe locul unei biserici mai vechi din lemn. În acel an în Câmpia-Turzii existau
Câmpia Turzii () [Corola-website/Science/296962_a_298291]
-
origine germană, cunoscuți că germani dobrogeni. Majoritatea acestora au părăsit localitatea în 1940, fiind strămutați cu forța în Germania nazistă, sub lozinca "Heim ins Reich" (Acasă în "Reich"). Până la reforma admnistrativă din anul 1950, Tulcea a fost reședința județului Tulcea (interbelic). După instaurarea regimului comunist în România, Tulcea a devenit reședința unui raion din Regiunea Dobrogea. După cel de-al doilea război mondial, orașul se extinde și se modernizează. În prezent vatra orașului atinge o suprafață de 115 kmp și o
Tulcea () [Corola-website/Science/296967_a_298296]
-
principalei bogații a țarii. În timpuri mai recente, evoluția industriei vinului din România a fost influențată de către patru momente importante din istoria țării: strânsele legături cu Franța de-a lungul secolului 19, strânsele legături cu Germania și Austria din perioada interbelică, instaurarea comunismului în 1948 și liberalizarea economică de dupa 1989. România a întreținut strânse legături cu Franța de-a lungul secolului 19: cultură franceză, educația și ingineria erau foarte apreciate, iar franceză era limba uzuală pentru cei educați. În momentul în
Tulcea () [Corola-website/Science/296967_a_298296]
-
vite altoite, ci cu hibrizi, producători direcți, care nu dau totuși vinuri de deoarece vinurile obținute de țărani concurau pe cele nobile, scăzând prețul acestora. Drept urmare, marii podgoreni, precum Constantin Garoflid (1872-1943), de mai multe ori ministrul Agriculturii în perioada interbelică, au făcut ca Parlamentul să adopte o lege nepopulara privind îngrădirea plantarii de vite de vie hibride producătoare direct. În 1938, existau circa 170.000 de hectare cu vii de hibrizi producători direcți și 40.000 de hectare cu vii
Tulcea () [Corola-website/Science/296967_a_298296]
-
studenți, prima școală superioară de muzică din România, Universitatea de Arte „George Enescu”, Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa", Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad”, Universitatea Petre Andrei. În Piața Eminescu, în perioada interbelică, s-a ridicat clădirea Fundației Culturale Regale, ce astăzi găzduiește cea mai veche bibliotecă universitară din țară, Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu”, cu un fond de carte ce se apropie de 3 milioane de exemplare, unele foarte rare. Principalele campusuri
Iași () [Corola-website/Science/296948_a_298277]
-
cu caracter orășenesc. Situat la confluența râurilor Iza și Tisa, municipiul Sighet (cuprinzând în anul 2007 circa de 55.000 locuitori) este centrul cultural și economic al Maramureșului istoric. Până în 1919 Sighetul a fost reședința comitatului Maramureș, iar în perioada interbelică a fost reședința județului Maramureș (interbelic) și, totodată, reședința plășii Sighet. Având o formă triunghiulară, Sighetul se învecinează la nord, prin granița de pe cursul râului Tisa, cu Ucraina, la nord-est cu comuna Bocicoiu Mare, la sud și vest cu comunele
Sighetu Marmației () [Corola-website/Science/296975_a_298304]
-
râurilor Iza și Tisa, municipiul Sighet (cuprinzând în anul 2007 circa de 55.000 locuitori) este centrul cultural și economic al Maramureșului istoric. Până în 1919 Sighetul a fost reședința comitatului Maramureș, iar în perioada interbelică a fost reședința județului Maramureș (interbelic) și, totodată, reședința plășii Sighet. Având o formă triunghiulară, Sighetul se învecinează la nord, prin granița de pe cursul râului Tisa, cu Ucraina, la nord-est cu comuna Bocicoiu Mare, la sud și vest cu comunele Rona de Jos, respectiv Vadu Izei
Sighetu Marmației () [Corola-website/Science/296975_a_298304]
-
