8,224 matches
-
un act solemn, drepturile la tron ale fiului său Constantin. Pentru Ana Dalassena era de asemenea o dezamăgire și o înfrângere. Fiul său o mângâie, dându i, în locul răzbunării, plenitudinea puterii. El îi satisfăcu dorința de a-l disgrația pe patriarh, care îndrăzni sa i reziste; îi făcu, în guvern, un loc din ce în ce mai mare. Când în luna august 1081 el trebui să părăsească Constantinopolul pentru a pleca să se lupte în Iliria cu normanzii lui Robert Guiscard, Alexe încredință mamei sale
Ana Dalassena () [Corola-website/Science/315023_a_316352]
-
să spună cine era amantul ei, iar litera stacojie, alături de rușinea publică este pedeapsa ei pentru păcat și pentru păstrarea secretului. În acea zi, Hester este condusă la eșafodul din centrul orașului și i se ține o predică moralizatoare de către patriarhii orașului, însă ea refuză iarăși să spună cine este tatăl copilului ei. Privitorul vârstnic este soțul pierdut al Hester-ei, care practică medicina și poartă numele de Roger Chillingworth. El se stabilește în Boston, cu intenția de a se răzbuna. El
Litera stacojie () [Corola-website/Science/315084_a_316413]
-
palat unde muri trist câteva luni mai târziu. Fiicele sale trebuiră să asculte de voința neândurată care le aruncă în mânăstire și, cu o asprime rafinată, ele fură despărțite una de alta. Zadarnic prințesele se rasculară pentru ultima oară. Când patriarhul Polyeuct puse să li se taie părul, când li se dădu haine de călugărițe, ele protestară, rupseră veștmintele de dimie și cerură să mănânce carne în fiecare zi. Până la urmă, Roman al II-lea dădu ordin să li se lase
Theophano () [Corola-website/Science/315149_a_316478]
-
din moment ce Nicefor era deja nașul unuia sau mai multor dintre copii Împărătesei, facând ca relația spirituală dintre ei să fie interzisă. De asemenea, trebuie remarcat faptul că Biserica Ortodoxă recunoștea a doua căsătorie. Situația a fost agravată de vrăjmașul conservator, Patriarhul Polieuct. Acesta i-a interzis lui Nicefor să sărute sfântul altar, pe motiv că trebuie să efectueze mai întâi o penitență pentru contractarea căsătoriei. Privind problema rolului său în calitate de naș, Nicefor a organizat un consiliu unde a declarat că, din moment ce
Theophano () [Corola-website/Science/315149_a_316478]
-
său au ajuns la o înțelegere. În noaptea asasinării, Theophano a părăsit în mod suspicios dormitorul imperial, lăsând ușa larg deschisă. Tzimiskes propusese să se căsătorească cu Theophano. Cu toate acestea, împărăteasa era mult prea afectată de bârfe și zvonuri. Patriarhul Polyeuktos a refuzat să efectueze încoronarea dacă Ioan nu avea să-i pedepsească pe cei care au asistat la asasinare, a elimitat-o pe împărăteasă de la curte și a abrogat toate decretele prodecesorului său, care intrau în contradicție cu interesele bisericii
Theophano () [Corola-website/Science/315149_a_316478]
-
și a abrogat toate decretele prodecesorului său, care intrau în contradicție cu interesele bisericii. Ioan a considerat că legitimitatea sa va fi mai bine consolidată prin aprobarea bisericii decât prin logodna cu împărăteasa nepopulară și a fost deacord cu cererile patriarhului. Theophano a fost trimisă în exil pe insula Prinkipio (uneori cunoscută sub numele de Prote).
