9,213 matches
-
după părerea tehnicienilor de la PS. Îi strecură o privire piezișă cînd coti la dreapta. - E rîndul dumitale... Degeaba Își alese cu grijă cuvintele ca să-i povestească ce se Întîmplase pe faleză, ferindu-se să Întrebuințeze termeni susceptibili să-i declanșeze ironia, ea Începu să rîdă pricepînd că trăsese pur și simplu Într-o fantomă. - Nu era o fantomă, protestă el, agasat, coborînd din vehiculul pe care SRPJ din Brest Îl pusese la dispoziția Mariei. Ea opri motorul și-l ajunse din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui. Își depăși simpatia instinctivă pe care i-o trezea și Își Înăspri vocea. - Îmi pare rău pentru croaziera dumitale, dar am cîteva Întrebări să-ți pun. - O, dar pare să fie ceva grav. Glasul lui căpătase o notă de ironie care pe Marie o irită. Se mișcă În așa fel Încît să se intercaleze Între Ryan și ieșire și i se adresă foarte direct. - Cum explici faptul că poliția n-a făcut legătura Între dumneata și spargerea dată la banca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
afla că la Începutul anilor ’70 unele familii de pe insulă se Îmbogățiseră. Făcuse atunci o pasiune pentru insula aceea și pentru locuitorii ei, Îi studiase tradițiile, legendele... - PÎnă la a face din ele romane care au devenit succese, remarcă Marie. - Ironia soartei, da, insula asta care mi-a luat totul Îmi dădea totuși ceva Înapoi... CÎnd am ieșit din Închisoare, nu puteam merge să trăiesc nicăieri În altă parte decît la Lands’en. - Ca să te poți În sfîrșit răzbuna. Dumneata l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cît și de soția sa, fiul lui Arthus se mulțumi să spună că se dusese să dea ocol insulei. Pe jos, da. Nu era În asta nimic ce ar fi putut justifica desfășurarea trupelor de jandarmi. Armelle nu gustă deloc ironia vorbelor lui. Nu-i venea nicidecum să glumească. Mai ales după povestea cu cimitirul. PM făcu ochii mari cînd află că trupul lui Erwan nu era În sicriu. Apoi un zîmbet Îi descreți fața. - Afurisitul de frate-meu! Întotdeauna i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-i cumpăr căpșuni chiar Înainte de Îmbarcare și fusesem prins de un banal control de identitate. Vasul plecase fără mine spre America și se zdrobise cîteva ceasuri mai tîrziu de recifele din Lands’en. Insula mea. Destinul, În toată cruda lui ironie, mă ajunsese din urmă. Și mă lipsise o dată mai mult de cei pe care Îi iubeam. Am privit Încă o clipă chipul palid pe care cea mai mică rază de soare Îl umplea de pistrui, pletele lungi și brune, imenșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îl văzu, chipul ei se posomorî pe dată, iar ochii Începură să cate de jur-Împrejur, Încercînd neîndoielnic să se asigure de prezența fiicei ei. Lucas o luă cu blîndețe, dar și cu fermitate de braț și Îi propuse, nu fără ironie, să se ducă să stea de vorbă la ea acasă mai degrabă decît În bătaia vîntului. Știa că Milic era acasă și că ea ținea, mai presus de orice, ca el să știe cît mai puțin posibil. Jeanne Îl trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai întâlnești vreodată, aș vrea să i-o spui și ei din partea mea. Am ținut această poveste pentru ziua în care speram să fiu doar eu singur cu ea. În mod stupid am fost întotdeauna gelos pe tine. Și iată ironia sorții acum vei fi tocmai tu cel ce aude povestea. Ultima poveste a Licornului Soarele era la amiază și ăsta era timpul când eu mă duceam la râu să mă scald și să beau apă. Aș fi putut să urc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
eliberat-o în afară. O să iau totul asupra mea... Nu avea grijă.... Cât despre iubitul tău, nu vom sufla o vorbă... Patru soți ar complica mult prea mult lucrurile.... (Se retrage. Sinele Mic face un pas înainte. Cu aroganță și ironie.) Sinele Mic: -Ți-ai găsit nașul, Dora, cu țiitorul ăsta al tău. Nu că l-aș simpatiza, dar n-o să-ți meargă cu el, Dora. Își va da în curând seama că are de-a face cu o vacă, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
