9,544 matches
-
vacant prin decesul episcopului Ioan Alexi. Papa Pius al IX-lea, prin bula din 25 septembrie 1865, a confirmat alegerea, iar la 3 decembrie 1865, a fost consacrat episcop, prin punerea mâinilor episcopului Iosif Pop Silaghi (Sălăjanul), în calitate de împuternicit al mitropolitului Alexandru Șterca-Șuluțiu, în catedrala greco-catolică din Oradea. La 28 ianuarie 1866, a fost instalat la Gherla, unde a fost primit triumfal. A făcut vizitații canonice în părțile Năsăudului, Becleanului, Dejului și Gherlei. În cei doi ani de episcopat la Gherla
Ioan Vancea () [Corola-website/Science/308116_a_309445]
-
Vancea de Buteasa a sprijinit dezvoltarea învățământului românesc, orice avansare preoțească fiind condiționată de progresul calității învățământului din școlile confesionale parohiale. A cerut și a introdus studiul limbii române, inclusiv cântări bisericești, pentru elevii români din gimnaziile catolice. În urma decesului mitropolitului Alexandru Șterca-Șuluțiu, sinodul electoral întrunit la Blaj, l-a ales în data de 11 august 1868 pe episcopul Gherlei pe primul loc, cu 59 de voturi. Pe locurile următoare se clasaseră, în ordine: Timotei Cipariu, cu 49 de voturi și
Ioan Vancea () [Corola-website/Science/308116_a_309445]
-
data de 11 august 1868 pe episcopul Gherlei pe primul loc, cu 59 de voturi. Pe locurile următoare se clasaseră, în ordine: Timotei Cipariu, cu 49 de voturi și canonicul Ioan Fechete Negruțiu cu 36 de voturi. A fost numit mitropolit Ioan Vancea, la 21 octombrie 1868. A fost confirmat de Sfântul Scaun la 21 decembrie 1868. A fost instalat în scaun la Blaj, prin episcopul Alexandru Dobra de la Lugoj, care era delegat din partea papei Pius al IX-lea, la 11
Ioan Vancea () [Corola-website/Science/308116_a_309445]
-
de stat. La 9 noiembrie 1869 a plecat la Roma, fiind însoțit de secretarul mitropolitan dr. Victor Mihali de Apșa, pentru a participa la Conciliul (Sinodul) ecumenic Vatican I. A rămas la Roma până în 30 iunie 1870. Cu acest prilej mitropolitul Ioan Vancea a fost cel care a săvârșit prima liturghie greco-catolică în limba română în Catedrala Sfântul Petru, în fața corpului episcopal din lumea întreagă, la data de 28 ianuarie 1870. I-a avut diaconi pe canonicul Ioan Sabo și pe
Ioan Vancea () [Corola-website/Science/308116_a_309445]
-
ei în baza legislației canonice. A fost sprijinit în acest scop de Iosif Pop Silaghi, episcop greco-catolic de Oradea, care a participat și el la Conciliul Vatican I. În scopul îndrumării eficiente a vieții spirituale, precum și în scopul progresului Bisericii, mitropolitul Ioan Vancea a folosit căile vizitațiilor canonice și sinoadelor arhidiecezane și provinciale. Astfel, în sinoadele provinciale din anii 1872 și 1882 de la Blaj, au fost emise canoane privind organizarea bisericească, viața clerului, educația tineretului, ordinul călugăresc basilitan (al Sf. Vasile
Ioan Vancea () [Corola-website/Science/308116_a_309445]
-
părinților să-și trimită, în mod regulat, copiii la școală, subliniindu-se că aceasta era o obligație atât față de Dumnezeu cât și față de națiunea română. „Știința luminează, ea deșteaptă, întărește și înavuțește pe popoare” (Circulara nr. 567 din anul 1876). Mitropolitul Ioan Vancea a îmbunătățit, în mod substanțial, planurile și programele de învățământ ale studiilor teologice, secundare și elementare. La Seminariul teologic a mai adăugat, în anul 1879, în programul de învățământ câteva studii practice: ritul oriental, cântul, tipicul bisericesc, dreptul
Ioan Vancea () [Corola-website/Science/308116_a_309445]
-
anul 1879, în programul de învățământ câteva studii practice: ritul oriental, cântul, tipicul bisericesc, dreptul civil, economia rurală, medicina pastorală, iar în 1888, a mai adăugat filosofia, liturgica, omiletica. Profesorii de la seminariul teologic nu puteau fi decât doctori în teologie. Mitropolitul prezida examenele pe care le susținea clerul tânăr. Din banii proprii a ridicat internatul pentru băieți de la Blaj, pe care l-a transformat, începând cu anul școlar 1892-1893, în Școala civilă superioară de fete (cu nivel de liceu), iar pentru