Theophano () [Corola-website/Science/315149_a_316478]
-
detașamentele de mercenari, singura forță aptă de luptă din oraș, și i-a propus încă o dată lui Botaneiates să se răfuiască cu Comnenii, care pierduseră controlul asupra oștirii lor. Nichifor al III-lea se zbuciuma, cuprins de panică, și atunci patriarhul Kosmas, dorind să pună capăt vărsării de sânge, l-a forțat pe împărat să se ducă la tratative cu Alexios. Basileul a acceptat să-l adopte pe Alexios și să-i transmită puterea, iar el însuși a promis că se
Nichifor al III-lea Botaniates () [Corola-website/Science/315166_a_316495]
-
să-i alunge pe austriecii la cetatea lor de la Niș, apoi la Belgrad, iar în final înapoi peste Dunăre în Austria. Ofensiva otomană a fost însoțită de represalii brutale și jefuiri, determinând mulți sârbi - inclusiv pe Arsenije al III-lea, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Sârbe - să fugă împreună cu austriecii. Acest eveniment a fost imortalizat în istoria sârbă drept "Velika Seoba" sau "Marea Migrație". Tradiția spune că s-a datorat unui uriaș exod de sute de mii de sârbi refugiați din Kosovo
Istoria pașalâcului Kosovo () [Corola-website/Science/315191_a_316520]
-
secol fiind după aceea decatastrofe distrugătoare, urmate doar de niște restaurări sumare. În anul 614, cu ocazia cuceririi Ierusalimului de către perșii lui Chosroe II, Sfântul Mormânt a fost incendiat și relicva Crucii furată. Însă împăratul Heraclius a recuperat-o, iar patriarhul Modest al Ierusalimului i-a refăcut părțile deteriorate. Cucerirea arabă din 632 a pus capăt prezenței bizantine în această regiune. Toleranța era o regulă, și califul Omar s-a mulțumit să se roage în afara Sfântului Mormânt, fiindcă, zicea el "dacă
Sfântul Mormânt () [Corola-website/Science/315243_a_316572]
-
biserică, în afară de acele părți imposibil de dărâmat sau prea greu de mișcat din loc", adică rotonda "anastasis", care mai există, până la primul etaj, și azi. Afost un gest de neînțeles. Din partea lui Hakîm, fiul unei creștine și nepot a doi patriarhi, asta însemna nu numai persecutarea creștinilor, ci și un act care anunța o viitoarte amenințare la adresa tuturor libertăților de credință.
Sfântul Mormânt () [Corola-website/Science/315243_a_316572]
-
diplomatice în serviciul României, ambasadorul Ion Jinga a primit următoarele distincții: Ordinul Național Pentru Merit în Grad de Ofițer (România) - 2000; Officier de l’Ordre Național du Mérite (Franța) - 2003; Crucea Patriarhala a Bisericii Ortodoxe Române, acordată de către Preafericitul Teoctist, Patriarhul B.O.R. - 2005; Grande Croix de l’Ordre de la Couronne (Belgia), decorație înmânata de M.S. Albert ÎI, Regele belgienilor - 2008; Crucea Casei Regale a României, înmânata de M.S. Regele Mihai I - 2008; Medalia de Argint a Statului Jersey (08
Ion Jinga () [Corola-website/Science/315246_a_316575]
-
scos în piață detașamentele de mercenari-singura forță aptă de luptă din oraș-și i-a propus încă o dată lui Botaniates să se răfuiască cu Comnenii, care pierduseră controlul asupra oștimii lor. Nikephor III se zbuciuma, cuprins de panică, și atunci patriarhul Kosmas, dorind să pună capăt vărsării de sânge, l-a forțat pe împărat să se ducă la tratative cu Alexios. Basileul a acceptat să-l adopte pe Alexios și să-i transmită puterea, iar el însuși a promis că se
Nicefor al III-lea Botaneiates () [Corola-website/Science/315264_a_316593]
-
pornit în larg cu obișnuitele manifestări zgomotoase de rămas bun și măreție pusă în slujba unei cauze sfinte, dar nu s-a depărtat bine, că la Otranto ancora era lăsată, iar împăratul debarca simulând că este bolnav. Vestea era anunțată patriarhului Ierusalimului și magistrului ordinului teutonic și ambii, convinși de neșansa împăratului, îi dădeau dezlegarea să renunțe la expediție, nu însă și papa. Solii împăratului au fost primiți prost la Roma, iar toate explicațiile date și argumentele aduse nu au făcut
