8,622 matches
-
în octombrie și noiembrie. Zilele cu zăpadă variaza între 25 și 30 pe an. Stratul de zăpadă poate atinge o înălțime de max. 70 cm. Vânturile dominante își orientează direcția după valea Luncaviței, în general dinspre nord spre sud. O monografie detaliată a comunei Luncavița a fost realizată în anul 1966 de către dl. Filip Trastau, originar din Luncavița, și este disponibilă integral pe pagina de internet a comunei: http://www.luncavita.com/Romaneste/Monografia 1.htm. Stema comunei Luncavița se compune dintr-
Comuna Luncavița, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301087_a_302416]
-
îi aparține și folcloristul Simion Țeicu, acesta din urmă implicîndu-se foarte mult în recunoașterea satului Ilidia că zona cu un puternic izvor folcloric nealterat. Viața acestui colț din Banatul montan a fost descrisă și de ing.Iosif Stănilă într-o "Monografie a satului Ilidia". Dimitrie Grama un contemporan mai puțin cunoscut de localnici pe viu, cum spun bătrânii, face ca numele de Ilidia să apară în numeroase publicații internaționale, aici în satul său natal fiind cunoscut că nepotul unui emigrant român
Ilidia, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301086_a_302415]
-
și 30 ha islaz[10], arendat de către Carantino Cristina[11]. Nu sunt motive să se presupună că anterior anului 1906, situația ar fi putut fi diferită, puteau fi altele doar numele proprietarilor sau arendașilor, terenul însă, așa cum se specifică în Monografia Părintelui Ilarion, era mult mai compact (vezi istoricul satului Valea Rusului). Dată fiind populația și resursele, din 1905, la hramul istoric al bisericii, 13-14 octombrie, se desfășura un „"bâlci anual cu obor pentru vânzarea vitelor"”[12]. Astăzi, Societatea Agricolă Plevna
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
relativ scurt, se încheie construcția și pictarea bisericii ( pictor Ghiță Ionescu) și biserica se târnosește la 14 octombrie 1893 primind hramul Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil, dar și sfânta Parascheva (ca hram istoric, în legătură cu ziua târnosirii) cum se specifică în "Monografia religioasă a parohiei din comuna Plevna, jud. Ialomița, "alcătuită în anul 1906 de Pr Ilarion Fiera, sau în fotografiile construirii pridvorului, când pe frontonul bisericii pot fi văzute icoanele Sf Arhangheli și a Cuv Parascheva . 2. Pisanii Pisania consemnează în
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
și de alți meșteri de refetul său. De atunci, punctul a început să se numească Podul Bărbierului și drumul între Târgoviște și București a început să fie scurtat pe aici. Cea mai importantă lucrare ce tratează istoria localității este o monografie a satului Răcari, editată în 1939 în Târgoviște la Tipografia și Legătoria de cărți „Viitorul”, sub semnătura magistratului Nicolae M. Popescu-Răcăreanu, sub titlul "„Moșnenii Răcăreni-Ot Boanga”". În această monografie se vorbește despre un ins care și-a așezat aici locuința
Răcari () [Corola-website/Science/301187_a_302516]
-
aici. Cea mai importantă lucrare ce tratează istoria localității este o monografie a satului Răcari, editată în 1939 în Târgoviște la Tipografia și Legătoria de cărți „Viitorul”, sub semnătura magistratului Nicolae M. Popescu-Răcăreanu, sub titlul "„Moșnenii Răcăreni-Ot Boanga”". În această monografie se vorbește despre un ins care și-a așezat aici locuința și că acesta s-a numit Ghimpatul. Așezarea a fost la început pe malul drept al pârâului Colentina, așa cum reiese din actul de împărțeală din data de 6 februarie
Răcari () [Corola-website/Science/301187_a_302516]
-