Ioan Vancea () [Corola-website/Science/308116_a_309445]
-
o sală de gimnastică, tot la Blaj. A sprijinit tinerii teologi cu pregătire și calități intelectuale și preoțești superioare, trimițându-i la studii la Viena sau la Roma. În acesastă ordine de idei, îl numim pe Augustin Bunea, pe care mitropolitul Ioan Vancea l-a trimis la celebrul institut „De Propaganda Fide” din Roma, pentru studii de filosofie și teologie. A ridicat peste 300 de clădiri școlare în satele ardelene. S-a aflat în rândul marilor luptători pentru cauza națională a
Ioan Vancea () [Corola-website/Science/308116_a_309445]
-
l-a trimis la celebrul institut „De Propaganda Fide” din Roma, pentru studii de filosofie și teologie. A ridicat peste 300 de clădiri școlare în satele ardelene. S-a aflat în rândul marilor luptători pentru cauza națională a românilor ardeleni. Mitropolitul Ioan Vancea de Buteasa a semnat, alături de George Barițiu, Ilie Măcelariu și de dr. Ioan Rațiu Memorandumul de la Blaj din 3 iulie 1872, în care se cerea, printre altele, conducerea autonomă a școlilor, liberă și independentă de organele statului, limba
Ioan Vancea () [Corola-website/Science/308116_a_309445]
-
școli agronomice etc. A respins, în mod ferm, în discursul rostit la 13 mai 1879, în Casa Magnaților, proiectul unei legi propuse de ministrul A. Trefort. Prin acest proiect de lege, se dorea introducerea limbii maghiare în toate școlile românești. Mitropolitul Ioan Vancea a arătat că Biserica nu poate să lase să-i scape din mână libertatea conștiinței. Pentru Biserica Română Unită, limba română este o condiție „sine qua non” a existenței sale. Mitropolitului Ioan Vancea i s-au raliat, în
Ioan Vancea () [Corola-website/Science/308116_a_309445]
-
introducerea limbii maghiare în toate școlile românești. Mitropolitul Ioan Vancea a arătat că Biserica nu poate să lase să-i scape din mână libertatea conștiinței. Pentru Biserica Română Unită, limba română este o condiție „sine qua non” a existenței sale. Mitropolitului Ioan Vancea i s-au raliat, în această privință, și mitropolitul ortodox de la Sibiu, Miron Romanul, precum și episcopul greco-catolic de la Lugoj, Victor Mihali de Apșa și episcopul ortodox de la Arad, Ioan Mețianu. Mitropolitul Ioan Vancea a sprijinit gospodărirea și înfrumusețarea
Ioan Vancea () [Corola-website/Science/308116_a_309445]
-
arătat că Biserica nu poate să lase să-i scape din mână libertatea conștiinței. Pentru Biserica Română Unită, limba română este o condiție „sine qua non” a existenței sale. Mitropolitului Ioan Vancea i s-au raliat, în această privință, și mitropolitul ortodox de la Sibiu, Miron Romanul, precum și episcopul greco-catolic de la Lugoj, Victor Mihali de Apșa și episcopul ortodox de la Arad, Ioan Mețianu. Mitropolitul Ioan Vancea a sprijinit gospodărirea și înfrumusețarea Blajului. Prin ajutorul dat de el, s-au realizat introducerea apei
Ioan Vancea () [Corola-website/Science/308116_a_309445]
-
condiție „sine qua non” a existenței sale. Mitropolitului Ioan Vancea i s-au raliat, în această privință, și mitropolitul ortodox de la Sibiu, Miron Romanul, precum și episcopul greco-catolic de la Lugoj, Victor Mihali de Apșa și episcopul ortodox de la Arad, Ioan Mețianu. Mitropolitul Ioan Vancea a sprijinit gospodărirea și înfrumusețarea Blajului. Prin ajutorul dat de el, s-au realizat introducerea apei curente, canalizarea, trotoarele și alte lucrări de urbanism și civilizare a localității. A avut nu numai un înalt gust estetic, ci și
Ioan Vancea () [Corola-website/Science/308116_a_309445]
-
și înfrumusețarea Blajului. Prin ajutorul dat de el, s-au realizat introducerea apei curente, canalizarea, trotoarele și alte lucrări de urbanism și civilizare a localității. A avut nu numai un înalt gust estetic, ci și generozitatea necesară unor mari realizări. Mitropolitul Ioan Vancea a murit, de inimă, la Blaj, la 31 iulie 1892. A fost înmormântat în cripta arhiereilor din Blaj. Între paranteze sunt notați anii consacrărilor episcopale.
