14,286 matches
-
stai un pic, să văd, s-a lipit cu fața, În Întuneric, mirosul a dispărut și a Început să mormăie și să geamă, frecîndu-se cu putere de picioarele mele, aproape să mă răstoarne. E oare posibil să ne punem un pic de acord? m-am Întrebat, neînțelegînd spre ce anume vrea să ne Îndreptăm, dar foarte curînd, cînd am ajuns Întinși pe cimentul rece, lucrurile au luat un curs normal și Îndîrjirea ei s-a golit de pasiune și a Început
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu atît mai puțin să mă pun pe băut ca un apucat, nu acum, nu așa - ce surpriză! ha-ha! -, cu acest prilej, se descoperă Înțelesul unei invitații formale). Se vede cum spre dimineață ajung acasă cîrpit de somn și un pic afumat, maică-mea se sperie Îngrozitor, nu Înțelege cum am putut să fac o asemenea prostie, cînd ea tocmai a vorbit cu Emil și mi-a spus să stau cuminte și să nu fac prostii. Nu te potolești, era să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Se vede asta, se vede În viitor cleștele de pe culmea acestui munte numit Aventură? De fapt, nu. Nu se vede. Mă lași? De unde atîția clești de durere? Se vede un căcat, unul cît toate zilele, ba chiar făcea și un pic de umbră. Serios, era cît pe-aci să sar În el, lîngă gard, În dosul spitalului. În filmul meu, Lucien Leuwen, ca să-și desăvîrșească devenirea, trebuie să moară fie Împușcat de forțele revoluționare, fie omorît de niște civili cumsecade cărora
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
i s-a Întins pe față. Doamna Ionescu e importantă acum... nu știu, nu vreau să spun nimic... adică... Tanti Coca a dat din cap Într-un fel... e, așa, o femeie neîmplinită... femeie fără bărbat... a fost și un pic cam bolnavă, a mai zis tanti Coca și și-a dat ochii peste cap. Eu mă duceam pe la ea s-o mai bag În seamă, c-o fi și ea un suflet de om. Erau În bucătărie. Mama Mariei a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Marcel, se cheamă că-s umblată, a zis tanti Coca rîzÎnd. Maria i-a scris prima scrisoare cu reținere. Nu știa la ce să se aștepte, ce poți să-i scrii unui om despre care nu știi nimic? E un pic stupid. I-a spus că studiază medicina, că e studentă În anul Întîi, i-a vorbit despre familie, despre sora ei, o belea mică. Apoi i-a vorbit despre cît de ușurați s-au simțit românii cînd au scăpat de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mult mai civilizată, Bucureștiului i se spunea Micul Paris. Ea și toți colegii ei s-ar Înscrie la liberali, dacă partidul reînvie. Apoi i-a zis că s-ar bucura să Înceapă o corespondență cu ea. A recitit-o, un pic cam emfatică, dar fără să fie stînjenitoare, Maria s-a simțit mîndră de franceza ei. A pus scrisoarea Într-un plic și a trimis- o. În două săptămîni a aflat cine e Anaïs. E studentă la jurnalism În primul an
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
că la petrecerile lor casetele care se ascultă sînt originale, și nu cópii - ceea ce e o chestie. Și că uneori În cercul lor apăreau și cărți neagreate de regim, unele netraduse. Henry Miller e un autor american foarte mișto, un pic pornografic, e imposibil ca Anaïs să nu fi auzit de el. Dar oare cum ar putea să Înțeleagă o franțuzoaică ce Înseamnă toate astea? Poate că la un moment dat, Într-o altă scrisoare, o să Încerce să-i explice mai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe rînd cu o lanternă terminată, lumina ei e atît de bleagă, Încît pare curbă, pare că atîrnă, și vede trei chipuri zîmbind Îmbujorate. Se uită la noi mijind ochii: — Bă, văd că vă place În armată. Mai aveați un pic și trezeați dormitoarele. Marș În pula mea În formație. Și apoi e iar zi, deși clima tot nu ține cu noi, așa că nu e chiar zi, din biroul comandantului se aude un radio din care se prelinge o muzică neașteptată
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sfîrșitul celor două săptămîni de serviciu de gardă, mă găsește Într-o formă excepțională, sprînceana mi-a crescut, așa că cicatricea din arcadă abia dacă se mai vede, vînătăile s-au retras de mult, cred că m-am și Îngrășat un pic - din cauza meselor regulate, probabil, căci mîncarea, pe aici, n-a cunoscut Încă nici un fel de Îmbunătățiri. În general deci e bine. Asta dacă las la o parte senzația permanentă de dezechilibru (care vine de la capul ca un lighean plin cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În fine... așa că stau și-mi rumeg norocul, Încă două săptămîni de gardă... probabil că e mai bine aici decît În baterie. Călin a trecut alaltăieri seara cu bidoanele spre cantină. Avea un aer de mîrțoagă tăvălită, am stat un pic de vorbă cu el, mi-a zis ceva, mai mult mormăia supărat... nu vreau să-mi imaginez ce fac nenorociții ăia În dormitor cu răcanii. Cristian mi-a povestit azi- dimineață că Moise trăncănește În baterie despre miracolele pe care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
din corpul de gardă, mulți olteni și munteni, era și un ungur, care n- avea nici un cuvînt de spus cînd locotenetul ăsta care era OS și-a dat În petec... un tip uscat, ciolănos, cu o figură spelbă, seamănă un pic cu Stancu... zicea că ungurii, futu-le rasa-n cur, că ce vor acuma că a murit Ceaușescu care-i cumințise? Ce pula mea de drepturi vor? Ăștia vor să ne fure țara, vor scandal, să intre peste ei armata