Maior Gheorghe Pastia” (1927), clădirea Băncii Naționale, construită în stil arhitectonic neoclasic, Palatul Telefoanelor; se îmbunătățește rețeaua de alimentare cu apă și rețeaua stradală, se construiește Mausoleul Eroilor Focsani între anii 1924-1926, Monumentul Eroilor Regimentului 10 Dorobanți (1930). În perioada interbelică exacerbarea mișcării de dreapta se manifestă prin antisemitismul îndreptat împotriva puternicei comunități evreiești din oraș. Astfel, în 1925 căsătoria lui Corneliu Zelea Codreanu cu Elena Ilinoiu (care se oficiază chiar în Focșani) are și o clară tentă politică. Se țin
Focșani () [Corola-website/Science/296965_a_298294]
-
pentru viața spirituală atât a urbei, cât și a județului, a fost construirea "Seminarului Teologic „Sfântul Nicolae”", de pe băncile căruia au ieșit mulți preoți și cantori de biserică. Printre directorii acestui seminar, om de mare valoare a vieții spirituale românești interbelice, fiu al județului Vâlcea, a fost de la 1 noiembrie 1932 și cel care a fost mai târziu patriarhul Justinian Marina. Patriarhul Justinian Marina a fost primul patriarh al Republicii Populare Române și a fost cel care a avut abilitatea și
Râmnicu Vâlcea () [Corola-website/Science/296966_a_298295]
-
români, punând "„"țara în ogasul ei normal". Fondurile Sfatului Național Român din Gherla, în momentul desființării acestuia, au fost utilizate pentru înființarea Casinei Române și ajutorarea săracilor. Treptat, în fruntea instituțiilor de stat au fost numiți "„"șefi români". În perioada interbelică orașul Gherla a fost condus de mai mulți primari. La 1 iunie 1919 prefectul județului Solnoc-Dabaca (Someș din 1925) l-a numit primar al orașului Gherla pe Victor Micsă, absolvent al Liceului de Stat din Dej și al Facultății de
Gherla () [Corola-website/Science/296963_a_298292]
-
străzi sau a mai multor străzi. Orașele-stradă au fost, de regulă, vechile târguri apărute la popasurile drumurilor comerciale. În cazul Gherlei adăugăm și rolul cetății Martinuzzi în formarea și evoluția acesteia de la modestul oraș medieval la cel modern. În perioada interbelică au activat în Gherla diferite partide politice, între care pot fi menționate: P.N.L., P.N.T., MADOSZ, Partidul Social-Creștin, Liga Antirevizionistă Română etc. Partidul Social-Creștin s-a alăturat prin fuziune Ligii Apărării Naționale Creștine, înființată la Iași în 1923 de către profesorul A.C.
Gherla () [Corola-website/Science/296963_a_298292]
-
și Fascia Națională Română. În noul cadru politic creat de unirea Transilvaniei cu România, în Gherla, ca peste tot în Transilvania, viață (economică, socială, politică și culturală) și-a urmat cursul firesc, ascendent, favorabil în primul rând românilor. În perioada interbelică serbările naționale s-au desfășurat în sala de teatru a hotelului "„"Coroana", în sala de gimnastică și pe arena sportivă a Liceului "„"Petru Maior" Gherla, în grădina publică ("Parcul Regina Maria") sau în piață orașului, cu participarea școlilor de stat
Gherla () [Corola-website/Science/296963_a_298292]
-
Liceului „Petru Maior" și alții. În anul școlar 1936/1937, profesorul dr. Emil Precup era președintele secției Ligii Antirevizioniste din Gherla. După Marea Unire, în Gherla s-au înregistrat progrese însemnate și pe plan economic. În oraș existau în perioada interbelică mai multe fabrici: Fabrica de spirt, Fabrica de salam "„"Ajan Teodor", Fabrica de cărămidă, fabrica de piele a lui Ajan Ioachim, Fabrica de nasturi, Atelierul de mobile și clădiri a lui Iosif Buzban, Fabrica de mobilă "„"Frații Szarka", Fabrica de
Gherla () [Corola-website/Science/296963_a_298292]
-
din cauza teritoriului relativ mic al orașului", dar și a modului în care era folosit "„"izlazul comunal". O dezvoltare substanțială a înregistrat sectorul comercial datorită transformărilor economice care s-au produs după Unirea din 1918 și lărgirii rețelei bancare. În perioada interbelică, în Gherla și-au desfășurat activitatea 30 de firme, 7 restaurante, cafeneaua 'Unirea", bufetul "Urania", diferite chioșcuri și "„"șetre". Singura salvare care a ajutat la conservarea construcțiilor a fost sărăcia cruntă din secolele al XIX-lea și XX, precum și intervenția
Gherla () [Corola-website/Science/296963_a_298292]
