7,774 matches
-
hexis-ul corporal, se supune unor reguli greu detectabile pentru cineva venit din afara acestei lumi. O relație asimetrică. Sociologul este dominat, politețea și curtoazia interlocutorului exprimă, de fapt, grija acestuia de a nu afișa diferența și inegalitatea pozițiilor. Pornind de la această mărturisire, putem medita la poziția și la etica cercetătorului În științele sociale. Organizându-și anchetele și/sau experimentele, el uită adesea de poziția de inferioritate a subiecților sau de faptul că el le aplică grila sa de lectură unor indivizi care
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
în 1992. Colaborează la „Luceafărul”, „Astra”, „Minerva”, „Viața românească”, „Interval”, „Arca”, „Cadran”, „Convorbiri literare”, „Tribuna”, „Vatra”, „Steaua”, „Euphorion” ș.a. Circumstanța că P. a ucenicit în preajma lui N. Steinhardt - etapă al cărei rod direct a fost apariția cărții de convorbiri Primejdia mărturisirii (1993) - și că a devenit el însuși preot motivează deschiderea înspre fundamentele mistice ale imaginarului poetic. Dar terminologia și aluziile la mitosul biblic propun un lirism ce stimulează reflecția, iar nu scriitura profetică. Desfășurarea alegorică a versurilor, nutrită de parabole
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288820_a_290149]
-
în Turnul Babel, Craiova, 1996; Mormântul gol, Cluj-Napoca, 1999; Grădina lui Ion, pref. Adrian Popescu, Bistrița, 2000; Bucuria întrebării. Părintele Stăniloae în dialog cu Ioan Pintea, Bistrița, 2002; Admirații ortodoxe, postfață Dan C. Mihăilescu, Cluj-Napoca, 2003. Ediții: N. Steinhardt, Primejdia mărturisirii. Convorbiri cu Ioan Pintea, Cluj-Napoca, 1993, Dăruind vei dobândi, Cluj-Napoca, 1994, Călătoria unui fiu risipitor, București, 1995, Ispita lecturii, introd. edit., Cluj-Napoca, 2000, Eu însumi și alți câțiva, Cluj-Napoca, 2001, Pledoarie pentru o literatură „nobilă și sentimentală”, I-II, Iași
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288820_a_290149]
-
credincioșilor Bisericii însemnătatea Simbolului de credință pentru viața creștinilor, prin alcătuirea unui florilegiu din operele Sfinților Părinți ai Bisericii, în care sunt oferite explicații și lămuriri pentru o mai bună înțelegere a învățăturilor de credință ce compun Crezul. La fiecare mărturisire de credință din cele douăsprezece articole ale Crezului, am selectat citate din operele Sfinților Părinți care limpezesc înțelesurile. Crezul Niceo-Constantinopolitan (sau Simbolul credinței ori simplu Crezul) este o formulare de credință stabilită de către Sfinții Părinți participanți la primele două Sinoade
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
ales cu scopul de a combate diverse erezii, în special arianismul, apolinarismul, macedonianismul (sau erezia pnevmatomahă), hiliasmul etc., precum și din dorința de a deosebi religia cea nouă - creștinismul - de celelalte religii, politeiste. Crezul este cea mai cuprinzătoare și mai clară mărturisire de credință a Bisericii noastre, constituind, de fapt, sinteza învățăturii de credință ortodoxă. Simbolul de credință este „un adevărat rezumat al istoriei lumii și omului de la creație până la realizarea Împărăției lui Dumnezeu, al istoriei prezenței lui Dumnezeu în viața lumii
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
au determinat introducerea unui simbol de credință în Liturghie, Simbolul Niceo-Constantinopolitan a devenit crezul prin excelență al cultului creștin 8. Ca operă a primelor două Sinoade Ecumenice de la care își trage și numele, Simbolul niceo constantinopolitan este cea mai importantă mărturisire de credință a Bisericii. În această mărturisire se fixează și precizează credința Bisericii pentru apărarea vieții în Hristos 9. În cele douăsprezece articole ale Crezului sunt exprimate concis principalele teze ale credinței de totdeauna a Bisericii: în Sfânta Treime - Dumnezeu-Tatăl
