8,125 matches
-
neîncetat operele lui Carol Scrob. Dar poetul, care dedea atâtea speranțe, s-a oprit aci; nimic din ceea ce a mai scris după aceea n-a mai plăcut și n-a mai pasionat.154 Asediul Plevnei se prelungește și începe să obosească opinia publică.155 Încep murmurele, iar încrederea în destoinicia militară a comandamentului rus slăbește. La București, ca și în alte orașe ale țării, dese conflicte izbucnesc prin localurile publice între militarii ruși și publicul român. Intrarea României în rezbel a
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
165 392 bucureștii de altădată 164. „Când manifestanții din seara de 28 noiembrie s-au dus și la dl. C.A. Rosetti, redactorul Românului și prezidentul Camerei, marele patriot a îndemnat pe acei manifestanți să fie totdeauna stăruitori, să nu obosească căci, după luarea Plevnei lui Osman, mai este o altă Plevnă, aceea a libertății pe care o amenință reacția“ (Războiul, 2/14 decembrie 1877, cf. Stoean; Pană, Independența, p. 295). 165. După încercuirea completă a Plevnei, comandamentul aliat a dispus
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
învățătură, mîndria că fiul lor a ajuns „universitar” și că scrie la o gazetă. Dar astea au fost, chiar pentru mine, inconsistente și presărate cu destule decepții. Bieții părinți n-aveau cum să știe că premiantul lor e un „copil” obosit, că alții - leneși, obraznici, lingușitori - au ajuns mai repede la „strugurele vieții”, și nici nu bănuiau cît de scăzută e valoarea titlului de „intelectual” într-o lume în care altele sînt căile spre prosperitate. Nu le-am spus asta niciodată
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
discriminare, fie că erau de la a doua, fie de la prima soție. Însă Mamuca nu s-a lăsat. „Vicleană tare”, se purta cum nu se poate mai frumos cu bunicul, avînd grijă chiar și să-i spele picioarele cînd se întorcea obosit de pe drumuri, căci ținea dugheană și, pe deasupra, era ajutor de primar, „iar pe noi (fetele din cealaltă căsătorie) ne asuprea în fel și chip”. „Eu - îmi povestește mătușa Marința - m-am măritat cu Aurel al Dascălului, și-am scăpat”. Din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Iată-mă așadar atras de vanitate, confuz în privința a ceea ce vreau cu adevărat. Descopăr chiar (deși m-am stabilit la un „nu” categoric) că-mi face plăcere să arăt (atunci cînd sînt întrebat) că am refuzat asemenea post! * Cînd sînt obosit ori sec, mă odihnesc sau mă mobilizez printr-un citat. Respir prin el, mă oxigenează. Îi dau și alte întrebuințări: îl întind ca pe o punte între texte cu maluri depărtate ori îl bat ca pe un nit la capătul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dealurile și cărările pe care am mers împreună mi-l evocă. Aci aproape fiecare lucru și fiecare gest îmi trezește amintiri. Azi dimineață am stat culcat pe un țol, la soare, și m-am gîndit la duminicile în care tata, obosit de muncile de peste săptămînă, dormea, în ogradă, pe iarbă. Cînd se scula, îmi spunea mulțumit: „Bun somn am mai tras!” Vecinii - Costică al lui Dîrlea (Moraru) și Alecu Ilenei Motrici - sînt amîndoi bolnavi. E drept, au case frumoase, ridicate recent
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
confort II”: mobilier sărac, toaletă comună. Țeava de apă caldă picură într-un lighean, lipsește un bec. Dar sînt singur! După ce adorm cei trei mîrlani, deschid geamul. Ca și la Udești, aci simt stelele aproape. Le privesc intens pînă îmi obosesc ochii, cum nu fac niciodată acasă, la bloc. Nevăzut, în întuneric, aseară un bărbat cînta plin de năduf: „Cătălină, Cătălină, Mi-ai distrus, tu, viața lină... Într-o noapte de pomină...” Am zîmbit, dar în același timp m-am emoționat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
semnelor” face inevitabile aproximațiile, erorile de interpretare. Chiar tăcînd - precum cei doi din fața mea, urcați în tren la Pitești - ei spun ce sînt și cum au trăit. * Închid cartea (Alexis Carrel, L’Homme, cet inconnu) ca să privesc pe geam, apoi, obosit de peisaj, mă întorc în sinea mea. Am observat și altădată: călătoriile cu trenul mă predispun mai mult la evaluarea propriului trecut decît la imaginarea propriului viitor. De cînd am devenit cvadragenar, exercițiul acesta îmi displace, căci nu sînt mulțumit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Pofta de a scrie” trebuie întreținută constant. Întreruperile sînt „boală curată”. Așa cum flămîndul se ghiftuiește repede, la fel se întîmplă și cu autorul care și-a abandonat o vreme uneltele: lăcomia lui de a recupera nu-i susținută de putere. Obosește degrabă în primele zile ale reluării lucrului. Cea mai dificilă operație e aceea de a restabili tonul, așa cum era în paginile sau rîndurile anterioare. E o problemă de acord fin, care nu se realizează aproape niciodată de la prima încercare. *După ce
