12,849 matches
-
OK. Trag aer În piept adânc și-mi netezesc părul spre spate, Întrebându-mă de unde naiba să Încep. OK, Îți aduci aminte când ți-am povestit de zborul ăla cumplit În Scoția, de săptămâna trecută ? — Da ! Chipul lui Lissy se luminează brusc. Și Connor a venit să te ia de la aeroport și totul a fost nemaipomenit de romantic... — Da. Ei. Îmi dreg glasul. Înainte de asta. În avion. Lângă mine a stat... un tip. Iar avionul a intrat Într-o zonă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
instantaneu expresiile impasibile și ne Îndepărtăm ușor unul de celălalt. Se deschid ușile și parcă mi-a dat cineva un pumn În stomac. În fața liftului, se află Connor. În clipa În care dă cu ochii de Jack Harper, i se luminează fața instantaneu, și pare că nu-i vine să-și creadă ce noroc are. — Hei, bună ! spun, făcând eforturi ca vocea mea să sune firesc. — Bună, zice, cu ochii strălucitori de surescitare, și intră În lift. — Bună ziua, spune Jack amabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
zic. Hai să mergem. Nu se poate ! Lissy se uită la ceas. E prea devreme. — Ba da, se poate. Ne facem că am trecut doar un pic pe acolo, Înainte de a merge la altă petrecere cu vedete. — A, da. Se luminează la față. Cool. Hai să mergem ! Ne ia cam un sfert de oră să ajungem cu autobuzul din Islington până În Clerkenwell. Lissy mă conduce pe un drum pustiu, din apropierea pieții Smithfield, plin de depozite și clădiri de birouri, vacante. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mai În vârstă ? — Dumnezeule, spune Încet și pe frunte Îi apar cute de concentrare. Acum că spui tu, cred că da, așa e, toată lumea e destul de ... avansată În vârstă. Dar, sincer, Emma, ar trebui să vii și tu. I se luminează iar fața. Ne distrăm extraordinar ! — Adică Încă te mai duci acolo ? mă uit la ea uluită. — În fiecare zi, spune mirată. Sunt În comitetul de asistență socială. — Bună ziua din nou ! spune Phillip vesel nevoie mare, reapărând cu trei pahare. Zâmbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mă stresez. E un pic cam sinistru. Ce naiba fac, n-au de gând să Înceapă să danseze odată ? Când au de gând să tragă cortina asta ? Când au de gând să... Buf ! Cineva icnește În clipa În care sala e luminată brusc de un spot puternic de lumină, care aproape că mă orbește. Răsună o muzică duduitoare și pe scenă apare o siluetă În costum negru lucios, care se Învârte și face salturi. Dumnezeule, oricine-ar fi, se mișcă incredibil. Clipesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de zece ori, până mă prindea somnul. Iar dacă se întâmpla să mă mai trezesc după primul somn, El era imobil în cui și mă fixa. Din geanta neagră a tovarășei mele de călătorie scot colții, atunci când felinarele de pe traseu luminează scurt cărțile din colecția „Biblioteca de artă“. Artistă deci? Mă apropii și aștept răbdător felinarul, care luminează la suprafață cotorul unui volum despre pictura lui Kandinsky. Țin minte că geometria lui încărcată, lumea lui tăiată în colțuri era prea dură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
somn, El era imobil în cui și mă fixa. Din geanta neagră a tovarășei mele de călătorie scot colții, atunci când felinarele de pe traseu luminează scurt cărțile din colecția „Biblioteca de artă“. Artistă deci? Mă apropii și aștept răbdător felinarul, care luminează la suprafață cotorul unui volum despre pictura lui Kandinsky. Țin minte că geometria lui încărcată, lumea lui tăiată în colțuri era prea dură pentru mine. Într-una din după-amiezele pierdute în București la Dalles, o băbătie vorbea despre înrudirea artei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pentru... - Zi-mi dacă ești popescu și te vindec! - ... - Popescu, mă, poponar!! începe tipul să se enerveze - Nu-i asta, chiar n-am bani. - Cum vrei... Tipul s-a îndepărtat, gheboșindu-se ușor ca să nu dea cu capu-n becurile care luminau sălița. Nici pe Zina n-am mai zărit-o în următoarea oră (interval în care am lins, cu plăceri de om civilizat, două beri bașca suta de rom, trecându-mi cu un fel de voluptate palmele pe suprafața negeluită, neașchiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