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
în Liturghie, Simbolul Niceo-Constantinopolitan a devenit crezul prin excelență al cultului creștin 8. Ca operă a primelor două Sinoade Ecumenice de la care își trage și numele, Simbolul niceo constantinopolitan este cea mai importantă mărturisire de credință a Bisericii. În această mărturisire se fixează și precizează credința Bisericii pentru apărarea vieții în Hristos 9. În cele douăsprezece articole ale Crezului sunt exprimate concis principalele teze ale credinței de totdeauna a Bisericii: în Sfânta Treime - Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul și Dumnezeu-Duhul Sfânt; în Biserica cea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și Taina Botezului se administrează celui care rostește Simbolul de credință al Bisericii sau Crezul (îl rostesc nașii, doar în cazul în care este botezat un prunc). Mai mult, Jertfa Euharistică este precedată de rostirea Crezului, ca expresie a unității mărturisirii de credință, căci fără o mărturisire de credință comună nu poate fi nici împărtășire din același Potir. Recitarea regulată a Simbolului de credință la Sfânta Liturghie a fost introdusă mai întâi la Antiohia, în 471 10, apoi în întreaga lume
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
care rostește Simbolul de credință al Bisericii sau Crezul (îl rostesc nașii, doar în cazul în care este botezat un prunc). Mai mult, Jertfa Euharistică este precedată de rostirea Crezului, ca expresie a unității mărturisirii de credință, căci fără o mărturisire de credință comună nu poate fi nici împărtășire din același Potir. Recitarea regulată a Simbolului de credință la Sfânta Liturghie a fost introdusă mai întâi la Antiohia, în 471 10, apoi în întreaga lume creștină. Crezul este rostit de către toți
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
pe cele ale tale?” (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, omilia a VII-a, V, în PSB, vol. 17, p. 153) „... Atunci când Tu ești tăria noastră, atunci este tărie, iar când este tăria noastră, este slăbiciune”. (Fericitul Augustin, Confessiones − Mărturisiri, cartea a IV-a, XVI, (31), în PSB, vol. 64, p. 115) „... Cel ce le-a făcut și le susține toate numai cu înclinarea voinței Lui”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, ep. 12, în PSB, vol. 81, p. 68
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
venit lucrul pe care nu-l făcuseși Tu, pentru ca din el să faci ceva? Căci ce lucru există în afară de faptul că Tu exiști? Așadar, ai zis și s-au făcut, și prin cuvântul Tău le-ai făcut”. (Fericitul Augustin, Confessiones Mărturisiri, Cartea a XI-a, V, (7), în PSB, vol. 64, p. 245) „... Moise, servul Tău, a vorbit în Duhul adevărului, din toate acestea altceva își alege acela care zice: La început Dumnezeu a făcut cerul și pământul (In. 14, 17
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
alege acela care zice: La început Dumnezeu a făcut cerul și pământul (In. 14, 17; Fac. 1, 20), adică prin Cuvântul Său, împreună veșnic cu Sine, a făcut Dumnezeu creatura inteligibilă și sensibilă sau spirituală și corporală”. (Fericitul Augustin, Confessiones Mărturisiri, Cartea a XII-a, XX, (29), în PSB, vol. 64, p. 275) „Iată că strălucește firea dumnezeiască chiar din felul în care a fost creată lumea. Dumnezeu a făcut lumea într-un chip cu totul contrar de cum obișnuiește să lucreze
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