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
psihice epuizate. Vlăguit, stors, amețit, alunec în apatie și scepticism. În asemenea momente mi se pare că toți mi au luat-o înainte, iar eu nu mai găsesc puterea de a recupera. Sentimentul acesta apare, de regulă, cînd sînt foarte obosit, adică tot mai des în ultima vreme. Nevoia de odihnă, de liniște a devenit atît de mare, încît mă gîndesc uneori să mă tranchilizez, să dorm, cu mici întreruperi, o săptămînă-două, să uit tot ce e eronat în trecutul meu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vale, aproape de pîrîu, a noastră pe un platou, am trecut prin spărtura din gard și am urcat panta, atent la fiecare pas, ca și cum aș fi dus în mîini sfintele daruri, discul și potirul. Cînd am ajuns în ograda noastră eram obosit și-mi tremura întreg corpul. Dincolo de emoția personală, am înțeles atunci că oricine împrumută are semnele sale, cu care verifică cinstea celuilalt, că tot ceea ce primești trebuie să întorci întocmai. Ca „dobîndă”, la măsura știută, mama adăuga pe deasupra un pumn-două
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cetățeni străini”. Pur și simplu, a ținut să-și descarce sufletul. Mi-a spus multe, recente și din trecut: că mai are șapte ani pînă la pensie, care i se par însă o eternitate; că tot ce face acum îl obosește; de altminteri, deși e „filolog” pe diplomă, nu i-a plăcut niciodată filologia, căci e nelimitată, plină de capcane și de certuri; el a dorit să urmeze filosofia, dar l-a împiedicat „dosarul”. Legat de asta, mi-a povestit un
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
timp (cum singură zice uneori) „cu tîrtița înșurubată în scaun”, n-a scos o vorbă, și nu cred că nu ar fi avut ce să spună. Ciudată rezervă! S-o fi speriat, oare, unele note din comentariile noastre? Deși cam obosit de revizia întîi a revistei, făcută în tipografie, după-amiază m-am dus la întîlnirea de la Biblioteca Județeană cu Corneliu ștefanache, care și-a lansat romanul Ruptura. L-a prezentat Vasile Sporici. În sală, lume puțină. Au lipsit in corpore „tinerii
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în problema planificării”. El îmi respectă dreptul de intelectual de a mă îndoi și chiar de a insinua anumite lucruri, dar „iată ce trebuie știut”; căci „e ușor să întrebi, să critici, dar e foarte greu să rezolvi”. Cînd a obosit să mă lămurească, i-am replicat că, îndoindu-mă, eu nu fac altceva decît să mă ipostaziez în om simplu, care are mai mult curaj decît noi să întrebe, și să introduc în discuție aspecte de regulă ocultate, cum ar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
știu ce zice, „cum se pun problemele”, dar nu mi-am făcut din ele niciodată un punct de sprijin pentru propriile mele păreri și demersuri sau, cu atît mai puțin, un instrument de combatere a altora. Acum, cuvîntările sale mă obosesc și mă irită. Constat că oratorul a devenit rigid, monoton, incapabil să se înnoiască. Ecart-ul dintre teze și realități măsoară cît o prăpastie. Criza ideilor și lipsa soluțiilor se văd cu ochiul liber. Dar pentru că lucrurile nu merg, a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
felului de a fi și-mi arată că trebuie să-mi folosesc mai bine timpul. *O specialitate românească: „rezistența colocvială”. Aș fi vrut să scriu de ziua numelui meu o „pagină adîncă”, dar m-am refugiat iarăși în lecturi. Sînt obosit, iar oboseala subminează orice încercare de producere literară. Deși lucrul ăsta scapă vederii celorlalți, scrisul este un mare consumator de energie: lipsa ei se observă imediat, atît în concepție, cît și în turnura fiecărei fraze. În ce mă privește, am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mine: sigur e că visul meu exprimă o teamă - teama de boală, de sărăcie, de moarte, care se acutizează în momentele de oboseală. În urmă cu trei zile, ca și în săptămîna și în luna dinainte, am fost teribil de obosit! În timpul unei plimbări, Solomon Marcus mi-a