-
orașul de pe Someș” și-a continuat dezvoltarea în afara drumului de tranzit Cluj-Dej datorită așezării în partea estica a râului. Cele mai multe case construite în acest stil sunt păstrate și azi, inscripțiile legate de proprietari și anul construcției fiind dispărute în perioada interbelică, când pentru a fi vândute la un preț cât mai bun, era nevoie ca aceste inscripții să fie șterse. Până în 1989 existau o serie de planuri de sistematizare al căror principal scop era de a se demola mai mult pentru
Gherla () [Corola-website/Science/296963_a_298292]
-
prin stabilirea în aceste locuri a unor locuitori veniți din satul Valea Lupului (Țara Hațeg) - așa numiții "lupeni". Localitatea este declarată oraș în 1960. În august 1929, la Lupeni a avut loc una dintre cele mai importante greve din perioada interbelică, minerii protestînd împotriva salariilor mici și a condițiilor grele de muncă, fără minime măsuri de protecția muncii; autoritățile vremii au ordonat reprimarea prin forță a muncitorilor. Cca. 25 muncitori au fost omorîți și peste 200 răniți. În timpul comunismului aici a
Lupeni () [Corola-website/Science/296989_a_298318]
-
din spațiul german, mai exact din Baden-Durlach (începând cu anul 1748) și Hanau (1770). Dieta Transilvaniei se întrunește de două ori în Sebeș, în 1556 și 1600. Locul întrunirilor, Casa Zápolya, este astăzi muzeu. Până la reorganizarea administrativă românească din perioada interbelică s-a numit "Sebeșul Săsesc" și a făcut parte din comitatul Sibiu. Apoi a fost inclus în județul Alba (interbelic). Între anii 1950 și 1968 Sebeșul a făcut parte din Regiunea Hunedoara. Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Sebeș
Sebeș () [Corola-website/Science/296992_a_298321]
-
ori în Sebeș, în 1556 și 1600. Locul întrunirilor, Casa Zápolya, este astăzi muzeu. Până la reorganizarea administrativă românească din perioada interbelică s-a numit "Sebeșul Săsesc" și a făcut parte din comitatul Sibiu. Apoi a fost inclus în județul Alba (interbelic). Între anii 1950 și 1968 Sebeșul a făcut parte din Regiunea Hunedoara. Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Sebeș se ridică la locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români
Sebeș () [Corola-website/Science/296992_a_298321]
-
începând cu 1880: Conform recensământului din anul 2002 orașul are o populație de 26.537 de locuitori structurați pe etnii și religie astfel: Cu numeroase exponate, prezintă vizitatorilor o bogată colecție arheologică, precum și materiale etnografice de pe Valea Târnavelor. În perioada interbelică în clădire a funcționat prefectura județului Târnava Mică. A fost construită în stil gotic în secolul al XIV-lea. Biserica este declarată monument istoric. Târnăveniul este înfrățit cu următoarele două orașe:
Târnăveni () [Corola-website/Science/296990_a_298319]
-
implicau și reprezentanții celor 16 consulate străine din oraș. O revoltă țărănească a izbucnit în regiune în 1907, aceasta fiind înăbușită de armata română. În 1911, la Galați se dezvelește prima statuie din țară a poetului Mihai Eminescu. În perioada interbelică, (dar și înainte), Galațiul a fost reședința județului Covurlui, mai apoi a Ținutului Dunării odată cu reorganizarea administrativă a lui Carol al 2-lea, după model italian. Orașul a cunoscut o înflorire deosebită, devenind, la recensământul din 1930, din punct de
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
Sunt planuri pentru ridicarea unei moschei în Galați și pentru deschiderea unui cimitir musulman. Comunitatea elenă din Galați care, alături de cele din București, Constanța și Brăila, se numără printre cele mai vechi și mai reprezentative din țară, număra în perioada interbelică peste 10.000 de membri. Dupa ce în anii 1947-1948 organizația grecilor și-a întrerupt activitatea pentru o lungă perioadă de timp, în urma schimbării din decembrie 1989, în luna aprilie 1990 Comunitatea elenă din Galati (C.E.Gl.) a fost reînființată, ea
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]