9,030 matches
-
încastrare a ei, inițial crucea a fost introdusă direct în stâncă. Grinzile Crucii sunt confecționate din zăbrele, golurile dintre bare putându-se umple iarna cu zăpadă înghețată. La început iluminatul monumentului s-a făcut cu ajutorul unui generator de energie electrică (localizat în soclul din beton armat) și al 120 becuri de câte 500 W. În anul 1939, Crucea a fost racordată la sistemul energetic național. S-a renunțat astfel la generator ca sursă de iluminare și s-a apelat la sursa
Crucea Eroilor Neamului () [Corola-website/Science/300170_a_301499]
-
din epoca bizantină și din epoca arabă timpurie. Evenimente petrecute în această zonă sunt menționate în documente scrise datând din secolul al III-lea î.e.n Două locuri din regiunea Haifei sunt legate de tradiții evreiești antice despre întâmplări localizate prin secolul al IX-lea î.e.n.în vremea regatului antic Israel. Unul este Grota prorocului Ilie (Mearat Eliyahu) aflată în apropierea actualului cartier Kiryat Eliezer din vestul orașului . Celălalt este locul numit în arabă „Muhraka”, unde se crede că a
Haifa () [Corola-website/Science/300200_a_301529]
-
patrimoniu sunt două fortificații, una din epoca Latène și celalată din epoca medievală, anterioară invaziei mongole. Ambele sunt înscrise pe lista monumentelor istorice din județul Alba elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010. Cetatea medievală, localizată pe “Piatra Secuiului”, era încă în picioare în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, dar la începutul secolului XXI mai sunt observabile doar niște rămășițe. Această cetate de piatră, ridicată înainte de marea invazie mongolă din 1241, a fost
Rimetea, Alba () [Corola-website/Science/300269_a_301598]
-
tectonic și eroziune.” „Cele mai vechi urme de locuire omenească descoperite până în prezent pe teritoriul comunei Sălciua datează din epoca timpurie a bronzului, deci din primul sfert al mileniului ÎI î.e.n.” Ele constau dintr-o serie de tumuli (movile funerare) localizate în apropierea culmii Bedeleu. Primul document păstrat despre Sălciua de Sus datează din anul 1379, însă se considera de către unii cercetători că satul a luat ființă puțin mai devreme, în anul 1370. Numele localității Sălciua de Sus apare în acest
Sălciua de Sus, Alba () [Corola-website/Science/300271_a_301600]
-
și terminând cu epoca feudală de când se păstrează și un cimitir (secolul al XII-lea). Cele mal importante straturi sunt din epoca bronzului (cultura Periam-Pecica) și respectiv din epoca dacică. După parerea unor cercetători, în această zonă ar fi fost localizat centrul fortificat dac denumit “Ziridava”. Acesta a ajuns la înflorire în epoca statului sclavagist dac de început (sec. I î.e.n.- sec. I e.n.). Pe movila descoperită se găseau casele celor mai înstăriți (tarabostes), iar în împrejurimi bordeiele oamenilor liberi (comati
Turnu, Arad () [Corola-website/Science/300309_a_301638]
-
în care au loc numeroase evenimente culturale. Uniunea Mondială a Studenților Evrei (WUJS-World Union of Jewish Students), își are sediul în Arad. Sub egida ei se organizează proiecte pentru tineri evrei din întreaga lume. I Aradul beneficiază de un aeroport localizat în partea de sud a orașului și de o rețea de autobuze.
Arad, Israel () [Corola-website/Science/301505_a_302834]
-
(Rusește: "Магнитого́рск") este un oraș minier și industrial din Regiunea Celiabinsk, Rusia, localizat pe partea estică (Siberiană) a extremitații sudice a Munților Ural, pe malurile Râului Ural. Populație: 408.401 (recensământul din 2010); 418.545 (recensământul din 2002); 440.321 (recensământul din 1989). A fost numit după Muntele Magnitnaya care are minereu de
Magnitogorsk () [Corola-website/Science/301508_a_302837]
-
ARN, capabil să-l copieze în ADN proviral datorită unei enzime numite reverstranscriptaza. Primul virus HIV (HIV-1) a fost izolat la Institutul Pasteur din Paris și este prezent în întreaga lume. Ulterior un al doilea virus a fost descoperit (HIV-2), localizat în special în Africa de Vest și a cărui structură este apropiată de cea a HIV-1. Fiecare din aceste două grupe sunt divizate la rândul lor, continuând o multitudine de virusuri diferite. Între HIV-1 și HIV-2 există o diferență de 50% în
SIDA () [Corola-website/Science/301483_a_302812]
-
(cunoscută și ca teoria kurganelor, modelul kurganelor) este una dintre teoriile privind originile indo-europene, potrivit căreia oamenii aparținând unei culturi arheologice numite „cultura kurganelor” (din care făceau parte sau și culturile precedente) localizată în stepa nord-pontică au fost, cel mai probabil, vorbitorii limbii proto-indo-europene. Termenul este derivat din cuvântul turco-tătar "kurgan" ("курган") și corespunde cuvintelor românești "gorgan" sau "tumul" (), o movilă ridicată deasupra unui mormânt. este scenariul cel mai larg acceptat al originilor
