9,417 matches
-
transfuzii... În sfârșit, acasă. O așteaptă o înștiințare de la asigurările sociale, în legătură cu afecțiunea ei de lungă durată: rambursarea 100% a tarifelor reglementare de la 9 ianuarie 2005 până la 1 ianuarie 2015. Zece ani. Firește, suficienți, probabil... În apartament se recurge la mărunte amenajări care să-i ușureze deplasările și i se comandă un "mergător" ca să poată umbla. Noaptea, nu mai visează, sau foarte puțin. Oricum, când se trezește, nu-și mai aduce aminte nici măcar dacă a visat sau nu. Peste zi, între
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
a prelevat?" "Da..." "O bucățică din peritoneu." "Ah..." S-a făcut ce era mai bine pentru cazul dumneavoastră." Medicul M. știe cum să spună ce are de spus, fără a adăuga sau ascunde ceva, și ăsta nu e cel mai mărunt dintre meritele lui. Se uită la știri, la televizor. Ascultă Radio Classique. Citește. Îi merge mai bine. Se întoarce. Bate cineva la ușă. Se trezește într-un acces de neliniște: trebuie să plece! Dar, de dincolo de ușă, Ion anunță calm
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
în direcția dorită de locotenent: "Poate, conectarea la viața marii colectivități umane o să fie, dacă se va realiza într-o bună zi, cu atât mai dureroasă, dar deocamdată ne scăldăm într-o intemporalitate fericită. Nu avem decât grijile cotidianului nostru mărunt. Și ca să ne întoarcem la întrebarea ta, aceste griji sunt destule ca să ne umple majoritatea timpului. Ăsta e cel puțin cazul cu mine." Ce griji, de exemplu? Uite, școala e gata să-și deschidă porțile și copiii n-au tăblițe
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
vedem zilele astea. Aștept un semn de la tine la Vila orelor de lumină!" "Ne-am înțeles", spuse învățătorul, în vreme ce tovarășul lui se puse iar pe bodogănit. Neținând seama de amenințarea fiarei, locotenentul schiță un salut general și porni în trap mărunt, mulțumit că nu mai simte ura pe care ochii depărtați o țeseau în jurul lui ca pe o aură de nenorocire. Și ar fi fost și mai mulțumit dacă ar fi putut să invoce adevăratul motiv, întâlnirea cu Nastia sub pătură
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
încălzit la microunde. Ea se hotărăște să gătească, firește, nu feluri mitocosite pe îndelete, în stil românesc, și nici măcar feluri personalizate, ci grătar sau pește, făcute repede, la cuptor, și salate... Soțul ei se însărcinează să spele vasele. Prilej de măruntă harță conjugală: "Dar tu nu freci farfuriile?" El îi aruncă o privire furioasă: Evident, tot ce fac eu nu e bine!" Ce-o să se aleagă de el când ea n-o să mai fie aici? Se duce la consultația din octombrie
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
A propos, interveni învățătorul, n-ai vrea să cânți ceva la concertul de la sanatoriu, în ajun de Moș Nicolae? Au un Steinway foarte frumos." Ar trebui să cer permisiunea superiorilor mei și asta mă plictisește. O să văd... Ploua. O ploaie măruntă și monotonă. Ploua peste mare și peste plajă. Peste zonă și peste barăci, peste fluviu și peste estuar, peste stuf și peste salcâmi. Ploua să facă totul să putrezească, frunzele moarte, hainele îngreuiate de absorbția apei și creierele. Locotenentul se
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Caterina, care se considerau răspunzători pentru ea, Grigore, care îi cunoștea foarte bine părinții, Panaiota, care se enerva, atât de extravagante i se păreau intențiile fetei, învățătorul care credea că aceasta intrase într-o poveste fără ieșire. Spionau cele mai mărunte cuvinte, pentru a afla dacă și el are vreo intenție. Zadarnic, Filip rămânea indescifrabil. De altminteri, n-au fost niciodată surprinși singuri. În general, micul trio numit copiii el, Nel și Lillișu se alcătuia de la sine, era imposibil să știi
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mai apropiată dintre vecinele ei, vocala i. Îi ziceau așadar Hitler. Începând din anii '30, iar, în ultima vreme, cu mai multă insistență, i se tot puseseră întrebări despre presupusa lui înrudire cu un anume Hitler. Blond cu ochi albaștri, mărunt și rotofei, Onkel Joseph bombănea... : " Niciun fel de rudenie, eu sunt arian, iar el țigan." Alice și Joseph proveneau dintr-o veche familie de hughenoți refugiați în Germania, care se regăsiseră apoi, nu se știe prea bine cum, în Polonia
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
M. și-au scris des. Scrisori lungi pe care cenzura, plictisită, le bara cu creion roșu, adăugând pe margine: "Ce peltea! Nu puteți s-o faceți mai pe scurt?!" Nu țineau seama de asta. Continuau să-și povestească în amănunt măruntele evenimente zilnice și să discute despre Secret, după un cod, căci se mai temeau de încă o cenzură, aceea a mamelor. Părinții Dorinei M. aveau o mică moșie în nordul Moldovei, la Vultureni (numele, derivând de la vultur, o fascina pe