spune acest intrus, desigur are și el rolul lui, e și el un om, ba chiar un actor, ba chiar un personaj... dar ignorați-l pe cât se poate de mult. Logoreea lui împopoțonată și stufoasă trebuie urmărită cu detașare și ironie. Dacă negați la puterea a doua fiecare idee ce se desprinde din discursul său, veți ajunge la mari adevăruri nebănuite, ce vor face inutilă și redundantă, prin urmare, vizionarea piesei. Mai degrabă, ascultați cu o jumătate de ureche ce debitează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu D-zeu. Ne-am iubit aproape cum se iubesc oamenii, a încercat ea să-mi explice. Ce-o fi găsit atractiv la un hominid cu fața zbârcită și aplatizată, "nu mult mai păros decât iubitul ei," comenta ea cu ironie, "dar mai relaxat și mai necomplicat". Conotația cuvântului necomplicat nu am putut-o pătrunde. Mă consider o ființă îndeajuns de complicată, ca să nu menționez cât de delicată era situația în sine. Sau poate că relația ei de iubire era atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
bună măsură așa s-au întâmplat, că nu se va mai întâmpla niciodată același lucru, dar nu înseamnă că atunci, acolo, nu a fost așa. Colega ei, cea cu care făcea de obicei drumul spre tren, o privea cu oarece ironie amestecată cu stupefacție. Continua să-și țină umbrela deschisă și nu lua seamă la miracolul curcubeului. Nu mai plouă! îi spune însoțitoarei ei. Pesemne o consideră o naivă din categoria celor care cred în miracole. Ba mai plouă! îi răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
acum înainte în vâltoarea ploii. Părintele-confesional a primit-o cu bucurie. Ultima lor întâlnire îi dăduse fiori reci pe șira spinării. A fost pentru prima dată când nu a flagelat-o cu păcatele ei inocente și iluzorii. Din acea zi, ironia și disprețul pe care le manifesta pentru Tanti Eugenia au luat sfârșit. Și ea i-a mulțumit încă o dată că a intervenit pentru ea și mama ei, iar Dumnezeu i-a mai dăruit o dată viața pe care ea avea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ce mă înconjoară sau, dacă le cunosc, ele nu fac, desigur, obiectul trăirilor din vis. Aceste subiecte camuflate mă fac să zâmbesc cu ochii închiși la trezire și să le proiectez imediat asupra persoanelor cu adevărat vizate, cu satisfacția și ironia păcălitorului. Ba mai mult, cu perversiunea ipocritului, relatez și altora conținutul viselor, ce pentru mine doar aparent au caracter absurd. Tare aș dori să-mi pot aminti toate visele de la marginea trezirii! Poate atunci mi-ar fi mai ușor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de ani de viață, cu „Șefaniade în sos picant”, 2012, ca autor „ajuns la vârsta înțelepciunii”, precizează Mihai Batog - Bujeniță, prefațatorul lucrării. Sau cum consemnează George Petrone, în Postfața cărții: „Ștefan Boboc parcurgând întreaga gamă de procedee stilistice, de la înțepătura ironiei la denunțarea segace a trăsăturilor vulnerabile ale naturii umane, se avântă fără falsă pedanterie în repudierea șabloanelor de gândire, a mentalităților și, în general, a racilelor care sălășluiesc în societatea în care viețuim. Conținutul plin de vervă al cărții este
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93062]
-
îi sunt cu-adevărat străine, dacă ele nu sunt în mod tainic ale sale? Cel care concepe etica drept o disciplină normativă și, astfel, drept o cunoaștere prealabilă acțiunii și dictându-i acesteia legile sale se va lovi întotdeauna de ironia lui Schopenhauer: "O etică care ar avea pretenția să modeleze și să corijeze voința [= viața]este imposibilă. Doctrinele, într-adevăr, nu acționează decât asupra cunoașterii, dar aceasta nu determină niciodată voința însăși, caracterul fundamental al lui a vrea". În realitate
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de adăugat. Dante era perplex. De prea multe ori ascultase prin taverne povestiri legendare și lipsite de temei. — Așadar, ai auzit vorbindu-se despre asta demult, pe timpul călătoriilor dumitale. Pe tărâmuri Îndepărtate, Îmi Închipui, reluă el cu un dram de ironie. Meșterul colorist Îl fixă În ochi. Nu, messer Durante. Am auzit vorbindu-se despre asta În orașul dumitale, nu demult, răspunse el cu asprime. Și nu era vorba doar de vorbe. Îți voi arăta ce s-a găsit, pe fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
interzise, Așterni plângând pe albul blat. Pe frunte se preling suvițe, Vopsite de curând, cernit, Dar rădăcinile sunt albe, Precum ți-e chipul răvășit. Pe piept ți-e pielea arămie, Dar sub cămașă, alb, de lapte. Fiori te trec. Ce ironie, Cine te va iubi la noapte? Cobori eșarfa peste pânză, Privind tabloul terminat. Semnezi în colț, tot mai confuză, Cu-același alb imaculat. Măicuța mea De câte ori m-apucă dor de tine, Și ca părinte te doresc 'napoi, Măicuța mea, din
