10,880 matches
-
mai lucrat și „Madrigal” de V. Jianu și mi-a spus că la notele înalte să vibrez mai mult pentru a avea un sunet mai frumos și mai plin iar secventările să le fac mai diferit și cu mai multe nuanțe”. Competențe: identificarea și conștientizarea elementelor de tehnică instrumentală pentru realizarea unei interpretări de calitate (metoda de oboi); diversificarea modalităților de studiu (pasaje de virtuozitate executate în diferite formule ritmice); dezvoltarea cunoștințelor tehnice legate de construcția instrumentului (o anumită plută pentru
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
Bordeianu, violă: „În urma participării la plasament, am reușit să am o tehnică mai bună, am învățat să-mi deschid sunetul instrumentului cu ajutorul unui anumit tip de exercițiu individual, mi s-au îmbunătățit categoric ambele mâini; am lucrat foarte mult la nuanțe. Acum îmi cunosc foarte bine instrumentul și știu cum să fac toate nuanțele, cu ajutorul punctului de contact al arcușului pe coardă”. Competențe: dezvoltarea tehnicii instrumentale („o tehnică mai bună”); dezvoltarea capacității de valorificare a resurselor instrumentului („am învățat să-mi
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
bună, am învățat să-mi deschid sunetul instrumentului cu ajutorul unui anumit tip de exercițiu individual, mi s-au îmbunătățit categoric ambele mâini; am lucrat foarte mult la nuanțe. Acum îmi cunosc foarte bine instrumentul și știu cum să fac toate nuanțele, cu ajutorul punctului de contact al arcușului pe coardă”. Competențe: dezvoltarea tehnicii instrumentale („o tehnică mai bună”); dezvoltarea capacității de valorificare a resurselor instrumentului („am învățat să-mi deschid sunetul instrumentului”); descoperirea de noi tehnici instrumentale („anumit tip de exercițiu”); perfecționarea
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
dezvoltarea capacității de valorificare a resurselor instrumentului („am învățat să-mi deschid sunetul instrumentului”); descoperirea de noi tehnici instrumentale („anumit tip de exercițiu”); perfecționarea deprinderilor instrumentale („s au îmbunătățit ambele mâini”); dezvoltarea capacității de interpretare („am lucrat foarte mult la nuanțe”); conștientizarea posibilităților oferite de calitatea, construcția instrumentului („acum îmi cunosc foarte bine instrumentul”); identificarea, asimilarea și implementarea în interpretare a unor indicații profesionale („punctul de contact al arcușului pe coardă”); 5. Teofana Lența, percuție: „Mi-am făcut o cu totul
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
că orice aș face e bine, e la fel de bine, reprezintă, din punctul de vedere al purei capacități de a hotărî, un blocaj la fel de mare ca acela că orice aș face e rău. Însă pentru că asemenea universuri compacte, din care orice nuanță a dispărut, nu există, pura nehotărâre epistemologică nu e cu putință. Adevărata nehotărâre este aceea în care blocajul intervine ca urmare a speranței că pot evita răul și a temerii că pot rata binele. Nehotărârea este întotdeauna o nehotărâre existențială
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
aceea în care blocajul intervine ca urmare a speranței că pot evita răul și a temerii că pot rata binele. Nehotărârea este întotdeauna o nehotărâre existențială, în care ceea ce se joacă este perspectiva ratării soluției optime. Nehotărârea presupune existența unor nuanțe care pot fi în principiu distinse în vederea unei alegeri. Într-o lume dotată cu grade de bine și de rău, problema este să nu cazi peste rău din neputința de a cunoaște și alege binele. Nehotărârea existențială este crisparea provocată
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
a împlini, a duce la capăt“ (la pasiv „a fi împlinit, limitat“). În cele ce urmează ne vom opri pe larg asupra substantivului peras ca fiind cuvântul central al acestei familii, atât prin vechimea sa (homerică), cât și prin bogăția nuanțelor sale și a contextelor în care apare. În Metafizica, Aristotel dă o definiție a lui peras din care rezultă că acesta desemna un concept de identitate spațială a lucrurilor. Însă în primă instanță - deci la Homer, Hesiod, Alcman, presocratici - cuvântul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
de ontologie primară legată de limită dezvoltă un tip de dialectică în care sfârșitul se confundă cu începutul pentru a trimite direct la identitatea corpului. În acest sens trebuie să înțelegem determinarea lui peras ca sfârșit - care stăruie în toate nuanțele termenului și în toate contextele în care acesta este prezent - indiferent de faptul că este vorba de sfârșit ca opus începutului, de sfârșit ca împlinire, de sfârșit în spațiu (extremitate), de sfârșit în timp sau de sfârșit ca punctul suprem
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