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
vrăjită. Să urci pe cal, ce fericire! Iar pentru Nel, ce amintire a fericirii!... Noaptea își vedea prietena în vis, bine strânsă în costumul de călărie, pe cap cu o caschetă, dar, ciudat, mereu din spate, depărtându-se, în trapul mărunt al calului, prin lumina cernută a unei pădurici. La întoarcere, Nel a ajuns prima. I-a păstrat un pupitru lângă ea și i-a pândit câteva zile sosirea, închipuindu-și în tot felul reîntâlnirea, după o despărțire atât de lungă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
din tălpi până în creștet pe viețuitoarea plăpândă, cu ochi încercănați, care se exprima în limba lui Pușkin. Fără o vorbă, apucă valizele fetei și merse să le lase acolo unde trebuia, în vreme ce posesoarea lor se ținea după el cu pași mărunți, tot mulțumindu-i. Iute lucrat, bine lucrat; băiatul dispăru fără a lăsa nicio urmă în valul de studenți. Dar l-a văzut iar, a doua zi, la cantina universitară. Mânca cu o singură mână în vreme ce cu cealaltă făcea să vibreze
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și disparițiile făceau textul celor salvate când caduc, când de neînțeles. Poșta și cenzura corespondenței contribuiau cu tot ce le stătea în puteri ca dialogul epistolar să fie după chipul și asemănarea vieții lor date peste cap. În fine, o măruntă veste bună îi aduse puțină îmbărbătare. După ce încasase multe refuzuri, i se propuse un contract pentru traducerea unui roman de Fedin. Angela, o fostă colegă de clasă, propusese numele ei, acceptat cu condiția să facă traducerea repede. Margareta nu cerea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
bazele. Odată limpede definite bazele teoretice, putuseră să constate că exista un solid teren de înțelegere pentru a pune la punct litigiul. Omul este subiectul Istoriei, perfect de acord, de ce n-ar fi atunci, demn și onest, subiectul propriei sale mărunte istorii? Trebuiau să vizeze deznodământul, nodul va sfârși prin a se deznoda, nu se pune problema să taie în carne vie. Mâine, la aceeași oră, în același loc!, notifică Arcadi, bătând cu muchia palmei în masă. În fața ușii, se poftiră
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
efect." Cu o ridicare din umeri, îi notifică disprețul ei și trântește violent ușa, acoperindu-i ultima replică: "Cu plăcere, Scufiță roșie!" Deschide radioul. Ora știrilor. Mereu bune. Bucureștiul e buricul pământului. Felicitările și mesajele de simpatie plouă îndesat peste măruntul Om Mare, care se emancipează tot mai mult, pe zi ce trece, de tutela sovietică. Pe cuvântul meu, sunt pentru! Cu condiția ca fiul poporului să n-o ia prea tare razna, cu socialismul lui național. Ia ziarul făcând să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
te cheamă, fetițo?" "Fira, boierule, Fira de la Zamfira." "Ei bine, Fira, încântat de cunoștință." Tot scotocindu-se prin buzunare în căutarea unei monede, zări într-un val de studenți, care se împrăștiau pe stradă, cauza durerii lui de cap. Mai măruntă decât în amintirea lui și cam rotunjoară. Pe cap cu o beretă albastră ca și ochii ei. Vrednică de un mare colorist. Îl vede și ea și, în amintirea întâlnirii lor agitate din dimineața aceea, se strânge în sine, stăpânindu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
scapă iar fulgi mari, înghețați. Pereții sălii povestesc, în lumina celor mai recente descoperiri făcute de istoricii noștri, epopeea națională, din negura vremurilor până în zilele noastre. În acest decor patriotic, scăldat în vapori de alcool și damfuri de bucătărie, responsabili mărunți iau masa cu persoane de sex opus. Pe o estradă mică, o cântăreață în costum folcloric tocmai interpretează o melodie populară. Pe sub brazi, pe sub arini / C-o nevastă din vecini. Parcă ar fi plătită să incite la adulter! Oare nimeni
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cu capul dat pe spate, sânii înapoia microfonului. El îi aruncă o privire amuzată: "Are temperament!" Încă o sorbitură. Trăsăturile i se destind, semn de relaxare lăuntrică. Clatină paharul cu licoarea subtilă care îi lucrează deja sufletul: "Vezi, Maria-Tereza..." Aplauzele mărunților responsabili, congestionați, îi acoperă vocea profesorală. Cântăreața se înclină adânc în fața publicului, înainte de a trimite, poznașă, bezele spre toate cele patru colțuri ale sălii. Mărunții responsabili sunt în delir. În sfârșit, dispare pe ușa bucătăriei ca să mănânce și ea, iar