spus că a cules vreo două caiete cu anecdote de la șerban Cioculescu, dintre cele pe care criticul n-a putut să le bage în Memorii: unele-s politice, altele pornografice. „Cioculescu simțea - a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cu versurile lui Victor Hugo: „...demain! et puis demain encore, / Et puis toujours, demain!...” puse de Traian Demetrescu motto la poemul „Ziua de mîine”. Am fost mereu amînați: la anul, în cincinalul următor, în societatea multilateral dezvoltată, în comunism. Sîntem obosiți, bolnavi de-atîtea amînări. Și lucrul cel mai grav, ni s-a atrofiat capacitatea de a ne mai iluziona. Uneori mă rușinez de naivitatea pe care am avut-o, alteori admit că fără ea n-aș fi supraviețuit. Impasul îl resimt
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Fălticenii. Sunt curios să știu dacă am făcut bine că l-am scos de la „naftalină”. 7 Oscar Pursch, șeful muzicii militare, compozitor, dirijor, scriitor, traducător. 8 Doina Bucur, poetă și violonistă. 514 Lăsându-vă acum să respirați după ce v-am obosit cu descifrarea unor rânduri scrise la o oră târzie și tot În mare viteză, vă rog să transmiteți D-nei Dimitriu respectuoase sărutări de mâini. Cu aceleași sincere gânduri, Ovidiu Ionescu 9 (București, 3.11.1975) Stimate Domnule Dimitriu, Sper că
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
scrisoarea Dv. la poștă. Nu știu de ce nam pus-o ieri la poștă, căci era scrisă. Azi, știu. Scrisoarea era foarte scurtă și plină de neliniști, vă Întrebam dacă s-a Întâmplat ceva, dacă sunteți bolnav, nepermițându-mi să vă obosesc cu scrisul meu, așteptând vești. Mam bucurat mult, m-am oprit, am citit scrisoarea, am desfăcut plicul și am pus În el scrisoarea de față. Bine că sunteți În tălpi și o să ne scriem, nescrisul către Dv. Îmi mărește golul
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Cât de Îndurerat este acest om, ultimile sublinieri sunt ale lui. Numai bine, Vă Îmbrățișez cu drag, Ion Olteanu P.S. Dacă-l vedeți pe Dl. Severin, spuneți-i tot binele din parte-mi. Nu i-am scris, să nu-l obosesc. 23 București, 1 iulie 2002 Doamnă și Domnule Eugen Dimitriu, prietenii mei dragi, Eu v-am scris tare de mult, nu de alta, dar mi-a fost frică să nu vă obosesc și să vă tulbur activitatea, acum când vă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
-mi. Nu i-am scris, să nu-l obosesc. 23 București, 1 iulie 2002 Doamnă și Domnule Eugen Dimitriu, prietenii mei dragi, Eu v-am scris tare de mult, nu de alta, dar mi-a fost frică să nu vă obosesc și să vă tulbur activitatea, acum când vă luptați cu găsirea sponsorilor. Pentru mine, această lipsă de comunicare a fost o pierdere psihică foarte Însemnată, eu nutrindu-mă din gândurile Dv. din scrisori. Să Încep să-mi depăn puținele evenimente
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
paginile fălticenene. Pe lângă numele și informațiile marcate de mine cu steluță, veți găsi, sunt sigură, și dvs. detalii revelabile. Vă repet, cu minim efort, semnalați mi-le. Eventual prin succinte adnotări chiar pe aceste file, spre a nu vă mai obosi cu dactilograma. Sunt bucuroasă să vă citesc și scrisul „de mână”. Sper să fie Într-un ceas bun. Ce m-ar mai interesa, este unde aș putea găsi o cât de sumară listă a articolelor sau publicațiilor la care Lala
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
o sursă de efort și deci de osteneală - a epistolelor doldora de informații - v-a fost deocamdată cruțată, astfel că vă puteți concentra energiile acolo unde e maximă trebuință. Nu am la Îndemână scrisoarea În care spuneți că sunteți destul de obosit și cu probleme de sănătate. Mă gândeam că poate e și urmarea tensiunii eforturilor deosebite din anul trecut (mi-amintesc de adevăratul maraton al periplurilor prin Iași și Fălticeni În momentele aniversare), osteneala finalizării cărții despre Orașul muzelor, bogăția febrilă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
dacă nu-l puteam Însoți cu o carte, mi-aș fi dorit s-o fac cu un leac Întru alinarea unor pătimiri atât de epuizante. Vă rog (ca și dvs. pe mine, Într-o scrisoare din iarnă), să nu vă obosiți excesiv cu un răspuns amplu. Îmi va fi de ajuns să confirmați primirea pachetului, să-mi spuneți dacă modul cum am reflectat În notele volumului colaborarea cu dvs. vi se pare satisfăcător, și mai ales mi-aș dori să citesc
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]