8,023 matches
-
deși discrete, cele trei fotolii sobre, și ele din același lemn, cu aceleași ornamente! În farmacie, unde, câteodată, la ușă, suna un clopoțel argintiu, când intra cineva, stăruia un parfum de neuitat, amestec de arome vegetale; numai în preajma finului uscat miroase ca în vechile farmacii. Umbla vorba, printre noi, copiii, că în flacoanele din rafturi, în spatele geamului de cristal, în spațiul aproape obscur, farmaciștii țin captiv câte un suflet de om; da, așa credeam și asta ne speria atât de tare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
încă nu poate vorbi. Un băiețel, care a apărut și el, mă lămurește că bunica aceea este doamna Leahu, o veche pacientă care a trecut prin viața mea de medic. Am intrat într-o căsuță scundă, cu tavan de bârne, mirosind a ierburi uscate și busuioc. Bunica plânge, bolborosește ceva și, prin gesturi și cuvinte abia icnite, îmi dăruiește o portocală aurie, frumoasă, aromitoare. Sunt bucuros și mândru; nici nu știu prea bine de ce; parcă mi-a dăruit un mic soare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
zeci de ani, era Sașa, personajul contradictoriu al familiei. Fără a-i cere explicații, mi-a spus singur ce-i cu dânsul. Era același om pe care, în copilărie, îl urmam zilnic, ținându-i cartoanele pictate într-o cutie specială. Mirosea ca atunci, a ulei de pictură, și doar inflexiunea franceză a vorbelor îl diferenția de Sașa cel vechi. Ne-am așezat la o măsuță, în apropiere. Sigur că nu m-ai uitat...", mi-a răspuns. "Știu încă foarte multe despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
la orice", Costică. Părintele Vania era o namilă de om, slab, cu membrele lungi, cu o barbă lungă, tot timpul răvășită. Ceea ce mă făcea să-1 evit era duhoarea sa personală: gunoiul și chirpicii făceau parte din structura sa, de aceea mirosea atât de urât. Haina preoțească, foarte veche și jerpelită, era unica lui haină; purta ghete mari ca niște cizme direct pe piciorul gol, fără ciorapi, pentru economie. Misiunea mea, când ne duceam la dânsul noi fiind rude de mâna a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
carității, atribuție a moralității individuale și comunitare. Au expropriat caritatea, iar noi nu ne-am opus. Uneori ne-a convenit să fim victime privilegiate, mai ales clienți favoriți. Instituirea carității în locul dreptății ca politică de stat este populism curat și miroase de te ucide a telenovele latino-americane și românești, cu baroni generoși care își spală păcatele făcând o biserică, o televiziune, un ziar, un institut, dând o masă pentru nevoiași în fața celor de mai sus. Într-o astfel de lume nu
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
care se va pitula sub vălul solemn al „secretului de stat” în legătură cu bugetul public, indiferent dacă are „morgă” și vorbește neotabla integrării sau râde cu poftă și vorbește pe înțelesul „vulgului”. Atâta că în acest moment cel de-al doilea miroase incomparabil mai mult a accesului conștient la „aici sunt banii dumneavoastră”. Text publicat în Revista 22, 13-20 ianuarie 2005 Minciuna împotriva binelui public Democrația presupune consimțămîntul informat al cetățenilor în privința viitorului guvernării. Informarea se realizează în campanii electorale, prin programe
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
în nas. OCTAVIAN Octavian nu-și mai aducea aminte de maica sa. L-a crescut un tată bețiv care îl trimitea la cerșit. Nimeni nu-l învățase să se spele, de aceea, chiar dacă hainele nu-i erau rupte, nu prea miroseau bine. Își purta singur de grijă, cotrobăind prin containere în gunoi. Când a văzut niște adolescenți culegând cioburi întrun șantier, a rămas intrigat. Având ochi de artist, băgă de seamă că hârburile erau frumoase. Profesorul său de desen îl învățase
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
liturghia preotului capelan, părintele camilian Giuseppe Sommavilla. Credincioșii erau puțini iar prezența noului recrut a trecut neobservată. La revenirea în dormitor, un grup de camarazi a încercat să-și bată joc de el. Unul dintre ei, strâmbându-și nasul și mirosind aerul cu dezgust: «Ce miros de tămâie! Oare e vreun preot fals printre noi?». Calabria, neînfricoșat, adresându-se celui care maimuțărea gesturile preotului celebrant, îi spuse: «Da, eu eram cel care slujea în dimineața asta la Sfânta Liturghie. Și sper
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