formațiune mult mai complexă decât sistemul nervos, corespunzătoare temperamentului fiind manifestarea și dezvoltarea particulară a tipului în plan psihic și comportamental. Tipul nervos este înnăscut și nu își pierde identitatea pe parcursul vieții, ci se dezvoltă în condiții mai complexe, căpătând nuanțe emoționale, modelându-se în condiții de activitate profesională. Caracterul organic și implicit ereditar al temperamentului a fost întărit și de cercetările lui Pavlov care considera temperamentul “constitutiv organic”. În cursul vieții temperamentul suportă toate influențele dezvoltării celorlalte componente ale personalității
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
se născându-ne, ne rupem. Avea urme de praf ( vezi nota 24). Fragmentul acesta aduce descrierea ekphrastică la antipodul descrierii ekphrastice din epigramă, specie literară ce constituie originile ekphrasis-ului. Efectul lui retoric anulează orice dispoziție encomiastică a contemplatorului, imprimând pasajului nuanțe peiorative. Ultimul element pe care privirea lui Vasi îl înregistrează este anatomic: buricul. Descriptarul nu-l numește printr-un cuvânt, ci printr-o perifrază ("nodul de care născându-ne de rupem"). Detaliul pe care îl adaugă - buricul "avea urme de
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
în 1925, fiind promulgate în Monitorul oficial, nr. 97, din 6 mai 1926. Apariția unei elite intelectuale interbelice grupate în jurul unor personalități precum Nae Ionescu, Nichifor Crainic ș.a. care să revitalizeze spațiul teologic românesc, anchilozat într-un veritabil tradiționalism de nuanță neosemănătoristă și să refacă legătura dintre laicat și Ecclesia reprezenta un prim semn de normalizare a culturii române. Tabloul presei religioase din perioada interbelică confirma o gravă dezorientare a celor chemați să gestioneze problemele bisericești. Lipsa unui îndreptar dogmatic normativ
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
păzirea cuvântului lui Dumnezeu depășește aspectul moral implicit, efectul său secundar, trimițând la sensul său primordial, acela al cuvântului de viață. Prin păzirea cuvântului lui Dumnezeu se creează posibilitatea ca acest cuvânt "să sălășluiască și să petreacă în noi". Această nuanță, în limbajul teologic arhaic, dă măsura plenitudinii energiei creatoare divine. Astfel, cuvântul devine cuminecător pentru om, în măsura în care "se împărtășește numai în viețuire". Nevoia interioară a ființei umane depășește nivelul unui studiu abstract scripturistic sau nivelul formalismului, prin simpla împodobire a
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Icar, 1992. Țuțea, Petre, Problemele sau cartea întrebărilor, Iași, Editura Timpul, 1992. Țuțea, Petre, Reflecții religioase asupra cunoașterii, București, Nemira, 1992. Țuțea, Petre, Sistemele sau cartea întregurilor logice, autonom-matematice, paralele cu întreguri ontice, Iași, Editura Timpul, 1993. Țuțea, Petre, Filosofia nuanțelor, Iași, Editura Timpul, 1995. Țuțea, Petre, Scrieri filosofice, București, Editura România Press, 2006. Țuțea, Petre, Tratat de antropologie creștină. Filosofie și teologie, Iași, Editura Timpul, 2001. Țuțea, Petre, Omul. Tratat de antropologie creștină, Iași, Editura Timpul, 2004. Țuțea, Petre, 322
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
poem anacreontic. Dar acest gen de paralele nu are decât prea puțină valoare când ar fi vorba de o analiză precisă : plăcerea produsă de o bucată muzicală nu este plăcere în general și nici chiar o plăcere de o anumită nuanță, ci o emoție oare urmărește îndeaproape muzica, fiind strâns legată de ea. Când ascultăm muzică încercăm emoții care nu au în comun cu emoțiile din viața reală decât o tonalitate generală, și chiar dacă am defini cât mai exact posibil aceste
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
de frustrare. Astfel, un sentiment de frustrare poate avea ca dominantă fie tendința de a învinge obstacolul, în vederea satisfacerii cu orice preț a trebuinței frustrate, fie tendința de conciliere sau chiar de supunere și autoblamare. Această complexitate și varietate de nuanțe creează dificultăți în identificarea exactă a naturii sentimentelor de frustrare și în înțelegerea adecvată a acestora, la diferite persoane. Sentimentele de frustrare pot varia deci ca nivel, complexitate, intensitate, mod de manifestare; ele sunt, în lumea umană, în mare măsură
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
dar anchetele pe teren se multiplicau. Karl Polanyi și George Dalton au conferit o orientare nouă antropologiei economice, subliniind diversitatea sistemelor de schimburi. De atunci, specialiștii se repartizează între doi poli, în funcție de modul în care apreciază că există, în ciuda tuturor nuanțelor, legi economice universale sau după cum apreciază, în numeroase grupuri umane, că raporturile sociale și interpretarea simbolică a lumii impun producției caracteristicile lor. În majoritatea societăților care nu sunt conduse în principal de economia de piață, nu există niciun cuvânt care
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
