18,249 matches
-
neinteresantă: temele predilecte și obsesiile romancierului, caracteristice, sunt deja depistabile în acest volum de debut. În absența stăpânilor (1966), „prima carte bună” a scriitorului după propria lui opinie, e un triptic de narațiuni independente, consacrate fiecare unei vârste sau condiții omenești - senectutea, feminitatea, copilăria - și potențate prin încadrarea într-un întreg virtual care le subordonează unei demonstrații („stăpânii” absenți sunt bărbații). Animale bolnave, probabil cea mai cunoscută dintre cărțile lui B., e un fals roman polițist, de fapt un roman dostoievskian
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
Poetica romanelor, stilul lor și tehnicile narative sunt indisociabile de mesajul vehiculat. Romancierul nu e în nici un caz un „stilist”, în sensul pedant al termenului, ori un calofil. Problematica intelectuală, morală, psihologică, filosofică, socială, sondarea abisalului, a abjecției, a slăbiciunii omenești, a fragilității și energiei lăuntrice, a putinței de mântuire nu sunt tratate descriptiv-expozitiv, ci sunt încorporate în text, așa după cum „materialitatea corporală, fizică, e trăită în romanele lui de-a dreptul, deloc abstractă, nici măcar «povestită»” (N. Manolescu). Binomul pândă-seducție e
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
literare, se aduc manuscrise, fiind singurul mod de a ne întâlni. Cafeneaua are și atitudine critică, destul de mușcătoare. Cei care vorbesc de rău probabil nu pot înfrunta părerea confraților.” S-a dat aici, e adevărat, și frâu liber unor patimi omenești, căci, potrivit lui N. Crevedia: „La Capșa, unde vin toți seniorii,/Local cu două mari despărțituri,/Într-una se mănâncă prăjituri,/ În alta se mănâncă scriitorii”. Tot atât de adevărat este că era și locul de întâlnire a boemilor, chiar a unor personaje
CAFENEAUA CAPSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285993_a_287322]
-
slovace. SCRIERI: Prelegeri de folclor slovac, București, 1977; Literatura slovacă, București, 1995; Aspecty slovenskej barokovej a osvieteneckej literatury, Nădlac, 1997; Literatura medievală slovacă și Renașterea, București, 1997; Poezia slovacă a secolului al XIX-lea, București, 1998. Traduceri: Frantisek Svantner, Joc omenesc, București, 1972 (în colaborare cu Dan Teodorescu). Repere bibliografice: Tiberiu Pleter, Istoricul studierii limbilor și literaturii cehe și slovace la Universitatea din București, în Din istoricul slavisticii românești, București, 1982, 11-122; Corneliu Barborică, Interviu, „Ramoid” (Bratislava), 1984, 7; Datcu, Dicț
CALIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286035_a_287364]
-
abia la vreo lună) o scrisoare convențională și rece, din cauza unei politeți cam jignitoare, tânăra membră a cenaclului nostru n-a mai primit nici un cuvânt. Ea a dispărut din rândurile noastre, a celor care încercam să devenim ingineri ai sufletelor omenești, și poate pentru acest lucru și dvs., tov. Nina Cassian, purtați o oarecare vină. Scriem în al doilea rând tovarășei Maria Banuș (...). Poate că nu știți cu câtă nerăbdare așteptam să intrați și pe la cenaclu atunci când veneați la Buzău, pentru
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Stat pentru Literatură și Artă ar trebui să manifeste o exigență mai înaltă în ce privește publicarea acestui roman. Pe coperta romanului, Editura a făcut o scurtă caracterizare a conținutului lucrării: «Romanul lui Vl. Colin prezintă în toată complexitatea ei politică și omenească o temă nouă în literatura noastră, lumea pescarilor din Deltă». Formulele acestea eronate, neprincipiale, dovedesc superficialitatea în munca redacției și lipsa de răspundere față de cititor”. La scurt timp, o opinie aproape contrară decât cea a lui S. Damian asupra romanului
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
exemplificând, înfățișează caracteristicile sufletești ale unui chiabur rezultă limpede că ele pot foarte bine aparține unui negustor din vremea feudalismului, unui funcționar slugarnic în vremurile noastre (...). Din întreaga argumentare s-ar putea înțelege că acad. G. Călinescu admite eternitatea caracterelor omenești, despărțirea lor în caractere pozitive și negative, existența unui tablou, a unei scheme caracterologice, independente de condițiile istorice (...). Personajele marilor capodopere ale literaturii universale sunt viabile și astăzi pentru că scriitorii au știut să întruchipeze trăsăturile tipice ale caracterelor, determinate de
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
arată marxism-leninismul, nu există categorii sociale eterne; desigur că nu poate fi vorba de o contradicție între caracterul istoric al unui tip literar și valabilitatea lui de-a lungul a mai multor orânduiri sociale, în sfârșit că noțiunea de «fond omenesc stabil» folosită de acad. G. Călinescu, trebuie precizată în așa fel, încât să se prevină orice interpretare idealistă de felul concepției despre eternitatea trăsăturilor moralei omului”. „Dezbaterea asupra problemei tipicului - începe G. Călinescu 20 - a luat o proporție interesantă și