este bogată în ape subterane, care sunt puse în evidență de apariția unor izvoare. De altfel, și denumirea de Budăi este dată după fântâna Budăi (Cf. Constantin Todi, fost professor de istorie la Școala ”Al. I. Cuza”, Podu Iloaiei, în Monografia comunei Podu Iloaiei, județul Iași.. Credem, totuși, că denumirea satului vine de la una dintre îndeletnicirile de bază ale localnicilor, și anume "butnăritul", producerea de butoaie.) din Valea Chisarului, locul unde s-au așezat întâi temeliile satului. Solurile caracteristice din teritoriu
Budăi, Iași () [Corola-website/Science/301263_a_302592]
-
îmi sînt mai duios cunoscute decît acest ținut al Vasluiului”afirma N.Iorga în urmă cu peste o sută de ani.* Am luat în considerare, ca prim punct de sprijin în afirmațiile ce privesc istoria satului Pocreaca, datele extrase din monografia semnată de inginerul hotarnic V. Al. Maxinoiu, trimis de Sfânta Mitropolie a Moldovei și Sucevei în satul Pocreaca, în anul 1938, pentru a întocmi documentația și măsurătorile terenurilor agricole deținute de parohia bisericii din sat, în urma împroprietăririlor făcute prin Legea
Pocreaca, Iași () [Corola-website/Science/301300_a_302629]
-
Pocreaca, în anul 1938, pentru a întocmi documentația și măsurătorile terenurilor agricole deținute de parohia bisericii din sat, în urma împroprietăririlor făcute prin Legea rurală din anul 1864 și prin Legea agrară din anul 1919. La această dată (anul 1938), autorul monografiei succinte din documentul mai sus menționat constată că “Pocreaca este un sat vechi, înstărit, format din răzeși.” Satele Pocreaca, Trestiana, Poiana Milu sau Cârnului și Slobozia Milu, formau la un loc comuna Pocreaca. În scurtul istoric autorul arată că “în
Pocreaca, Iași () [Corola-website/Science/301300_a_302629]
-
locul de pe Cetățuia, întărit în mod natural și ulterior artificial cu șanțuri de apărare, valuri și palisade, pe latura de S - SV, iar în a doua etapă au procedat la fortificarea completă a platoului.” Anișoara Trincă Buruiană, "Pocreaca - File de monografie", Ed. Junimea Iași 2003
Pocreaca, Iași () [Corola-website/Science/301300_a_302629]
-
în schimbul dijmei obișnuite, precum și moșia Verșeni în folosință. În satul Verșeni locuiesc în prezent peste 1 200 de persoane. Deși, conform bibliografiei, s-a născut la Pașcani (5 noiembrie 1880), noi ni-l revendicam că „fiu al satului” Verșeni. În Monografia Comunei Miroslăvești sunt înserate argumente plauzibile furnizate chiar de scriitor, care ne permit transferarea subiectivă a scriitorului de la poziția de „nepot al satului” la cea de care ne-am permis, deja, să uzam. În documentul găsit la Primăria din Pașcani
Verșeni, Iași () [Corola-website/Science/301320_a_302649]
-
trebuiesc amintite colecțiile de arme și picturi, miniaturile de o rară valoare. În anul 1910, poștă, telegraful și stația de cale ferată erau la Banloc. În acest an s-a schimbat numele satului din Offszenitza în Karatsonyifalva, după numele proprietarului (Monografia Comitatului Torontal, Barawszky Samu) În anul 1911 există în comuna reuniune de cântări, reuniune de citire și asociație de pășunat. Primul război mondial a cerut 29 de victime și din rândul locuitorilor din Ofsenița. În amintirea celor căzuți în război
Ofsenița, Timiș () [Corola-website/Science/301382_a_302711]
-
s-a ridicat monumentul eroilor din centrul comunei, care a fost executat din marmură albă, ridicată pe un postament de beton și cărămidă și este înconjurat de o frumoasă grădiniță de flori și împrejmuit cu un gard de fier. În Monografia Banatului a lui Ion Satreanu, editata la Timișoara în 1935 găsim: "Ofsenița - plasa Deta, 1045 locuitori, 243 de case și hotar de 2915 iugăre. Germani romano-catolici și puțini unguri și sârbi. Biserică 1882. Școală primară, monument al eroilor, car bărbătesc