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
încheiat cu înțelegere și concesii din partea ambilor conducători dovedea justețea ideologiei pacifiste: că între lumea musulmană și creștină se putea ajunge prin tratative, fără război, la o conlucrare. Faptul însă a nemulțumit atât pe musulmanii fanatici, cât și pe creștini. Patriarhul Ierusalimului, profitând de excomunicarea împăratului, i-a interzis acestuia să vină în oraș ca stăpân. Dar Frederic nu s-a lăsat impresionat. Ceea ce dorise obținuse și nu era cazul să dea înapoi. O lună mai târziu, el intra în Ierusalim
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
Eva, flancând mărul încolăcit de șarpe, pe peretele vestic al încăperii rezervate bărbaților. Pe pereții absidei, de la nord la sud, ordinea reprezentării „Sfinților Părinți” este următoarea: „Sf.Arhidiacon Lavrenție”, „Sf.Marele Vasilie”, „Grigore Bogoslov”,„Sf.Ioan Zlataust”, „Sf.Nicolae”, „Kiril Patriarhul”, „Nichifor Patriarhul”, „Sf.Mitrofan Patriarhul ”, „Sf.Metodie Patriarhul”, „Sf.Macarie” și „Sf.Spiridon”. Pe peretele nordic al absidei se află și pomelnicul celor care au contribuit probabil cu bani la zugrăvirea bisericii ori poate chiar și la construirea sau renovarea
Biserica de lemn din Botean () [Corola-website/Science/318596_a_319925]
-
mărul încolăcit de șarpe, pe peretele vestic al încăperii rezervate bărbaților. Pe pereții absidei, de la nord la sud, ordinea reprezentării „Sfinților Părinți” este următoarea: „Sf.Arhidiacon Lavrenție”, „Sf.Marele Vasilie”, „Grigore Bogoslov”,„Sf.Ioan Zlataust”, „Sf.Nicolae”, „Kiril Patriarhul”, „Nichifor Patriarhul”, „Sf.Mitrofan Patriarhul ”, „Sf.Metodie Patriarhul”, „Sf.Macarie” și „Sf.Spiridon”. Pe peretele nordic al absidei se află și pomelnicul celor care au contribuit probabil cu bani la zugrăvirea bisericii ori poate chiar și la construirea sau renovarea ei. Pe
Biserica de lemn din Botean () [Corola-website/Science/318596_a_319925]
-
șarpe, pe peretele vestic al încăperii rezervate bărbaților. Pe pereții absidei, de la nord la sud, ordinea reprezentării „Sfinților Părinți” este următoarea: „Sf.Arhidiacon Lavrenție”, „Sf.Marele Vasilie”, „Grigore Bogoslov”,„Sf.Ioan Zlataust”, „Sf.Nicolae”, „Kiril Patriarhul”, „Nichifor Patriarhul”, „Sf.Mitrofan Patriarhul ”, „Sf.Metodie Patriarhul”, „Sf.Macarie” și „Sf.Spiridon”. Pe peretele nordic al absidei se află și pomelnicul celor care au contribuit probabil cu bani la zugrăvirea bisericii ori poate chiar și la construirea sau renovarea ei. Pe “fila” din stânga: ”...Toader
Biserica de lemn din Botean () [Corola-website/Science/318596_a_319925]
-
vestic al încăperii rezervate bărbaților. Pe pereții absidei, de la nord la sud, ordinea reprezentării „Sfinților Părinți” este următoarea: „Sf.Arhidiacon Lavrenție”, „Sf.Marele Vasilie”, „Grigore Bogoslov”,„Sf.Ioan Zlataust”, „Sf.Nicolae”, „Kiril Patriarhul”, „Nichifor Patriarhul”, „Sf.Mitrofan Patriarhul ”, „Sf.Metodie Patriarhul”, „Sf.Macarie” și „Sf.Spiridon”. Pe peretele nordic al absidei se află și pomelnicul celor care au contribuit probabil cu bani la zugrăvirea bisericii ori poate chiar și la construirea sau renovarea ei. Pe “fila” din stânga: ”...Toader,Vasile..., Ioan...,Vasile
Biserica de lemn din Botean () [Corola-website/Science/318596_a_319925]
-
47 de expoziții personale, dintre care cele mai importante sunt: Lucrările sunt expuse în Muzeul de Arte Aplicate din Belgrad, Muzeul Bisericii Ortodoxe Sârbe din Belgrad, si de numeroase muzee din țară, în Muzeul "Apeduct" din Barcelona (Spania), în reședițele patriarhilor din Șerbia, Rusia, Ierusalim, Bulgaria, Alexandria în toate reședințele episcopale din Șerbia, în numeroase mănăstiri și biserici, precum și în colecții particulare din țară și din străinătate. Începând cu anul 1993 până în 2005 a fost curator, organizator și promotor a 34