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
față noii situații fără prea mare efort? Oare așa se petrec lucrurile în viață?(...) Chipul lui Maftei este «înfrumusețat» în sens nerealist, nedialectic, nu numai din punct de vedere al experienței muncii de partid - ci și din punctul de vedere omenesc (...). O altă problemă pe care o ridică romanul lui Petru Dumitriu este problema înfrățirii multilaterale a oamenilor înaintați - nu numai în activitatea lor în producție sau obștească, ci în toată varietatea relațiilor lor sociale, în toată gama de preocupări și
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
artă clasice, este dintre cele mai importante și n-am putea continua dezbaterea noastră fără să ne înțelegem provizoriu asupra chipului de a pune chestiunea. Eu am zis că «în artă este ceva durabil» și am pomenit de un «fond omenesc stabil». Prietenii mei admit valabilitatea tipului literar de-a lungul «mai multor orânduiri sociale». Însă asta am voit să spun și eu. Prietenii mei se tem de termenul «etern» deoarece, conform marxism-leninismului «nu există categorii sociale eterne». Fără îndoială. Însă
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
fenomene, raporturi necesare. Natural, stabilitatea este și aici relativă, comandată de legea mai generală a devenirii prin contradicție. Știința și literatura sunt «cunoaștere» numai în măsura în care există o ordine în lumea relativă a fenomenelor (...). Fiindcă a venit vorba de durabilitatea înfăptuirilor omenești, găsesc cu cale a spune câteva cuvinte despre romanul construcției, luând ca exemplu Drum fără pulbere în ediția a doua. Nu voi face o recenzie a acestei cărți. Petru Dumitriu e om tânăr cu spiritul pregătit umanistic, care a început
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Marin Preda, intitulată Salcâmul. În timp ce în maculatura literară a vremii omul era degradat și redus la trăsăturile unei fiare, Marin Preda găsea întâmplări obișnuite, în aparență chiar neînsemnate din viața țăranilor, care-i dădeau posibilitatea să zugrăvească sentimente și atitudini omenești (...). De aceea, în schiță, tăierea salcâmului este ridicată la rangul unei crime. Peisajul suferă că este tăiat salcâmul și-l denunță pe ucigaș (...). De aceea Salcâmul este de fapt un poem în proză dedicat sentimentelor simple dar adânc umane ale
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
obsesiile (...). Nuvela Ana Roșculeț reprezintă o nouă etapă în creația lui Marin Preda. E momentul când scriitorul face un efort impresionant, dar neizbutit, spre a-și însuși în adâncime metoda realistă, spre a se apropia de ceea ce e cu adevărat omenesc în om. Trebuie spus că în această perioadă naturalismul nu mai poate fi găsit în manifestările lui vizibile: interesul pentru instinct, pentru irațional. Naturalismul cu care mulți dintre scriitori au avut de dat înainte de 23 august o luptă grea, atacă
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
un asistent, cu care lucrează împreună, la o inovație; crede că acesta o iubește pe prietena ei, și-și stăpânește suferința: dar află că el o iubește nu pe prietena ei, ci pe ca. Această întâmplare atât de firească, de omenească, se desfășoară în câteva episoade întrerupte de momente lirice, de meditații ale eroinei, cântece ale unei inimi tinere și dornice de fericire, de viață creatoare, dornice de a da înapoi în chip de invenții științifice, de înfăptuiri în folosul poporului
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
pe viu» a sentimentelor eroilor săi, Aurora Cornu izbutește mai totdeauna și că - în asemenea cazuri - reușita e potențată de originalitatea mijloacelor artistice pe care le întrebuințează și cărora le-a imprimat o pecete personală. De o sinceritate și un omenesc - cuceritoare, momentele de acest fel reliefează convingător elanul și puritatea morală ce caracterizează tineretul nostru de azi. Cu unele excepții lăudabile, nu același entuziasm inspiră însă părțile din poem consacrate meditației lirice a eroinei, gândurilor ei privitoare la dragoste și
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
De unde? Nu se știe Cum de ivise rodnic, satu, Atâția maiștri-n zidărie. Din pricina țărânei, poate, Și-a dealurilor albicioase Din care omul n-adunase Nici câte boabe are-n case. (...) ...Mizeria le-a dat odată Un gând adânc și omenesc: Au strâns unelte laolaltă Unindu-se... Poate răzbesc (...) Un secol e, de când zidarii Pe timp dușman, de vijelie, Au înflorit în țara noastră Un sâmbur nou de omenie. Dar pe zidarii țării mele Abia partidul i-a unit, Și răsădesc
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