Ofsenița, Timiș () [Corola-website/Science/301382_a_302711]
-
referitoare la memoria instituțională a localității Moșnița Veche baza de date nesintetizată pe care le prezentăm neprelucrate din două cauze: 1. Dorim să fim cât mai convingători în susținere tezei conform căreia au mai existat tentative de redactare a unei monografii dar din nefericire, nu s-au finalizat chiar dacă obiectivele trecutelor demersuri nu depășeau ascpectele preponderent sau exclusiv istorice. 2. Dorim să oferim posibilitatea confruntării datelor existente la Muzeul Banatului din Timișoara cu cele care se vehiculează în memoria colectivă a
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
-lea, arhitectul austriac Karl A. Romstorfer a efectuat lucrări de restaurare a Cetății de Scaun. El a efectuat primele săpături arheologice (1895-1904), a degajat ruinele și a consolidat părțile amenințate de prăbușire (1897-1903). Printre altele, arhitectul austriac este autorul primei monografii a Cetății Sucevei, intitulată ""Cetatea Sucevii descrisă pe temeiul propriilor cercetări făcute între anii 1895-1904"" (Institutul de Arte Grafice "Carol I", București, 1913) - 170 pagini+12 planșe anexate, 113 ilustrații în text. În anul 1951, la inițiativa Academiei Române, a fost
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
sub numele de "Criteriul Cartianu-Loewe". În același an a devenit colaboratorul unor reviste ca: L’Onde Electrique, Electronics Letters, Annales des eletrocommunication. Rezultatele cercetărilor sale au fost publicate în reviste românești ca: Telecomunicații, Buletinul Institutului Politehnic din București, Memorii și Monografii ale Academiei Române. Continuând activitatea didactică, în anul 1948, este avansat conferențiar la Catedra de radiocomunicații și predă disciplinele linii și antene, aparate și instalații de radiotehnică și electricitate. În 1949, realizează prima legătură cu radiorelee din țară, între studiourile din
Gheorghe Cartianu-Popescu () [Corola-website/Science/300063_a_301392]
-
Internaționale de Inginerie. În calitate de Primar al municipiului Chișinău a susținut și contribuit direct la organizarea mai multor forumuri și conferințe internaționale la Chișinău sub egida O.N.U., U.N.E.S.C.O., N.A.T.O., TACIS, etc. De asemenea, este co-autor la monografia: "Scientific and Technological Achievements Related to the Development of European Cities", N.A.T.O. ASI Series. Vol. 9. În perioada 5-17 februarie 1999, a deținut funcția de prim-ministru interimar al Republicii Moldova. Președintele Petru Lucinschi l-a propus drept candidat la
Serafim Urechean () [Corola-website/Science/300175_a_301504]
-
și Târnava Mică. Satul Cucerdea este atestat documentar din anul 1278. Voi încerca, în numele memoriei martirilor cucerzeni, care au zăcut în gulagurile comuniste ale lui Dej și Ceaușescu, să redau istoria orală care este, în orice caz, o formă validă. Monografia localității Cucerdea, înca neterminată, este destul de saracă în date cu privire la "martiri" până la anul 1848. Dovezile acestui an revoluționar confirmă că tânărul preot catolic din Cucerdea, Florian Lăscudean, ca viceprefect al Legiunii a III-a, cu sediul la Cetatea de Baltă
Cucerdea, Mureș () [Corola-website/Science/300229_a_301558]
-
sunt covoarele din lână de oaie, țesute în diverse culori și forme. În perioada interbelică a făcut parte din plasa Miercurea Sibiului, în cadrul județului Sibiu (interbelic).</br> Străveche așezare românească, satul Doștat este atestat documentar din anul 1320. După o monografie a satului Doștat aflată în păstrarea Muzeului de Istorie a municipiului Sebeș, la 1348, hotarul Doștat și Boz era în proprietatea a doi frați, Valentin și Ștefan. Valentin avea doi fii, Paul și Olar, iar Ștefan avea un singur fiu