misterioasă pe care o emana acel tânăr aparte. Și s-a limitat să spună: «De-acum înainte așa vom face. Acum plecați!». Evident că ar fi prea înfrumusețat să credem că totul i-ar fi mers mereu bine și ar mirosi a hagiografie prefabricată dacă nu ne-am gândi și la momentele mai puțin fericite. Va povesti, tot cu acea vervă umoristică specifică populației venețiene, multe alte scenete mai puțin sclipitoare. Ca atunci când i s-a aruncat în față caietul unde
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
strigînd către public cuvinte liniștitoare, și-a putut convoiul continua drumul la Panteon. Sosirea la biserică s-a resimțit de aceste frămîntări. În pofida maiestății sanctuarului, capodoperă a arhitecturii vechilor romani, Ambasadorul Germaniei, Generalul conte von Wedel (viitorul Stalhalter pentru Alsacia-Lorena), mirosind pericolul și agitat de porniri războinice, dădea ordine cu voce tunătoare colaboratorilor săi să ocupe punctele strategice ale templului, în timp ce ministrul Braziliei se tîra, cocoșat de loviturile pe care i le dăduseră de-a valma cu patul puștii trupele în timpul
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
-ți placă într-adevăr Sorin Titel trebuia să-i citești cărțile și să pricepi cum vine cu literatura modernă. Or, N.M. nu avea antenă pentru literatura modernă, ceea ce era apreciat și la „Europa Liberă”, și la partid. Pentru unii, modernismul mirosea a revoluție, pentru alții, a capitalism. Noroc că s-a ivit vocabula postmodern. Nimeni n-a priceput ce înseamnă. La toți a plăcut... Cotidianul, 15-16 iunie 2002 Războiul literaturii Revista din Brașov Interval, în numărul său din decembrie 2001, prezintă
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
Pescăriei, în mahalaua Podeni. De fapt, istorica vatră a tîrgului o formau străzile Paloda, Strîmba și Ștefan cel Mare care, trecând peste apa Bârladului, se prelungea pe str. Cuza Vodă până la bariera orașului. Începutul străzii, cînd cobora de pe podul Pescăriei, mirosea puternic a pește și a fructe orientale, unde se înghesuiau mai multe dughene mărunte de pescărie, coloniale, lumânări, fierărie și mărunțișuri și unde își aveau prăvăliile Tache, Ianke și Kadîr, eroii din piesa bine cunoscută și mult jucată pe scenele
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93466]
-
joc, pe cine înnobilează. Uneori, arenele oferă pilde profunde; alteori, provoacă doar scîrbă. Cel ce vrea să arate altora despre ce e vorba trebuie să vadă mai mult decît sport. Să aibă habar de istorie, să știe ceva geografie, să miroase politica, să priceapă miezul psihologic al unor întîmplări. Înseamnă toate acestea mai mult decît o mărime fizică numită „raport de cornere“, în baza acestui fapt jurnalistul de sport fiind socotit frivol, limitat, semidoct? Urmează cîțiva ani întinși pe aproape 300
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
ieșeam în stradă, ungeam cu substanță maronie clanța ambasadelor respective și ne împrăștiam în patru zări bocetul de copii ai nimănui, striviți sub talpa îmbuibaților de prin străinătățuri. Acest blat de vară de pe Do Bessa (denumirea, tălmăcită aproximativ în românește, miroase a sulf, nu-i așa?) ne va servi de-acum încolo drept pavăză, carte de căpătîi, termen de comparație și scuză perenă. Vor vorbi despre cinste și morală (deja au și început s-o facă!) oameni care, în condițiile oricărui
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
germane îi iau lui Mutu tricoul cu numărul 10 și-l pun pe umerii lui Vlăduț. Dar s-a dus cineva să-i vadă? Le-a dat cineva vreun telefon: măi băieți, ce mai e pe la voi, pe-acolo, mai miroase a RDG, mai sînt Trabanturi, mai trece lumea granița în Polonia să-și ia gumă de mestecat și butelii de voiaj? Nimic! Cum tot un mare nimic figurează și în dreptul lui Reghecamf, care a i-a dat gol lui Bayern
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
în fotbal își agață propozițiile murdare de numele unor mari fotbaliști români. În ultimele zile, virușii au lovit de două ori, dar loc ar mai fi. Cine știe ce neterminat se va repezi spre patul de spital al lui Dobrin, cine știe ce fante mirosind a sulf va lua la trîntă numele lui Balaci. Totul e posibil în cea mai alunecoasă dintre lumile posibile. Nu ne lipsesc doar performanțele și stadioanele, ci și statuile. Portughezii îl plasează pe Eusebio nu departe de moaștele de la Fatima
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
piscină și n-a fost deloc ieftin. Înăuntru era frig, nu mai mult de 14-15 grade, nu ardeau decît un sfert dintre neoane, iar cum afară se întunecase, în colțurile bazinului aveai senzația că te îneci într-o negură lichidă, mirosind puternic a clor. Ușa de la saună nu se închidea bine, robineții de la dușuri pieriseră pe cîmpul de luptă. E vorba despre o dotare de agrement la un hotel de 3 stele, dar nici dotarea pentru performanță nu e cu mult