etnografice. De aceea, antropologul trebuie să asculte. El trebuie să creeze un spațiu unde să se exprime nu numai valorile, dar și întrebările și îndoielile informatorului. În faza sa scientistă, etnografia nu a recunoscut întotdeauna în informator un adevărat interlocutor. Nuanța este importantă, fiindcă termenul de "informator" depersonalizează experiența subiectivă a anchetei de teren. Dacă această critică a chestionarului (a interviului) trebuie să condamne utilizarea lui exclusivă, ar fi excesiv să afirmăm că nu putem afla nimic prin acest mijloc. Eforturile
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
adică întâlnirea cu Ochiul Privitorului ce iartă sau nu, luat drei identitate a valorii. Ochiul dezbracă ușor culoarea, îi vede emoțiile, puritatea și defectele, stângăciile și sensurile, leagă și dezleagă nebănuitele ei trepte spre lumină, îi admiră prospețimea, intensitatea, bogăția nuanțelor și deschide paranteze, îi caută similitudini, recunoscându-i sau nu dreptul ca ieșire la mare-râu de sine stătător și se bucură pentru fiecare pas al ei însoțindu-l ca un certificat de maturitate. Și, dacă ar fi să aleagă din
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
publicată: coautoare alături de Doina Hlinka la volumul Culorile lumini, Ed. Pim, Iași, 2009. „Controlul coloristic, stârnește la Viorica Farkaș o anumită bucurie, lucru care se vede în însăși caracterul ei vesel și în lucrările sale, în care albastru sub toate nuanțele formează registrul fără de care artista nu-și poate construi tabloul. Până și rama și-o colorează tot în albastru conturând o anumită stare de percepție care-i declanșează pornirile artistice către trăirile sale interioare cu riscul ca lucrarea să poată
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
cărora le revine totuși rolul principal în asigurarea echilibrului imaginii. Aportul esențial pe care îl aduce prezența persoanelor este acela de a conferi senzația de mișcare. Paleta coloristică variază de la culorile crude, pure, clar delimitate din peisajele de iarnă, la nuanțele amorfe, cu treceri imprecise, ale toamnei, de la verdele închis al verii, la pastelurile senine ale primăverii. Satele au cerul luminat, lumină care se revarsă peste peisaj, conferind o unitate tonală tabloului. Imaginile orașului sânt, în schimb cenușii, umbrite în lumina
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
viziune a acestui artist, ce nu se lasă periodizată pentru că nici o influență n-a fost decisivă pentru cursul ei firesc și nici un impuls exterior nu i-a alterat autenticitatea simțirii. Comentariul său plastic se petrece sub specia individului când traversează nuanțe infinitezimale de duioșie sau ironie, de șarjă sau relatare detașată, ca și sub specia universalului, când uimit de dimensiunile frumuseții vizibilului, îi urmărește mișcarea pe un fond reflexiv de neîndoielnică altitudine.” (Vasile Savonea - Arta naivă în România, Ed. Meridiane, București
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
un fond reflexiv de neîndoielnică altitudine.” (Vasile Savonea - Arta naivă în România, Ed. Meridiane, București, 1980, pag. 28) Ion Niță Nicodin Iancu și săteni Ulei pe pânză, 1973 „Acest om știa să se bucure, să creadă în vraja culorii, a nuanțelor și a liniilor care delimitau dezinvolt planuri, dar mai presus de toate știa săși asculte sufletul în care sălășluia vibrând o întreagă lume, aceea a satului său și un întreg univers spiritual.”( Ioan Meițoiu - Stare de dor. Poeți și pictori
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
sudură - după program, artistul imaginează stalagmite de basm și în această situație subiectele, cu tot farmecul lor indiscutabil, devin secundare. Originalitatea lui vine din uimitoare ușurința de a se mișca in lumea fantasticului însoțit de lava fluidă ce transcrie nebănuite nuanțe de gând. Continuitatea pe care i-o asigură acțiunea asupra unei materii căreia îi cunoaște tainele, îl înscrie pe Toader Popa într-o „profesionalitate”exclusivă.”( Vasile Savonea - Arta naivă în România, Ed. Meridiane, București, 1980, pag. 107) Popescu Catinca 1935
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
cu inimă de om. Singur și-a inventat un sistem de a-și masa degetele, atunci când ele se chircesc și se înțepenesc ca niște gheare. Pentru ca ele să-și recapete o relativă flexibilitate și să poată finisa cu migală, în nuanțe, culori luminoase, contururi și tușe sigure.” (Nicolae Sârbu) Porțan Valentina Alexandra 1985 Pictor „Am primit dragostea de pictura naivă jucându-mă deseori în atelierul bunicii. Mă distram privind-o cum pictează, fiind curioasă să învăț. Chiar dacă nu făceam mare lucru
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
o adaptare mai grea ce se manifestă prin creșterea nervozității, a oboselii și chiar tulburări digestive. În planul integrării în colectiv intervin unele schimbări: copilul devine mai sensibil la informații sociale, la opinia clasei. Preocuparea pentru colectiv se încarcă de nuanțe, se exprimă prietenia și în cadrul acesteia se creează planuri copilărești, confidențe, mici inițiative. Copilul devine mai reflexiv și preocupat de numeroase probleme printre care se numără apartenența socială, identitatea de neam. Este un moment de intensă identificare socială și concomitent
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]