Ioan Vancea () [Corola-website/Science/308116_a_309445]
-
dezmembrate în eparhia greco-catolică ruteană a Muncaciului, azi în Ucraina Transcarpatică, împreună 634 parohii cu 410.000 suflete. Prin bula din 6 decembrie 1854, Papa Pius al IX-lea l-a confirmat episcop pe Ioan Alexi. La 28 octombrie 1858, Mitropolitul Alexandru Sterca-Șuluțiu l-a consacrat episcop, în Catedrala Sfânta Treime din Blaj, odată cu episcopul de Lugoj, Alexandru Dobra. La 7 septembrie 1856, a avut loc instalarea Episcopului Ioan Alexi, la Gherla, în prezența Mitropolitului Alexandru Sterca-Șuluțiu. În 1852, Ioan Alexi
Ioan Alexi () [Corola-website/Science/308173_a_309502]
-
Ioan Alexi. La 28 octombrie 1858, Mitropolitul Alexandru Sterca-Șuluțiu l-a consacrat episcop, în Catedrala Sfânta Treime din Blaj, odată cu episcopul de Lugoj, Alexandru Dobra. La 7 septembrie 1856, a avut loc instalarea Episcopului Ioan Alexi, la Gherla, în prezența Mitropolitului Alexandru Sterca-Șuluțiu. În 1852, Ioan Alexi a înființat și a sfințit Școala capitală greco-catolică română din Târgu Lăpușului, care a devenit un focar de cultură românească, în zonă. În anul 1858, episcopul Ioan Alexi a înființat „Preparandia” de la Năsăud, cu
Ioan Alexi () [Corola-website/Science/308173_a_309502]
-
înființat "fondul școlastic", pe care l-a folosit la întreținerea tinerilor care studiau la universitățile străine, pentru ca și românii să aibă intelectualii lor. În anul 1860, episcopul Ioan Alexi a vizitat o mare parte a parohiilor din Vicariatul Maramureșului. Împreună cu mitropolitul Alexandru Sterca-Șuluțiu și cu episcopul Vasile Erdeli a protestat la cererea celor 58 de maramureșeni, pretinși români,din 1860, de redactare în limba maghiară, a cărților funciare. A dispus înlocuirea limbii slavone cu limba română în bisericile din Maramureș, iar
Ioan Alexi () [Corola-website/Science/308173_a_309502]
-
de pian) și 3. Concertul XIII(„Cu glasul meu către Domnul am strigat”). Activitatea sa în Țara Românească ajunge până pe la 1865 când tipărește „Canonicile îndatoriri ale preoților”. Este o prelucrare din limba slavă, pe care o face la îndemnul Mitropolitului, după ce pleacă din postul de la Curtea Veche. O altă etapă în istoricul coralei de la Mitropolie va fi semnată de Atanasie Verzeanu. Fără să ne informeze asupra datei exacte (deși bănuim că este anul 1865), M. Poslușnicu spune că acesta a
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
criticilor se afla și Eduard Wachmann, directorul Conservatorului și „supraveghetor” al corului Domnița Bălașa și al corului Sfintei Mitropolii. Revista „România musicală” acuză conducerea coralei Sfintei Mitropolii că a lăsat formația să ajungă într-o „stare deplorabilă”, determinându-l pe Mitropolitul Primat să apeleze la corul lui G. Musicescu pentru sfințirea Capelei Române din Paris, declarând că „nu poate merge corul domnului Wachmann”. Pe la 1885 la cârma corului Sfintei Mitropolii a Ungro-Vlahiei ajunge Ioan Bunescu, absolvent de Conservator, compozitor și specializat
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