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
multora le e frică că atunci cînd va sosi clipa nu vom mai fi capabili să mai mișcăm nici măcar un deget, fiind deja mult mai flămînziți și mai îndobitociți decît orice altă națiune a Europei. Pe lîngă toate astea, este ironia sorții cînd te gîndești că printre grămezile astea de gioarse, găsești lucruri care-ți mai pot fi încă de folos, se gîndește Roja, înșfăcînd în cele din urmă una din uniforme de la locul ei, începînd s-o împăturească în grabă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
alea care trebuiau să-ți înșurubeze glonțul în piept. Tu însă habar n-aveai nici cîte cartușe îți rămăseseră în încărcător, ai făcut-o de mîntuială, ca să te speli pe mîini și să scapi repede, fără pic de demnitate. Ce ironie a sorții că numai pe Cap de Piatră, omul cu care aveai afinități, l-ai luat prin surprindere. Nu vă ieșise manevra, dar el n-a vrut să înțeleagă asta nici cînd tu deja erai rece. Asta-i viața, uneori
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ba că e ocupat cu organizara grupului Bisericuța, ba alte alea. — Și cînd să-l așteptăm în seara cu pricina, spune Tîrnăcop, cînd aveam întîlnire la Baracă, să nu vă vină să credeți, cine credeți că sosește primul? Fusese o ironie a sorții că îi venise rîndul să fie trecut în rezervă exact înaintea lui decembrie? Ce s-ar fi întîmplat dacă ar mai fi stat în funcție măcar o lună, două? Ar fi însemnat ceva în desfășurarea evenimentelor, s ar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nebuniile care se întîmplaseră în timpul evenimentelor din decembrie. Fusese doar în mintea lor, începu să le explice. El nu le purtase nici o clipă pică. Răfuiala pe care o avea îi priveau numai și numai pe Părințel și pe Curist. Doar ironia sorții făcuse ca fiecare să vadă în celălalt un dușman, cînd în realitate toți trei urmăreau același scop. Din nefericire de pe urma acestei încurcături cel mai mult a avut de suferit Delfinaș, care a fost indusă în eroare și s-a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
un bivol. Când a ajuns la ultima trecătoare care marca granița imperiului, paznicul l-a recunoscut pe faimosul înțelept și l-a implorat să lase un document cu învățăturile lui pentru posteritate. Refractar, spontan și cu un oarecare simț al ironiei, Lao Zi a făcut o pauză în pelerinajul său spre uitare și a compus repede Tao teh ching, scrisă în 5 000 de caractere, având următoarea repudiere în primele două versuri: Calea care poate fi spusă nu este adevărata Cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
taoismului filozofic pur după Lao Zi a fost Zhuang Zi, care a trăit aproximativ între 300 și 350 î.e.n. Zhuang Zi a fost de departe cel mai bun scriitor dintre toți marii înțelepți taoiști ai Antichității și era renumit pentru ironia și simțul umorului pe care îl avea. El a fost cel care, atunci când s-a trezit dintr-un somn în care visase că era fluture, le-a spus studenților săi că nu își dădea seama cu siguranță dacă era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
aceeași vârstă. Aceasta înseamnă că, în medie, studentul american de astăzi nu poate spera să ducă o viață la fel de lungă și de sănătoasă ca țăranul sau cerșetorul tipic de aceeași vârstă din numeroasele așa-numite țări „înapoiate”. Este o adevărat ironie că America face atât de mult caz de faptul că furnizează „ajutor străin” atâtor țări unde oamenii se bucură de vieți mai lungi și mai sănătoase decât donatorii din America. Principalul argument este acela că un bărbat sau o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
oprea tot mai des asupra unui Canon. Nu vă faceți griji, dom' profesor! Nu-l ia nimeni. Cine să facă la noi În cartier poze cu un aparat ca ăsta? Al dumneavoastră va fi! Se Încruntă. Nu era pic de ironie În vorbele șefei, dar el se săturase să intre acolo tot la două zile și să nu cumpere decât, cel mult, un pachet de hârtie fotografică sau un film, o dată pe lună. O tresărire de orgoliu se impunea, chiar dacă, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]