Ipoteza kurgană () [Corola-website/Science/301531_a_302860]
-
schimba albia. Aceasta locație a fost schimbată în cursul secolului al XVII-lea, fie datorită revărsărilor Someșului, fie datorită creșterii numărului populației, neîncăpătoare pe vechea vatră a satului. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, vatra satului era localizată în zona ,Sub Vii” și ,Pe Deal”(au avut loc mari defrișări de terenuri, acoperite înainte cu păduri). Zona fiind mai ridicată, oamenii erau mult mai protejați în caz de inundații; în situatii extreme, exista posibilitatea ca în timp foarte
Chelința, Maramureș () [Corola-website/Science/301572_a_302901]
-
1939-1940, p. 144). Monede române și resturile unor albii din lemn de stejar au fost descoperite în zona băilor, semn că acestea erau cunoscute încă de pe timpul românilor. În satul Dâlma, care aparține comunei, în locul numit Dealul Vâlculeștilor , a fost localizat un cimitir român, după cum menționa același arheolog. Locul este menționat și de către revizorul școlar N. D. Spineanu în timpul căruia s-a făcut descoperirea unei pietre inscripționate cu litere latine. Această piatră se află la bisericuța din satul Dâlma și locuitorii
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
Topolița este un sat în comuna Grumăzești din județul Neamț, Moldova, România. Se află în depresiunea Ozana-Topolița, pe valea râului Topolița, la 4 km de orașul Târgu Neamț. Topolița este localizată în depresiunea Ozana-Topolița, pe valea râului Topolița și denumită astfel deoarece este drenată de râurile Ozana și Topolița, aceasta din urmă fiind cunoscută și sub numele de Depresiunea Neamțului sau Depresiunea Nemțișorului, situată la altitudinea de 357 metri. Satul se
Topolița, Neamț () [Corola-website/Science/301689_a_303018]
-
din anul 1353 este doar unul din mai numeroasele ordine solicitate de starețul Baudunus Cornutus de repunere a Ordinului în drepturile sale, care fuseseră ocupate de mai mulți nobili. Interesant este faptul că în documentul din 1353 "Posesiunea Reter" este localizată în Transilvania și aparține Scaunului de la Sighișoara, ceea ce nu poate fi luat în considerație cuvânt cu cuvânt deoarece posesiunile nobiliare, precum și domeniile Ordinului nu erau incluse în administrația săseasca. Contele Nicolaus von Henndorf (Nycolaus) apare încă în anul 1369 că
Retiș, Sibiu () [Corola-website/Science/301730_a_303059]
-
partea stângă a drumului spre Satu Mare, lângă râul Lupului, pe partea stângă a acestuia). Pentru a uita evenimentul și a se proteja mai bine de năvălirile tătare, sătenii au mutat satul de la "Poalele Codrului" mai spre "Culmea Codrului" (unde este localizat și astăzi). Legenda are un sâmbure de adevăr istoric, fiind confirmată de anumite izvoare orale și scrise. Legătura cu biserica, exprimată și în numele localității, derivă probabil din faptul că în sat (probabil în "Chilia Bătrână") este documentată o biserică ortodoxă
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
Balomir este un sat în comuna Sântămăria-Orlea din județul Hunedoara, Transilvania, România. Balomir este localizat în județul Hunedoara, făcând parte din comuna Sântamaria-Orlea. Satul este străbătut de râul Valea Mare, afluentul drept al Streiului, în care se varsă aproape de confluența dintre Râul Mare și valea Streiului. Drumul antic roman care venea de la Sarmizegetusa Regia trecea
Balomir, Hunedoara () [Corola-website/Science/300535_a_301864]
-
Stănija este un sat în comuna Buceș din județul Hunedoara, Transilvania, România. Este localizată la poalele S-E ale Munților Bihor, în N-E județului Hunedoara în cadrul comunei Buceș. Satul este amplasat în S-V comunei. Este singurul loc din Europa unde s-a găsit altait (PbTe). Localitatea Stănija este situată în Patrulaterul aurifer
Stănija, Hunedoara () [Corola-website/Science/300559_a_301888]
-
și 67 km nord-vest de orașul Briceni (Republica Moldova). Orașul se află la o altitudine de 247 metri, pe malul fluviului Nistru, în partea de nord-est al raionului. Are locuitori, preponderent ucraineni. ul, pentru prima dată atestat în anul 1001 , este localizat pe malul drept al Nistrului, fiind parte a provinciei istorice Moldova. Arhitectura orașului include Cetatea Hotinului, construită în secolele XIII-XV (o nouă fortăreață a fost construită în anul 1325, având îmbunătățiri majore în 1380 și 1460) și două edificii din
Hotin () [Corola-website/Science/300761_a_302090]
-