asigurarea repertoriului necesar cântării corale concretizăndu-și strădaniile în tipărirea colecției „Repertoriul coral religios...” (1886). Ioan Bunescu s-a atașat mai mult de activitatea dirijorală la Biserica Sărindar, prezența la corul Mitropolitan fiind foarte scurtă (1884?-1885). Dintr-o cerere adresată Mitropolitului reiese că starea de sănătate și solicitările multiple de la Mitropolie l-au determinat să revină la Biserica Sărindar. Până la venirea lui Gheorghe Cucu în 1912 - când postul de dirijor la Mitropolie rămăsese vacant prin decesul lui N. Bănulescu - nu mai
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
și din țările vecine, cu papa Ioan Paul al II-lea. Acesta a concelebrat liturghia în rit bizantin, alături de înalți ierarhi ai bisericilor unite din Ungaria, România, Slovacia, Ucraina ș.a.m.d., în frunte cu cardinalul Alexandru Todea, arhiepiscop și mitropolit greco-catolic de Blaj, și Szilárd Keresztes, episcop greco-catolic de Hajdúdorog și administrator apostolic de Mișcolț. În data de 23 septembrie 1729, Inocențiu Micu-Klein a fost hirotonit preot în "Biserica Maicii Înlăcrimate" din Máriapócs (pe atunci "Pócs"). Conform recensământului din 2011
Máriapócs () [Corola-website/Science/308279_a_309608]
-
-sa acest vechi sfânt locaș cu hramul “Adormirea Născătoarei de Dumnezeu” cu cheltuiala credincioșilor și ajutorul ministrului culturii Al. Lăpedatu și al comisiunei din Cluj în anul Domnului 1925 sub stăpânirea Majestății Sale regele unirii tuturor românilor Ferdinand I." <br> "Mitropolit al Bisericii Unite cu Roma părintele Vasile Suciu." <br> "Protopop al districtului Ilie Dăianu din Cluj." <br> "Paroh al satului Nicolae Nicoară"." Biserica "Cuvioasa Paraschiva" a Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Cluj
Biserica ortodoxă din Feleacu () [Corola-website/Science/307541_a_308870]
-
este o culegere de legi cunoscută sub numele de "Carte românească de învățătură", tipărită la Iași în 1646. A fost scrisă de mitropolitul Varlaam Moțoc, având ca izvoare legea agrară bizantină de la sfârșitul secolului VII și începutul secolului VIII și o lucrare a lui Prospero Farinacci. Fiind o legislație caracteristic feudală, conținea norme prin care, apărându-se în general proprietatea și interesele feudalilor
Pravila lui Vasile Lupu () [Corola-website/Science/307572_a_308901]
-
a făcut o puzderie de portrete din rațiuni financiare. Unele dintre ele dezvăluie afinitatea pe care Băncilă o avea cu cărturarii și artiștii vremii de atunci. Realizări importante de menționat sunt chipurile lui G. Panaiteanu-Bardasare, al Adelaidei Neuschatz și al mitropolitului Iosif Naniescu. A pictat portretele actorilor C.B. Penel, Athena Georgescu și . Referitor la Luchian trebuie făcută precizarea că acesta decedase de mult și pictura a fost făcută după fotografiile existente la galeria de tablouri a Teatrului Național din Iași în
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
stareța Nazaria, care a fost întărită ca stareță a Schitului Văratec. Schimonahia Nazaria a condus soborul mănăstirii în perioada 1788-1814, fiind ajutată de duhovnicul Iosif. În anul 1803, dorind să înființeze un Seminar de preoți la Mănăstirea Socola din Iași, mitropolitul Veniamin Costachi al Moldovei a dispus ca cele vreo 50 de maici de la Socola să se mute la Mănăstirea Agapia, care a devenit mănăstire de maici. Printr-o hotărâre a mitropolitului din 10 iulie 1803, semnată și de boierii din
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]