Doștat, Alba () [Corola-website/Science/300238_a_301567]
-
de români (după 106 d.C.), care lega cele două mari orașe române Apulum (Alba-Iulia) și Potaissa (Turda). Se vede și acum drumul șerpuind peste dealuri (localnicii îl numesc „Drumul lui Traian”). Atent cercetată și pusă în evidență prin mai multe monografii, istoria satului Razboieni-Cetate este o dovadă a modului în care o localitate se conectează și se integrează în evoluția firească a istoriei naționale. Un bogat material arheologic păstrat în colecția Școlii cu clasele I-VIII din localitate stă mărturie pentru
Războieni-Cetate, Alba () [Corola-website/Science/300268_a_301597]
-
renumită pentru lupta localnicilor împotriva dominației ungare și mai apoi austro-ungare. La Chereluș și în pădurile care împrejmuiau satul s-au format cete de haiduci care jefuiau baronii unguri și îi ajutau pe țărani. În anul 2012 a fost lansată "Monografia localității Chereluș", autori Dehelean Valeriu, Herlo Ioan La recensământul din anul 1930 au fost înregistrați 2.409 locuitori, dintre care 1.988 greco-catolici, 297 romano-catolici, 90 ortodocși, 16 reformați, 10 luterani ș.a. La recensământul din 2002 avea o populație de
Chereluș, Arad () [Corola-website/Science/300287_a_301616]
-
istoric al localităților din județul Arad, p. 85" "2 Repertoriul arheologic al Mureșului inferior, p. 53" "3 Județele patriei - județul Arad, p. 66" "4 Repertoriul arheologic al Mureșului inferior, p. 53" "5 Ardelean, Hegyi, Lăzărescu, Mândruț, Popescu, Roz, Trânc, Arad - monografie, p. 38)." "6 Țiucra, Pietre rămase, pp. 235, 237" "7 Repertoriul arheologic al Mureșului inferior, p. 66" "8 Țiucra, Pietre rămase, p. 235" "9 Repertoriul arheologic al Mureșului inferior, p. 53" "10 Repertoriul arheologic al Mureșului inferior, p. 54." Dr.
Cicir, Arad () [Corola-website/Science/300288_a_301617]
-
1931 și-a început misiunea ca preot în parohia Cicir, Mihail Morgovan, figură legendară în mica istorie a satului, caracter puternic, dârz care a impus o conduită morală în comunitatea de atunci... BIBLIOGRAFIE: [1] Marky, S., Arad varmegye és Arad (Monografia județului Arad), 1895; [2] Mihulin, Constantin, Autobiografie (manuscript), Cicir, 1930. Mulțumesc preotului paroh Teodor Mureșan și unchiului Gheorghe Păsculescu pentru amabilitate cu care mi-au facilitat accesul la Protocoalele bisericești, respectiv Autobiografia părintelui Mihulin. Autor: Florina Păsculescu -1296- prima mențiune
Cicir, Arad () [Corola-website/Science/300288_a_301617]
-
sub Dealul Citerii pentru ca și credincioșii de aici, aparținători parohiei Lătureni și care dispuneau de goroni batrâni pentru grinzi, să fie mai aproape de biserică. Contribuțiile au fost diferite, cei mai înstăriți subscriind cu mai mult. Astfel, mărturisește Eugen Pantea în monografia bisericii, Codrea Simion (Cureșu), socul său, a dat pentru biserica banii de pe o pereche de boi. Tot banii de pe o pereche de boi i-a dat si Ioan Codrea (Codrescu) pentru pictarea bisericii, realizată de catre pictorul Alexandru Macrai.În 1950
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
fost introdusă de anatomistul spaniol Santiago Ramón y Cajal. El a arătat ca neuronii sunt celule individuale care comunică între ele. O contribuție fundamentală la cunoașterea celulei nervoase în stare normală și patologică a constituit-o la vremea sa grandioasa monografie a lui Gheorghe Marinescu, "La cellule nerveuse" (Ed. Doin, Paris, 1909). Neuronii au mărimi cuprinse între 100-200 μm și 4-8 μm. Au un corp celular (soma) și un număr mare de prelungiri. Din punct de vedere funcțional neuronul se împarte
Neuron () [Corola-website/Science/301524_a_302853]