în PSB, vol. 41, p. 271) „Nu se poate face despărțire, sau deosebire, între Hristos și Dumnezeu, fiindcă Dumnezeu este întreg în Hristos și Hristos este în întregime în Dumnezeu. Nu poate fi vorba de nici o desfacere, de nici o dezbinare. Mărturisirea e una atât de simplă, una atât de evlavioasă, una atât de sănătoasă: a adora, a iubi, a cinsti pe Hristos-Dumnezeu”. (Sf. Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, „Despre Întruparea Domnului”, Cartea a III-a, cap. VII, 1-2, în PSB, vol. 57
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
a părăsit. Căci S-a retras acolo de unde nu S-a retras, căci lumea prin El a fost făcută și în această lume era și a venit în această lume pentru ca să mântuiască pe păcătoși (In. 6, 33) .... ”. (Fericitul Augustin, Confessiones Mărturisiri, cartea a IV-a, XII, (19), în PSB, vol. 64, p. 110) „... murind, înviind și înălțându-Se la ceruri și șezând în trup la dreapta lui Dumnezeu-Tatăl. Aceasta, pentru ca și noi, murind, să nădăjduim sigur că vom învia și vom
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
în PSB, vol. 52, p. 498) „Dumnezeu luând loc în toți îndeobște și în fiecare în parte”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea a Doua, Către Prea Cuviosul presbiter Marin, 10, în PSB, vol. 81, p. 187) „Și dincolo de viețuirea și mărturisirea fericită de aici, Se va dărui pe El Însuși ca moștenire și odihnă și mai fericită”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea a Doua, Scrieri, 8, în PSB, vol. 81, p. 250-251) „Împărăția cerurilor a fost pregătită pentru noi și dintru
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Partea Întâi, ep. 15, în PSB, vol. 81, p. 143) „Și e propriu adevăratei credințe să mărturisim ceea ce am fost învățați să gândim”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, ep. 17, în PSB, vol. 81, p. 148) „... să ținem binecredincioasa mărturisire a Părinților”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea a Doua, Scrieri, 6, în PSB, vol. 81, p. 223) „Mai întâi și mai presus de toate însă să-și îngrădească sufletul cu dreapta credință, potrivit cu dumnezeieștile dogme ale Bisericii sobornicești, primite de la
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Dr. Dan Negrescu, 1994. Vol. LVII - Sfântul Ioan Casian, Scrieri alese. Așezămintele mănăstirești și Convorbiri duhovnicești, traducere de prof. Vasile Cojocaru și prof. David Popescu, prefața, studiu introductiv și note de profesor Nicolae Chițescu, 1990. Vol. LXIV - Fericitul Augustin, Confessiones - Mărturisiri -, traducere și indici de Prof. Dr. Docent Nicolae Barbu, introducere și note de Preot Prof. Dr. Ioan Rămureanu, 1985. 121 Vol. LXXI - Boethius și Salvianus, Scrieri. Articole teologice și mângâierile filozofiei. Despre Guvernarea lui Dumnezeu, traducere, note și comentarii de
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Ion Negoițescu, Jurnalul fericirii de N. Steinhardt, Jurnalul lui Mircea Zaciu. Încă din primii ani postdecembriști, în paginile revistei este intens discutată „memorialistica rezistenței”. Inițial abordată ca „tehnică și retorică a supraviețuirii”, pe măsura exploziei de memorii și jurnale, „literatura mărturisirilor” - „poate singura mișcare viabilă din proza de azi” - se conturează nu doar ca revelația literaturii de sertar, ci ca un fapt cultural de amploare ce merită a fi studiat din dublă perspectivă: critica memorialisticii și critica receptării. Colocviile Literatura mărturisirilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286947_a_288276]
-
mărturisirilor” - „poate singura mișcare viabilă din proza de azi” - se conturează nu doar ca revelația literaturii de sertar, ci ca un fapt cultural de amploare ce merită a fi studiat din dublă perspectivă: critica memorialisticii și critica receptării. Colocviile Literatura mărturisirilor (10-11/1991), Sertarul cu jurnale, jurnalul cu sertare (3/1992), Biografie și literatură (2/1995) analizează tipologia formelor literare ale confesiunii, cauzele și efectele acestui fenomen cultural. Sunt semnalate interesul cititorului pentru culisele unui trecut fie ocultat, fie prezentat în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286947_a_288276]