fel de tratat de morală, ale cărui precepte sunt ilustrate tot prin istorioare morale (Petre și Cristina, Prințul dezamăgit, Puterea religiei ș.a.). Printre alte povestiri, o meditație intitulată Gloria (Slava) omului este un solilocviu, de tip preromantic, pe tema soartei omenești, privită sub spectrul deșertăciunii. A. a fost un traducător ambițios și nu lipsit de iscusință, ale cărui realizări au ca trăsătură comună o deosebită fidelitate față de original. Este, mai întâi, cazul versiunii românești a tragediei lui V. Alfieri, Saul, care
ARISTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285453_a_286782]
-
convențiilor discursive, iar cei care citesc/ascultă interpretează textele în acest fel (Ochs, 1989). Cercetătorii din domeniul psihologiei au pus, la rândul lor, etichete psihologice pornind de la factorii lingvistici. În cazul lor, ipoteza este aceea că evenimentele evocă emoții, ființele omenești se străduiesc să manevreze aceste emoții, iar strategiile lor de adaptare sunt reflectate în trăsăturile lingvistice ale discursului lor. Spence (1983), de exemplu, încearcă să definească trăsăturile lingvistice specifice situațiilor de negare a stresului. Capps și Ochs (1995) au studiat
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
gândesc la măruntaiele acelui vehicul blindat pe care-l văzusem în ajun, în centrul orașului, în timp ce mă adăposteam de rafale. Spintecat de un proiectil antitanc, fumega încă dând la iveală un amestec complex de aparate dezarticulate, metal răsucit și cărnuri omenești sfârtecate. Forța exploziei transformase dezordinea în ceva extraordinar de omogen, aproape ordonat. Firele electrice semănau cu niște vase sangvine, tabloul de bord sfărâmat și împroșcat cu sânge te ducea cu gândul la creierul unei ființe neobișnuite, al unui animal dintr-
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Nu, amice, dacă nu blochezi bine șurubul ăsta de fixare, te-ai dus dracului de la primul tir... Părea că anunță, încă teoretic, rezultatele ce aveau să se regăsească foarte curând pe masa noastră de operație, deja sub aspectul acelui trup omenesc sfârtecat de toate găselnițele explozive, incendiare și perforante. Făceam așadar parte din același lanț al morții, ce-i lega pe politicienii care decideau războaiele de bravul instructor care ținea prelegeri asupra modului în care trebuiau purtate, de soldații care aveau
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
tocurile ușilor căscate, de parcă cei care le construiseră își întrerupseseră lucrul chiar înainte de finisare. Cu toate astea, locuitorii se arătau deja - se vedea când un chip în deschizătura unei ferestre, când, atunci când soarele inunda interiorul unei încăperi, câte o siluetă omenească întreagă. Afară, în țarcuri apărate de soare cu acoperișuri de tablă ondulată, animalele dormeau sau umblau încet de-a lungul împrejmuirii. O turmă de oi, câteva cămile, cai, câini. Un singur drum ducea spre acel oraș și, după ce făcea legătura
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cap ras se înălța peste o moviliță întunecată. Nikolai se aplecă, atinse gâtul celui îngropat, nu găsi nici o rană. Soldatul deschise ochii și gemu îndelung pe un ton ritmat, ca spre a-i dovedi că era vorba de o ființă omenească. Nikolai se duse către Vulpoi („Plec chiar acum! Să se ducă cu toții dracului!“ șopti o voce în sinea lui), șovăi, scoase o ploscă, se întoarse spre acel cap. Soldatul bău, se înecă, tuși cu o sonoritate deja aproape vie. Nikolai
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
înțeleagă. Avură mulți răniți, din cauza ricoșeurilor din străzile înguste. Pavel căra în spate un soldat a cărui tunică era umflată de sânge, ca un ciudat burduf. Dând colțul unei străzi, zări silueta lui Marelst, și el purtând povara unui trup omenesc. Merseră un timp împreună, în tăcere, cufundați amândoi în lâncezeala unui sfârșit de luptă, când te reinstalezi în trupul tău rămas în viață, în gândurile tale de acum câteva ceasuri, dar care par mai bătrâne cu câțiva ani. Din când
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
se retrase în mijlocul unei duzini de soldați, spre un șanț mare, din spatele taberei. Unul din ei se aplecă să bea, dar se ridică imediat: mâinile scoaseră un terci vâscos, gălbui la culoare. Era un râu mort, îngust, astupat de rămășițe omenești. Tropăiră pe loc câteva clipe, fără a se putea hotărî să traverseze mâzga aceea stătută, unde pluteau la suprafață câteva cadavre. Chiar atunci apăru Marelst și Pavel îi văzu silueta înaintând și afundându-se până la genunchi, până la centiron, până la piept
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
mulțumeau doar cu schițele publicitare sau cu tirurile demonstrative pe poligoane de operetă. Pretindeau condiții de război reale, probe obținute sub focul armelor, trupuri adevărate, sfârtecate, în locul manechinelor găurite. Teleobiectivele „văzătorilor“ decupau tancul cu turela smulsă din care ieșeau carcase omenești înnegrite, reușeau să încadreze grupul de soldați despicat de o grenadă de asalt... Din cauza lor rămăseserăm noi în acel oraș. Am reușit să ne apropiem de ei, am făcut cunoștință, le-am făcut diverse servicii, ne-am asigurat că vom
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]