8,306 matches
-
totul se desfășoară în mine. În momentul în care fac permutările, mă simt lipsit de apărare și starea mea de spirit devine instabilă. La spălare, lucrurile stau cu totul altfel. Nu vreau să spun că e chiar simplu, dar sunt mândru de ceea ce fac pentru că știu că e nevoie de iscusință. Permutările nu-mi dau nici un motiv de satisfacție. Știu că oamenii care mi le solicită se folosesc de minte și-atât. Mi-au creat un nou subconștient și el e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
apăsat pe un comutator, s-a ridicat și și-a lipit ușor palmele de peretele din apropiere. S-a deschis imediat un panou de mărimea unei cărți de telefon, scoțând la iveală un seif. — Ce părere ai? mă întrebă ea mândră. Cred că nu i-ar fi trecut nimănui prin cap să caute și aici. A făcut o combinație de cifre și seiful s-a deschis. — Vrei să mă ajuți să scot toate lucrurile de aici și să le punem pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
se zăreau la grebene precum arcurile unei canapele vechi, iar fălcile supte le atârnau pur și simplu. Luminițele din priviri abia se mai distingeau, iar picioarele ca niște fuse aveau încheieturile umflate. Singurul lucru neschimbat era unicul corn alb îndreptat, mândru, spre cer. Animalele, grupate câte trei sau patru, căutau de mâncare. Unii copaci mai aveau fructe, dar erau atât de înalți, încât bietele patrupede nu ajungeau la ele. Stăteau sub ei, neputincioase, privind cu jind la păsărelele care le ciuguleau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Galaction, Oameni și gânduri din veacul meu, București, 1955, 148-154; Camil Baltazar, Contemporan cu ei, București, 1962, 19-28; Ion Pas, Carte despre vremuri multe, București, 1963, 71-75; Eftimiu, Portrete, 215-222; Ciopraga, Lit. rom., 548-550; Lucia Demetrius, Amintiri despre „cel mai mândru timid”, MS, 1976, 2; D. Micu, V. Demetrius, L, 1992, 10; Dicț. scriit. rom., II, 64-66. D.M.
DEMETRIUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286728_a_288057]
-
, publicație literar-culturală apărută la Iași, lunar și bilunar, între mai 1932 și ianuarie 1937, sub direcția lui A.G. Delafântânele, căruia, din 1936, i se alătură, în anumite intervale, Vasile G. Mândru. Lipsită de un program literar explicit, dar manifestând, prin ceea ce publică, o anume tendință tradiționalistă, revista are o audiență mai mult regională. De bun nivel general, ea se remarcă prin varietatea conținutului, prin câteva colaborări de excepție și chiar printr-
GRAI MOLDOVENESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287328_a_288657]
-
dezmărginesc” (Spre culmi). Și, în același spirit: „Sătul de ale șesurilor bucurii mărunte,/ Când urc pe munții lor, mă simt un munte” (În robia lor) ori: „Eu m-am născut să mă dărui / Oricând și orișicui” (Mă știu). Sau acest mândru îndemn: „Mută munții uriași din calea zărilor, - / de poți!” După Goga, C. este al doilea poet tribun reprezentativ provenind din Transilvania: mai vârtos, mai puțin atins de „jalea” contemporanului său. Plachetele Versuri (1925) și În robia lor (1926), centrate pe
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
au dezvoltat portretele și autoportretele pictate. Pictorul ce realizează portretul unui adult poate surprinde aspecte esențiale nu doar ale formei feței, ci și ale firii acestuia. În portretul bine pictat putem vedea dacă eroul e naiv sau intransigent, nehotărât, fricos, mândru, alunecos, stăpân pe sine, perfid, resemnat, curat sufletește, naiv. Aceasta pentru că, până la vârsta respectivă, experiențele vieții au sedimentat în om esențialul modului în care el s-a manifestat în variate situații și evenimente, iar portretistul, contemplând chipul acestuia, îl poate
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
compania poate trăi confortabil, cu condiția ca ea să fie În concordanță cu scopurile noastre În afaceri”. Scopurile personale În afaceri ale lui Chouinard erau: 1. să câștige bani ; 2. să doneze bani; 3. să fie creativ ; 4. să fie mândru de ceea ce face; 5. să nu dea naștere la disensiuni și certuri; 6. să creeze o atmosferă de destindere. Orice afacere are ritmul ei propriu de dezvoltare. Dacă acest ritm nu este atins, afacerea se va „ofili”. Dacă ritmul este
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
ei; motiv narcisiac, combinat cu mitul popular balcanic al țărânei ce înghite în cele din urmă totul. Autorul are știința exploatării combinațiilor mitic-folclorice de acest fel, care atrag prin stranietatea lor. În alt poem, Ñi pitricu mușata-ñi dor [Îmi trimise mândra dor], el exploatează sentimentul de dragoste, niciodată expus de-a dreptul, întotdeauna prezentat cu delicatețe, pe ocolite cumva, spre a nu stingheri austeritatea morală: iubita (sau poate soția) îi trimite celui îndrăgit, aflat departe, în „xinite” (printre străini, la lucru
CEARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286154_a_287483]
-
îndepărtate. Domnița din poezia cu același titlu, „muiată-n nestimate și-n horbote de fir”, este domnița bizantină. Din vremuri voievodale, poetul desprinde chipul nefericit al unei văduve de domnitor pierit în luptă cu „păgânele urdii”. În mănăstire, „a țării mândră Doamnă” îndură „sub bolți de jale o soartă urgisită”, în timp ce în țară bântuie prăpădul (Călugărița). C. evocă mai ales aspecte tragice ale vieții voievozilor, sacrificiile și suferințele acestora. Versurile mărturisesc nu atât compasiunea poetului, cât îndurerarea față de soarta unor oameni
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
îndurerarea față de soarta unor oameni considerați mult apropiați lui, legați de el sufletește. Forța emotivă sporește în poezia Noapte roșie: învins, un bătrân voievod fuge „ca o nălucă, prin vifor, prin noroi”, fără să simtă că din răni „îi curge mândrul sânge pe platoșă șiroi”. Gândind însă în urmă, își amintește că „plăpândele domnițe în lanțuri zac robite” și că „tăiați pieiră coconii amândoi”, și atunci se întoarce „în valea unde lupta și moartea îl așteaptă”. Alte poezii evocă generic „cronicarul
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
C. este un poet, chiar dacă unul în proces de autodefinire, cu trăiri entuziaste, cu angoase și incertitudini pe care le analizează detașat, consecință probabilă a structurii sale de om de știință. Din orice vers răzbate temperamentul violent al unui om mândru, bătăios, adesea cu o atitudine sfidătoare, de respingere a divinului. Chiar din titlu se dezvăluie tensiunea unui suflet ce pendulează între „împietrirea” în fața vieții și deschiderea către sensibilitate. Aceasta va fi, de fapt, drama lui C.; atras de cei doi
CIOCALTEU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286243_a_287572]
-
lung, în mijlocul frunții, din care se confecționează vase de băut, datorită miraculoasei sale puteri curative, fiind un antidot consacrat, servind la anularea efectului oricărei otrăvi; de aceea și este folosit de marii regi și de oamenii puternici. Este o fiară mândră și feroce, imposibil de prins în viață. Când se simte încolțită, preferă moartea captivității. Inorogul ca simbol creștin. Spiritalis unicornis Până aici, avem de a face cu una dintre multele legende care au invadat spațiul european venind dinspre miraculosul Orient
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
el în palatul Farnese din Roma o tânără fată cu unicorn, în care îi atribuie personajului feminin gesturi deloc lipsite de concupiscență. Sunt doar câteva exemple, culese aproape la întâmplare dintre multe altele, care demonstrează că, odată cu Renașterea, imaginea animalului mândru, feroce, îmblânzit de o fecioară, începe să-și piardă din puritatea pe care i-o asigura alegoria creștină, mutându-se într-o altă rețea de simboluri. Pentru medievali, totul era limpede, inorogul alături de fecioară fiind asociat fie Buneivestiri, fie Întrupării
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
foarte greu prins, cu atât mai puțin îmblânzit, și nu există nici o atestare a faptului că el a acceptat să trăiască sub stăpânirea omului. De fapt, atunci când e clar că va fi învins, se sinucide cu mare furie"76. Animal mândru, inorogul preferă, așadar, gestul categoric umilinței, decăderii din propria natură. Prețuiește demnitatea mai mult decât viața. Lucru absolut firesc într-o epocă și într-o cultură în care valorile cavalerești creează un cod moral bazat pe onestitate, demnitate și curaj
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
1996, 2005, tr. Ion Doru Brana (LT). 64 Cordwainer Smith, Les Seigneurs de l'instrumentalité, Pocket, 1987, prefață de Jacques Goimard. 65 Titlu utilizat și pentru ediția îngrijită de Adrian Șerban Dobrin, Ed. Multistar, Piatra Neamț, 1993 (LT). 66 Tr. Dana Mîndru, Dan Alexe, în ediția menționată (LT). 67 Tr. Adrian Șerban Dobrin, în ediția menționată (LT). 68 Harlan Ellison, Dangerous Visions ⁄ Viziuni periculoase, 1967. 69 Tr. Ioana Robu, în rev. Helion, 1990 (LT). 70 Tr. Ion Doru Brana, în rev. String
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