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
sau arbitru doctor docent în „Pe locuri, fiți gata, start!“. Proba general acceptată e propria impresie, iar aceasta face uneori ca peisajul să capete aspect precambrian, cu ființe înspăimîntătoare ivindu-se de oriunde, inclusiv din apa bazinelor. E frig, mizerie, miroase a clor. Campioni nu prea mai avem, fiindcă nu mai avem condiții. Cînd, totuși, ei încearcă să existe, arbitrul general le plasează degetul mic în afara mozaicului, nesesizînd că, în același timp, plasează întreaga întîmplare într-o preistorie plină de grotesc
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
de fereastră. În mijlocul curții, omul de zăpadă stă țanțoș în bătaia vântului. E tare haios. Dar e cam singur în marea înghețată a iernii. - Noapte bună, omule de omăt! Mă duc la culcare. Sunt obosită. Pe mâine! În patul cald, mirosind a busuioc și a levănțică, somnul o cuprinde pe nesimțite. Deodată, o atingere ușoară îi mângâie fruntea. Fetița tresare. Privește în jur. Omul de zăpadă e lângă ea. - Ce faci aici, uriașule alb? - Am venit să mă încălzesc puțin, îi
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
alta, e o mișcare permanentă. Au pornit copiii să colinde , să vestească sosirea Crăciunului. Copii și fulgi de nea se- nvăluie deopotrivă. Colindătorii seamănă cu niște oameni de zăpadă, în jurul cărora roiesc fluturii botezului de gheață. În casă e cald. Miroase a cetină de brad și a vanilie. - Ramona, aranjează pe masă colăceii și prăjiturelele pe care le-am pregătit pentru colindători, îmi spune mama. Privesc nerăbdătoare ceasul. În curând voi pleca și eu să-mi colind prietenii și vecinii. Privirea
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
părea colosală (și probabil era modestă), treptele peronului imense ca ale bisericii Sfântul Petru ă...î. Exemplificarea lui Condillac cu trandafirul ca primă percepție îmi vine în minte când mă gândesc la suavitatea care mă umplea luând în mână și mirosind un trandafir din grădină ă...î. Botoșanii îmi deșteaptă de asemeni senzația merelor. Am căutat de atunci zadarnic un măr ca acela mușcat nu pot să știu unde, la țară, lângă Botoșani. Poate am găsit și mai bune, nu mai
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
metoda pictorilor primitivi. Tema aceasta a grădinii, venită din Orient, a culminat în poezia Renașterii, spre a se reînnoi prin simboliști: Cât au călcat cu piciorul, N-au mai văzut crăișorul Câte flori împodobite, Câte râuri limpezite! Oh! câți trandafiri miroase Cu foi rumene, frumoase! Rosmarinii au verdeață Și garoafele roșeață. Aici crinul să albește, Colea nardul frumos crește. Chedrul ramurile-și tinde, Care mult văzduh cuprinde. Chiprul frunze înverzește, Și văzduhul le clătește. Izvoarele curg răcite, Ca cristalul limpezite. Barac
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
la Borsec, exagerare a calamităților unui traiect în maniera Les embarras de Paris, însă cu melancolice litografii pastorale gessneriene și cu contemplație romantică: M-am depărtat subt un arbur cu ramurile tufoase, La a căruia tulpină, flori revarsă a lor miroase, Și m-am lăsat pe o coastă, ca să gust în liniștire Nectarul ce-au lăsat firea la trudă de întărire. Însă corpul poemului e zidit, după metoda clasică, din descripții și figuri de atelier (Achil, Ector, Troia) în care se
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o alta a ajuns domnișoară și poetul și-aduce aminte ușurința cu care putea să sărute pe ființa acum așa de serioasă. În Iubire, idilicul e lipsit de pedanterie. Poetul se întîlnește cu o fată de țară: (Frumos îi mai miroase părul, Miroase toată ca o floare)... și culege dimineața un fir de păr feminin pe haină, semn al realității fericirii: În sat cocoșii prind să cânte, Deasupra stelele clipesc. Mișcarea lumii - întreruptă - Reintră-n mersul ei firesc. Și când a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a ajuns domnișoară și poetul și-aduce aminte ușurința cu care putea să sărute pe ființa acum așa de serioasă. În Iubire, idilicul e lipsit de pedanterie. Poetul se întîlnește cu o fată de țară: (Frumos îi mai miroase părul, Miroase toată ca o floare)... și culege dimineața un fir de păr feminin pe haină, semn al realității fericirii: În sat cocoșii prind să cânte, Deasupra stelele clipesc. Mișcarea lumii - întreruptă - Reintră-n mersul ei firesc. Și când a doua zi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]