Milinko Stefanovici () [Corola-website/Science/318765_a_320094]
-
ridicat întâiul de fericitul întru pomenire de Ștefan voievod cel Mare și apoi de Duca voievod înfrumusețat, iar acum, în zilele de prea înălțatului domn Mihail Grigore Sturza voievod, din nou întocmit; și s-au împodobit din porunca Prea Fericitului Patriarh al Ierusalimului Chirie Chirio Chirii, fiind stăruitor și îngrijitor prea cuvioșia sa arhimandritul Paisie, Exarhu logofăt și cavaler, Alexandru Ghica, efor și comisul Panaite Papazoglu, epitrop asupra averilor sfântului mormânt în Moldova; la anul 1846, noiembrie 13.”" În lucrarea sa
Biserica Sfinții Voievozi din Scânteia () [Corola-website/Science/318798_a_320127]
-
biserică nouă, frumoasă de zid”". Menționarea într-un document intern din 1638, întărit de Vasile Lupu, printre martori a preoților Ștefan și Gorciul din Scânteie duce la concluzia că în Scânteia existau atunci două biserici. Arhidiaconul Paul de Alep, secretarul patriarhului Macarie, care a efectuat o călătorie în Moldova începând din ianuarie 1653, a găsit la Scânteia o "„biserică mare, nouă, construită de sus-numitul domn [Vasile Lupu], făcător de fapte bune, iubitor de ziduri de biserici în lumea întreagă, și închinată
Biserica Sfinții Voievozi din Scânteia () [Corola-website/Science/318798_a_320127]
-
Gheorghe Duca (septembrie 1665 - mai 1666; noiembrie 1668 - 10 august 1672; noiembrie 1678 - 25 decembrie 1683), apoi refăcut în secolul al XVIII-lea. Lucrări de reparații au avut loc în timpul domniei lui Mihail Sturdza (1834-1849), biserica fiind împodobită din porunca patriarhului Chiril al II-lea al Ierusalimului (1845-1872). Lăcașul de cult a fost reparat în anul 1903. În anul 1984, au fost efectuate cercetări arheologice în jurul bisericii de către cercetătorii arheologi Nicolae Pușcașu și Voica Maria Pușcașu. În vederea realizării de lucrări de
Biserica Sfinții Voievozi din Scânteia () [Corola-website/Science/318798_a_320127]
-
mai mare donație pentru această construcție a fost a generalului Ion Georgescu(1884-1956), a soției acestuia, Smaranda, care au donat o sută de mii de lei și cu ajutorul Primăriei Municipiului București.Biserica Sfantul Elefterie cel Nou a fost sfințită de patriarhul Justinian Marina în 29 iunie 1971, în aceeași zi a prăznuirii Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Planurile de arhitectură au fost întocmite de profesorul arhitect Constantin Iotzu (1884-1962), iar cele de structură de către inginerul Dumitru Marcu. Biserica a fost ridicată
Biserica Sfântul Elefterie Nou din București () [Corola-website/Science/318814_a_320143]
-
cronicar ortodox sirian. S-a născut în orașul Alep (Siria), ca fiu al preotului Macarie Zaim, care provenea dintr-o familie săracă de creștini ortodocși sirieni. Tatăl său a fost numit ulterior în demnitățile de mitropolit de Alep (1635) și patriarh al Antiohiei (1647). El a îndeplinit demnitatea de patriarh între anii 1648-1672. Paul a fost numit citeț la 8 mai 1642. S-a căsătorit la 17 februarie 1644, iar la 21 noiembrie 1647 a fost hirotonit diacon și a primit
Paul de Alep () [Corola-website/Science/318824_a_320153]
-
Siria), ca fiu al preotului Macarie Zaim, care provenea dintr-o familie săracă de creștini ortodocși sirieni. Tatăl său a fost numit ulterior în demnitățile de mitropolit de Alep (1635) și patriarh al Antiohiei (1647). El a îndeplinit demnitatea de patriarh între anii 1648-1672. Paul a fost numit citeț la 8 mai 1642. S-a căsătorit la 17 februarie 1644, iar la 21 noiembrie 1647 a fost hirotonit diacon și a primit rangul de arhidiacon. A fost autor de lucrări, în
Paul de Alep () [Corola-website/Science/318824_a_320153]