în câmp, unde prin reflexul pavlovian s-a trezit nevoia imperioasă de ușurare. Ușurarea pare să fi durat până la ziuă. Când mi-am reluat drumul meu intuitiv spre casa lui Sevgin, la răsărit cerul începea să se rumenească - cum se luminează în septembrie încă devreme. Din sat urcă mirosul familiar al focului la care, până noaptea spre dimineață, țiganii din sat coceau porumbul. Așa mâncau ei cereala asta incredibil de hrănitoare, coaptă pe jăratic și pudrată cu zahăr. Ajuta nemaipomenit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
trebuit să trezească pe toată lumea din sala de așteptare, în realitate habar n-am dacă vreunul dintre trupurile alea de dobitoace adormite s-a mișcat din locul lui. După sex, Zina pare să fi adormit imediat, cu capul în geamul luminat de lună, aureolat ca în icoanele vechi. Îmi strâng repede cămașa pe piept, extrag din buzunar cu gesturi de expert o țigară, fără să mai dau la vedere tot pachetul, pe urmă din pantaloni, de sub picioarele ei bricheta... Dă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
funcții vitale nu erau în stare să mă urmeze. Cu precizie de ceasul gării, la două fără zece fac ochi, pe perna muiată de sudoare, și nu trebuie să aștept mai mult de zece minute pentru a distinge, pe culoarul luminat de felinarul din stradă, umbra albă a unchiului Anton, care se duce la ora lui fixă de urinat, aprinzând sau neaprinzând lumina în veceu (e rău oricum: dacă n-a aprins, face pe lângă vas, dacă a aprins lumina, rămâne uitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
sentimentul că partea bună a zilei lui s-a consumat după ce „i-a prins“ pe gunoieri și și-a băut doza. Am nimerit o dată și în apartamentul lui, o odaie într-un bloc vechi de cărămidă, rece ca o criptă, luminată de un bec care mai mult aduna umbra. Aici, nea Petrică își gătește de unul singur, mănâncă și doarme și, n-ai să crezi, citește. Citește noaptea, fiindcă el ziua umblă prin tot orașul, seara-n amurg trage câte una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cartea la o parte, dac-o să mă faci la tine-n carte babă bătrână să știi că-i o minciună, eu o să mă omor cum o să văd că-ncep să-mbătrânesc. Hai, măi fată, termină cu prostiile! Nu-nu (Zina își luminează fața cu un chibrit, aprinde o țigară, trece cu ea în dreptul geamului), uite-te bine la mine, nu-s nici fată, da’ nici bătrână. Când o fi, o să mă omor ca sor-mea Cerasela. Cum, ca sor-ta? Păi, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
orice voiaj de iarnă spre Moldova. În București, prima ninsoare conștientizată, dând predispoziții lirice și cerșetorilor, cade abia spre a doua jumătate a lui decembrie. Plăcerea zăcerii la birou trebuia să fie cu atât mai mare, cu gândul la seara luminată de zăpadă, când o vom porni spre casa copilăriei, uitând fiecare de singurătatea lui. Mama parcă nu s-a mai întors din țările calde, din Mexic, Argentina, hrănită cu dramoletele eroilor de telenovelă, abia mai amintindu-și, o dată pe zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
care am și eu, dar o bluză maro cumplită, de Lurex, cu guleraș. Bună, Becky! Vii diseară? Nu, în seara asta nu pot, spun. Am de lucru. — A. Fenella se botoșește, cum s‑a întâmplat și cu Suze, apoi se luminează brusc. Atunci poți să‑mi împrumuți și mie pantofii tăi Jimmy Choo? Purtăm același număr, nu? — OK, zic. Sunt în șifonier. Ezit puțin, încercând să abordez problema cu tact. Nu vrei să‑ți împrumut și o bluză? Întâmplarea face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
clipă, tăcem amândouă și sincer cred că o să m‑apucă plânsul. Dar fac un efort, respir adânc și ridic ochii spre ea. — Păi, n‑ai ce face. Trebuie neapărat să‑ți lansezi o filială și la New York. — Da! zice Suze, luminându‑se la față. Aș putea, nu? — Normal că ai putea. În curând o să ai magazine în toată lumea. O îmbrățișez. Hei, ce‑ai zice să ieșim diseară să sărbătorim? — Vai, Bex, mi‑ar plăcea foarte mult, zice Suze, dar nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