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
relaxare lăuntrică. Clatină paharul cu licoarea subtilă care îi lucrează deja sufletul: "Vezi, Maria-Tereza..." Aplauzele mărunților responsabili, congestionați, îi acoperă vocea profesorală. Cântăreața se înclină adânc în fața publicului, înainte de a trimite, poznașă, bezele spre toate cele patru colțuri ale sălii. Mărunții responsabili sunt în delir. În sfârșit, dispare pe ușa bucătăriei ca să mănânce și ea, iar sala se liniștește. Viorelele, înviorate de căldură, exală o adiere înmiresmată care își ia zborul, sfioasă și nevinovată, prin aerul greu. Cu ochii mijiți, își
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
prin aerul greu. Cu ochii mijiți, își apropie nasul să culeagă aroma parfumată a vestitorilor primăverii, dar un miros pătrunzător îi invadează brutal nările: "Pentru cine e varza cu carne?" Ah, proza vieții!... Începu să prefire cu furculița varza tăiată mărunt, îndelung prăjită în grăsime, până să descopere o bucățică de carne. Slab rezultat! Eh, oricum nu-i e foame, iar țuica îl antrenează fără voie. "Eram uluit de strălucirea Ideii!", spuse cu fruntea superb încununată de norii filosofiei: "Vara, când
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
e vremea deciziilor arbitrare, luate sus, ele trebuie justificate jos, la bază, trebuie lucrat la fața locului, democratic, pentru a azvârli lumii cu praf în ochi, în cadru legal. Și cine ar fi cel mai indicat să facă bucătăreala asta măruntă?.. Se simte tentat și totodată reticent. Ezitările îi sunt înțelese. Nu a pierdut cu totul simțul filosofic al vieții, nici ambiția de a fi un exemplu pentru "tineret", dar nu a renunțat nici la meritata lui avansare. Ăsta-i momentul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Tambino, în jurul celor doi schimnici deveniți celebri se construiește o lume: chilii pentru ucenici, o biserică, bucătărie și încăperi pentru pelerini. Căutarea lui Dumnezeu nu mai are loc în izolarea deplină a rugăciunii solitare, ci între oameni, între problemele aparent mărunte ale unei lumi deifuge. Cei doi Părinți își iau ca ancoră împotriva înstrăinării de Dumnezeu, Rugăciunea lui Iisus și citirea Sfintelor Scripturi. Puhoiul de voci din jurul lor crește însă, ajungând o mare învolburată, în care celor doi li se cere
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
curata absență a lucrurilor bine făcute, neîndoielnic ignorăm complexele și paradoxurile de fiecare zi. Volens-nolens. De ce? Nu avem timp pentru fleacuri. Fleacuri am zis? De-ar fi un zodiac (a se citi oracol) care să-și strige până și destinele mărunte, am fi și noi poate mai receptivi la ceea ce-i ascuns între faldurile clipelor mereu grăbite. Când te gândești ce uriașe și pline (pline de ce?) pot fi complexele noastre cotidiene și năstrușnicele paradoxuri de care ne împiedicăm ca de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
De la nervura frunzei la neuronul cortexului și mai departe la ceva care ne exaltă și ne trimite la sentimentul propriei noastre transcendențe, la sentimentul de admirație față de ordinea naturii și ordinea morală. Omul se înalță dincolo de el însuși, dincolo de lucrurile mărunte. Găsitorul manuscrisului de vreo treizeci de pagini a avut curajul să-l publice într-o revistă de prestigiu sub semnătura: Necunoscutul înghițit de sevele pădurii. Inutil a mai spune că textul a stârnit un interes uriaș. 75 Mereu suntem în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
imperfecțiune. Auzise el undeva că sentimentul de neputință este vecin cu ratarea și că o ultimă șansă ar fi să prindă o urmă de lumină prin care să se strecoare dincolo de tristețe. Tristețea vieții plate în care mișună doar conflictele mărunte. Îl apucase miezul nopții aplecat asupra cărții, ochii tulburi abia de mai puteau rămâne deschiși, în timp ce tic-tacul ceasului din apropiere număra nonșalant clipele de trecere. Un lătrat leneș de câine se auzea la intervale exacte, spărgând cu sunetele lui, prelungite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
individualitate. Metodele de investigare pline de modestie și chiar de timiditate, dar și de șiretenie și de chichițe ale lui Columbo, tacticile de impresionare și chiar de intimidare ale lui Kojak, obiceiul lui Baretta de a se identifica cu "oamenii mărunți" și furia sa la adresa criminalilor care atentau la viața acestora, exploziile de revoltă morală ale lui Starski și Hutch le-au pus la dispoziție acestor tipuri de polițiști identități stabile, familiare mai puternic individualizate decît cele precedente, dar la fel de stabile
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]