ploile întâmplătoare, după care dispar. Prezintă precipitații medii anuale sub 200 mm; ploile cad sporadic sub formă de averse scurte și violente. Nu există un anotimp mai umed, ci numai zile umede, în timpul ploilor. Vegetația a dispărut complet sau este localizată discontinuu în lungul uedurilor. Regimul termic este foarte diferit de la o regiune la alta, de unde necesitatea subîmpărțirii lor în două tipuri: deșerturi calde (Sahara, Kalahari, Arabia, Australia) cu temperaturi medii anuale de 15-20°C și deșerturi reci (Gobi, Tibet, Groenlanda
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
transversale (în W), parabolice și longitudinale. Extinderea și dezvoltarea lor sunt legate de existența unor mari cantități de nisip mobil, a cărui origine s-a dovedit a fi foarte variată. Numeroși cercetători ai Saharei au emis părerea că ergurile se localizează pe marile pânze de nisipuri aluviale, puse în loc în timpul perioadelor cu climat mai umed. În alte cazuri ele reprezintă nisipuri marine, depuse în timpul unor vechi transgresiuni, remaniate și transportate la mari distanțe de către apele curgătoare. O trăsătură caracteristică a peisajului
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
Nișcovului și la est de Dealul Istriței, două zone în care istoria a început atunci când primii oameni s-au adunat în așezări stabile, în comuna Merei s-au scos la iveală obiecte arheologice identificate ca aparținând unor culturi și epoci localizate în mileniul IV î.e.n. Satul Lipia, parte integrantă a comunei, a dezvăluit o necropolă și o așezare din secolul IV-V e.n. Satul este atestat din 1583 de pe vremea lui Mihnea Turcitul într-un document prin care acesta i-a
Comuna Merei, Buzău () [Corola-website/Science/300825_a_302154]
-
(cunoscută impropriu sub titulatura ului) este o cetate medievală din Moldova, aflată la marginea de nord-vest a orașului Târgu Neamț (în nord-estul României). Ea se află localizată pe stânca Timuș de pe Culmii Pleșului (numită și Dealul Cetății), la o altitudine de 480 m și la o înălțime de 80 m față de nivelul apei Neamțului. De aici, străjuia valea Moldovei și a Siretului, ca și drumul care trecea
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
de Jos" (în dialectul săsesc "Nedderšt-Bluesendref", în , în ) este un sat în comuna Șintereag din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România. În subsolul localității se găsește un masiv de sare. Principalul obiectiv turistic din jurul localității este "Rezervația naturală „La Sărătură”". Rezervația este localizată la aproximativ de centrul localității, înspre Nord, într-o zonă sărăturoasă. Aici, în zona din jurul unei fântâni cu apă sărată amenajată încă de prin secolul XIX de către sașii care locuiau în zonă, crește o plantă foarte rară în această parte
Blăjenii de Jos, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300866_a_302195]
-
locuiau în zonă, crește o plantă foarte rară în această parte a Europei, pe nume Armeria Maritima Wild. Aceasta este singura rezervație naturală de acest tip din România în care se poate găsi această plantă, a cărei areal natural este localizat în special pe coastele oceanice ale Europei de Vest. Și în alte țări din regiune (de exemplu Ungaria, Ucraina, Polonia ș.a.m.d.) există rezervații de acest tip, dar sunt foarte mici ca și întindere comparativ cu aceasta, care măsoară
Blăjenii de Jos, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300866_a_302195]
-
puțin cunoscută și cercetată din punct de vedere arheologic, în lunile februarie - martie 1999 au fost efectuate recunoașteri de teren pe valea Crișului Negru și a fost descoperit amplasamentul medieval al așezării Sânmartin de Beiuș. Prin periegheze repetate au fost localizate în partea de hotar numit "La Piatră" vatra de locuire a satului , cimitirul și punctul unde se află biserică. În luna mai a fost trasata în vatra așezării medievale o secțiune de control cu dimensiunile de 50 x 2 m.
Sânmartin de Beiuș, Bihor () [Corola-website/Science/300864_a_302193]
-
apărut primăvara după topirea zăpezilor sau după ploi în timpul verii . Apele pedofreatice influențează rețeaua hidrologică și sunt folosite de localnici prin săparea de fântâni și amenajarea unor puțuri, iar apa din Acumularea Cătămărăști este folosită la irigații. Apele subterane sunt localizate în depozitele argiloase sarmațiene, cu intercalații nisipoase și orizonturi grezoase. Se întâlnesc numeroase pâraie cu regim torențial ce se varsă în pâraiele Dresleuca și Sitna. Alimentarea acestora este de tip pluvio - nival, repartiția scurgerii oscilând foarte mult. Primăvara și toamna
Comuna Mihai Eminescu, Botoșani () [Corola-website/Science/300917_a_302246]