înfruntării dintre lumină și întuneric și apelează la figuri ale unei luminiscențe supraviețuitoare sau anticipatorii: "Puține, foarte puține stele licuriră în aceasta noapte lungă asupra poporului român, cari împreună cu îngerul său apărătoriu i-au indegetat calea cătră venitoriul său cel mândru" va spune Vulcan în introducerea portretului lui Treboniu Laurian 88. Acesta e rolul luceafărului și explicația pentru frecvența lui. O lumină mai puțin puternică, rară, care anunță răsăritul luminii orbitoare: "acei rari luceferi, cari ca rari nantes in gurgite vasto
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
emană dintr-o putere, ci dintr-o slăbiciune. Nuvela binecunoscută a lui Vasile Voiculescu, Capul de zimbru 2 relatează o aventură a unui asemenea obiect prețios în timpul războiului. Un ofițer german filatelist deține un Cap de bour de care e mândru și pe care îl arată mai multor ofițeri români. Nu e marca de 81 de parale care o îmbogățește pe Audrey Hepburn, ci aceea de 27 de parale, renumită prin raritatea ei. Un cap de zimbru cum n-ar mai
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
frumusețile sale. Nu pot să-ți trimit vre o baladă mai însemnată, fără a o întovărăși de câteva rânduri pline de entuziasm pentru dânsa. Ce să fac? M-am înamorat de poezia poporală ca de o copilă din Carpați, tânără, mândră, nevinovată și așa de frumoasă că, după cum zice vorba românească, pe soare ai putea căta, iar pe dânsa, ba! Iată dar că, desvălind astăzi la lumina soarelui comoara nesfârșită a poeziei românești, aleg din colecția Baladelor și a cânticilor, ce
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
bătrânul trunchi cu fragede lăstare, cu frunziș verde și lucios, cu flori vii și parfumate, cu poame rumene și gustoase, ba chiar și cu acea pecingine rozătoare, cu acel vâsc parazit care într-o zi a cășunat uscarea și putrezirea mândrului copac. Iertați-mă, domnilor, dacă, insistând asupra acestei comparări împrumutate din regnul vegetal voi adăugi că rolul arheologului este [...] de a culege împrejuru-i [al copacului] cu o pietoasă îngrijire, toate frunzele cele veștede, toate florile cele ofilite, toate poamele cele
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
bătrânului trunchi cu fragede lăstare, cu frunziș verde și lucios, cu flori vii și parfumate, cu poame rumene și gustoase, ba chiar și cu acea pecingine rozătoare, cu acel vâsc parazit care într-o zi a cășunat uscarea și putrezirea mândrului copac"77. Fără greutate, putem reconstitui atracția pentru un câmp semantic omogen: umbra, verdeața, parfumul, mirosul, coloritul, rumeneala fac parte dintr-o clasă a aparențelor. E evident că Odobescu nu vizează o "viață" în sensul biografiilor exemplare care abundă în
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Securitate, după ce m-au aranjat, m-au îndreptat, mi-au făcut ei mustață când m-au bărbierit, cu gândul să arăt mai bine, ca să nu se mai vadă dedesubturile... C. I.: Eu văd în fotografia asta un tânăr lucid și mândru dar, în fine, acest dosar este unul făcut de către securiști. Vorbeam adineaori despre tipul de presiuni fizice făcute asupra dumneavoastră la anchetă. S. Ț.: Da. Presiunile fizice au fost bătăile, jocul vulpii, bătăile în doi, de te trimiteau dintr-un
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
în jurul suprafeței săpate ca să-i înălțăm marginile, băteam pământul bine și deasupra lui puneam brazde de iarbă fasonate ca și cum s-ar fi săpat de la marginea lor. Venea sergentul cu un coleg, Liviu Hogman 32, care era inginer minier - că spunea mândru: "eu mi-s băieș!", avea un cap teribil. Dacă îl întrebai: "Liviu, cât fac 3245,03 înmulțit cu 9120?" Când terminai de spus te întreba: "Cu câte zecimale vrei?" Și îți spunea rezultatul exact. El venea cu sergentul care punea
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
la 1474, Ștefan Vodă a primit în palatul de la Vaslui pe solii trimiși de Cazimir regele polonilor, pentru ca să-l împace cu Radu, domnul Țării Muntenești. „Aici la Vaslui, curtea, băile, locurile de plăcere sunt toate ale lui Ștefan Vodă, precum și mândra și superba biserică cu o elegantă cupolă peste măsură de înaltă. Totul în ea, jur împrejur e bolți și arcuri, pe cari sunt picturi și chipuri de ale tuturor sfinților. La intrare pe peretele cel mai de jos este o
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Paști în satul vesel căsuțele 'nălbite, Lucesc sub a lor malduri de trestii aurite, Pe care cocostârcii, înfipți într'un picior. Dau gâtul peste aripi tocând din ciocul lor. Un scrânciob mai la vale pe lângă ei adună Flăcăi și fete mândre ce rid cu voie bună: Și 'n sunet de vioare, de cobze și de nai Se întoarce hora lină, călcând pe verde plai. Bătrâni cu fețe stinse, Români cu fețe dalbe Românce cu ochi negri și cu ștergare albe Pe
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]