-
Despre desfătarea celor viitoare. Să nu deznădăjduim. Nouă cuvântări la Cartea Facerii, Traducere din limba greacă veche și note de Preotul Profesor Dumitru Fecioru, Editura IBMBOR, București, 2008, p. 273-274. footnote>. Martirii refuzul lor de a fi numiți „martiri” Pe lângă mărturisirea cu tărie, devotament și abnegație a credinței lor, pe lângă hotarul dragostei lor nehotărnicite pentru Dumnezeu, martirii ne sunt și paradigme ale modestiei și fericitei smerenii, pe care le-au întrupat și le-au făcut să rodească în mod desăvârșit. Aceasta
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
Cel dintâi născut din morți, începutul vieții în Dumnezeu». E drept că își aminteau de martirii trecuți din această lume și ziceau: «Aceia da, sunt într-adevăr martiri, pe care Hristos i-a învrednicit să-i ia la Sine prin mărturisire, pecetluind cu moartea mucenicia lor, pe când noi abia dacă suntem niște bieți și smeriți mărturisitori». Rugau chiar cu lacrimi pe frați, ca unii care au nevoie, ca și aceștia să facă rugăciuni necontenit pentru sfârșitul lor. Căci chiar și dacă
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
lor, pe când noi abia dacă suntem niște bieți și smeriți mărturisitori». Rugau chiar cu lacrimi pe frați, ca unii care au nevoie, ca și aceștia să facă rugăciuni necontenit pentru sfârșitul lor. Căci chiar și dacă dovedeau prin fapte tăria mărturisirii dovedindu-se a fi adevărați eroi prin statornicie, răbdare și curaj, totuși din frică față de Dumnezeu opreau pe frați să-i numească martiri”<footnote Eusebiu de Cezareea, Scrieri (Partea Întâia). Istoria bisericească. Martirii din Palestina, cartea a cincea, II, 2-4
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
14. footnote>. În scrisorile sale, Sfântul Irineu de Lyon trasează o distincție fermă între un mărturisitor (ὀμόλoγoζ) și un martir (μάρτυζ). Un mărturisitor este acela care mărturisește numele și este în consecință întemnițat; un martir este un mărturisitor care pecetluiește mărturisirea cu moartea. În viziunea sa, titlul de martir n-ar trebuie acordat mărturisitorului decât după moarte. Și totuși, în așteptarea morții, mărturisitorul întemnițat poate exercita „puterea martiriului” (δύναμιζ τὴζ μαρτυρίαζ)<footnote Frederick C. Klawiter, „The Role of Martyrdom and Persecution
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
Martirii - mărturisitori jertfelnici ai credinței Martirii, privind teribilele suplicii ca pe ceva neînsemnat, nu se grăbeau de fapt spre moarte, ci spre adevărata viață, căci Hristos era viața lor și a trăi însemna Hristos. Și-au îndeplinit astfel cu dor mărturisirea martiriului. O mărturisesc ei înșiși: „Noi în teama de robie ne veselim și sub amenințarea morții râdem”<footnote Salvianus, Despre guvernarea lui Dumnezeu, cartea a VII-a, I, 5, traducere, note și comentarii de prof. David Popescu, în PSB, vol
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
se fi petrecut ele. Dar de ce să tot spunem vorbe? Rănile sunt mai grăitoare: rănile, chiar dacă le acoperim, cicatricea, chiar dacă o extirpăm, totuși credința n-o putem ascunde. Așa încât nu te poți lăuda că, tăindu-mi limba, faci cu neputință mărturisirea laudei. Destul L-am lăudat până acum pe Domnul prin cuvânt; de acum încolo să-L lăudăm prin suferință<footnote Din cuvintele unuia dintre cei șapte fii ai preotului Eleazar, ce au primit cununa muceniciei - n.n.; cf. Sf. Ambrozie al
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]