uimite, apoi izbucnesc amândoi în râs. — Ai un simț al umorului atât de britanic! spune Kent. E atât de revigorant. O clipă, nu știu cum să reacționez, apoi încep și eu să râd. Doamne, ce bine. Ne înțelegem de milioane! Kent se luminează la față. — Rebecca, am tot vrut să‑ți spun. Am o mică surpriză pentru tine. Nu știu ce planuri aveai pentru după masa asta. Dar am pentru tine un bilet... la... Se oprește pentru efect, zâmbește larg și eu rămân cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mai repede din camera asta. Trebuie să scap de Luke, de imaginea mea din oglindă, de ziua asta cumplită. — Ne... ne vedem mai târziu, murmur și, fără să mă uit în urma mea, mă îndrept spre ușă. Barul de la parter e luminat discret, liniștitor și anonim. Mă scufund într‑un scaun de piele somptuos, slăbită și tremurând, de parcă aș avea gripă. Când vine chelnerul, îi comand suc de portocale apoi, în timp ce el se îndepărtează, îmi schimb comanda, cerând coniac. Îmi este adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
aduce? Însă el se încruntă. — Nu știu nici o Alicia. Sincer să fiu, sunt destul de multe fețe noi în momentul ăsta... La ce fel de firmă lucrează? — PR, spun după o pauză. — PR? Păi, majoritatea sunt de grafică... Chipul i se luminează subit. Hei, poate o fi lucrând la compania aia nouă. B and B? BBB? Ceva de genul ăsta. N‑au început încă treaba, de‑asta încă nu i‑am văzut. Ia o gură de cappuccino și eu mă uit fix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
zic când mi se face legătura. — Becky! zice el, părând sincer încântat să mă audă. Ce faci? Închid ochii, încercând să‑mi păstrez calmul. Sunetul vocii lui m‑a dus instantaneu înapoi la Four Seasons. La holul scump și discret luminat de la intrare. Înapoi la lumea de vis a New Yorkului. — Eu... Trag aer adânc în piept. Fac bine. Știi cum e... înapoi la viața mea de zi cu zi. Nu‑mi văd capul de treabă! N‑am de gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
abia mai pot vorbi. Suze... — Ce? — Doar... doar gândește‑te un pic. Nu‑i adevărat, că n‑am nimic. Dețin bunuri! Da, e‑adevărat, poate că nu mai sunt chiar noi... Ce vrei să spui? spune Suze, apoi i se luminează fața. Ai un cont de economii de care ai uitat? — Nu! Nu un cont de economii! — Nu înțeleg! se vaită Suze. Bex, despre ce vorbești? Tocmai deschid gura să‑i explic, când în camera alăturată intră robotul și o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ia mult mai încet. — Foarte... logic, spun. Așa că au făcut o nouă propunere, au găsit un finanțator gata să îi susțină, și de data asta nu le‑a mai stat în cale nimic. Au demarat deja activitatea. Chipul îi e luminat de încântarea pe care nu și‑o poate ascunde și mă trezesc zâmbindu‑i la fel de radioasă. — E super! zic. Adică... Îmi dreg glasul. Aha. Am înțeles. Scriu niște litere fără sens în caiet. Și cât timp vei petrece în New York
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Vorbesc serios. Am găsit deja un loc în care să mă odihnesc în veci. Templul lui Confucius. Îmi place cupletul de pe poarta lui: Templul nu are călugări, Așa că va fi măturat de vânt. Templul nu are lumânări, Așa că va fi luminat de lună. Trebuie să ai musai picioare de lotus, țipă mama. Nu ești făcută să muncești. Până la urmă, mama se lasă păgubașă. Mă întreb dacă știe deja că va fi nevoită să fugă de-acasă cu mine într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cunoscută și e condusă de un bărbat care arată precum Confucius, pe nume Domnul Zhao Taimo. Deși Domnul Zhao Taimo are înfățișarea lui Confucius, nu e deloc un bărbat al tradiției, ci unul cu educație occidentală. El este torța care luminează perioada timpurie a vieții lui Yunhe. Mai târziu, Doamna Mao refuză să-i recunoască vreun merit în călăuzirea ei. Își asumă ea însăși toate meritele. Asta din cauză că lumea vrea ca ea să-și demonstreze originea proletară. Însă în 1929 Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
să te cunosc personal, continuă el. Nu o dată m-am dus la ușa de la culise, în speranța că voi reuși să te zăresc după spectacol. Mulți ani mai târziu, Doamna Mao vizitează aceast moment în vise. Îndrăgostiții stau pe străduța luminată de un șir de vitrine cu mâncare. Supă de tofu, varză dulce și murată, castane, supă din sânge de rață cu tăieței de orez. Își amintește limpede că la colț de stradă un băiat vindea nuci de gingko. Prăjește nucile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]