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ceva, i-au ieșit trei stropi verzi. Cred că Înțelege ce se Întîmplă cu noi. Au trecut șase săptămîni. Șase săptămîni Înseamnă timp. Timp Înseamnă că e momentul să Înhățăm borcanul metafizic de pe etajera lui și să-l scuturăm un pic. Apare În el acest chip de fum, cu o barbă albă enormă (Încolăcindu-se, vie), fără ochi și fără gură, dar care emite acest sunet nemilos care te eviscerează, Îți usucă scheletul, gonește umbra din tine - umbră care dispare prelingîndu-se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe fîșia Îngustă din marginea platformei, dispare În Întuneric, În fața mașinii. Se aud cîteva sunete metalice, cîteva pocnituri, alte cîteva sunete ciudate, un set de Înjurături, după care Îl văd cum se Întoarce scoțînd fum pe nas și privind un pic cruciș jarul din vîrful țigării. — Ți-am spus că pot s-o aprind de la baterie. Dar Între timp trenul Începe să se clatine din ce În ce mai tare și noaptea rece și umedă de aprilie intră peste noi prin ferestrele deschise, așa că le
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Hai liberare! aproape de să spargă ferestrele micuței gări, că m-am trezit cu comandantul de baterie peste noi, care mi-a făcut semn să ies pe culoar. — Bă, nu’ș cum să-ți zic io ție, dar ia fi un pic atent acia... bă, mă urmărești sau ce faci? Io știu că tu crezi că ești așa mai șmecher, mai de la oraș, dar io vreau să te fac de-al armatei, o să vezi ce iese din tine, nici ție n-o să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sfîrșitul armatei. Toată lumea rîde, lui Ovidiu ochiul stîng i se strînge mai mult decît dreptul. Călin caută sticla cu mîna, fără să-și ia ochii de la mare. Are un aer absent, mă Întreb dacă nu cumva s-a abțiguit un pic. — Bă, da’ chiar așa, se aude vocea lui Gabi, vreți să vă spun cîtă armată mai avem? — Nouă luni și restul zile! țipă Marius și se Închină cu gesturi largi și caricaturale. Un an și patru luni! — Multă, căca-ne
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ați fi monștrii ăia doi din Hune doara. Păi și ce dacă votează cu Iliescu? — I-auzi, altu’! Păi mai bine mă duc și vi-l aduc pe Ceaușescu Împăiat din Cuba. Măcar știm o treabă! țipă Cristian. SÎntem un pic mirați, nu prea Înțelegem. OK, Iliescu sau CÎmpeanu sau Rațiu. Dar de ce să ne enervăm așa tare? Pe de altă parte, Cristian, pentru că umblă peste tot și vorbește cu lumea și vede chestii și stă toată ziua cu nasul În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vreți voi, dar nu cu Iliescu! — De ce? insistă vocea de mai devreme din Întuneric, e posibil să fie Gabi. Băi băiatule, voi nu l-ați văzut cum minte? Supersonic. Adună ziarele alea din iarbă și vorbim după aia. Fii un pic responsabil, viitorul copiilor tăi e În mîinile tale, zice Cristian și Începe să rîdă. Cuvintele lui Cristian mi se Învîrt prin cap Într-un mod neașteptat. SÎnt lucruri la care nu m- am gîndit, pentru că n-am apucat, pentru că lumina
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
băi băiatule, iar scăpași peștele În jar? Mă, vezi să nu-l arzi, În pizda mă-sii, vezi că asta nu e carne de animal cu picioare, e carne de animal care crește În apă. E fină, o lași un pic și-o iei. Mă, mă urmărești sau ce faci? Na, ete, curăță și cățeii ăștia de usturoi! Fă-i așa cu niște roșii, mai zice el frecîndu-și pumnul mîinii drepte În căușul palmei stîngi. MÎine e acest tren care se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ghemuit, visele aproape că mi se plimbă În voie pe pelicula văzului. După cîteva minute, combustia tot nu s-a produs, Îmi trece prin ce mi-a mai rămas treaz din minte că aș putea să ajut fenomenul producînd un pic de ventilație. Aș putea să suflu În jar, Îmi zic. Așa că mă aplec, sprijinindu-mă În brațe și trăgînd aer În piept, gata să-mi golesc cu putere plămînii În interiorul cuptorului. Și cam asta a fost. Ca În desene animate
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
jar, Îmi zic. Așa că mă aplec, sprijinindu-mă În brațe și trăgînd aer În piept, gata să-mi golesc cu putere plămînii În interiorul cuptorului. Și cam asta a fost. Ca În desene animate. Suflul micii explozii m-a deplasat un pic În spate, dar, În linii mari, nu mi-a deranjat poziția. În schimb, urmăresc efectele arsurii. Ambele brațe Îmi sînt arse, părul fumegă pe ele, iar pielea e Înnegrită și pare de broască - mai ales pe brațul drept, care s-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să o rateze. — Cum vrei, zice el și, deși pe buze i se Întinde un zîmbet, ochii au aceeași privire distantă, dusă. Nu, nu crăp. Sigur. Jur. Cum aș putea? MÎine la ora asta sînt acasă. Chiar și așa, un pic crocant. Și probabil că urmează niște ture de telefoane și aranjamente cu Andi pentru o bere sau două, poate o petrecere prin cartier. Îți dai seama că pot să ajung starul zilei, Întors din armată cu o cicatrice-n sprînceană
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Poate și pentru că, de fapt, acum, pentru prima dată, am ocazia să mă uit În ei cu atenție. Acesta e un tren civil. El merge, se deplasează cu o viteză rezonabilă, deși ar putea să Încerce să se Întreacă un pic, ar face bine să se grăbească un pic ca să nu... na, băga-mi-aș, s-a oprit... În fine, acesta e un tren civil, care atunci cînd merge, merge. Și se simte În el, nu știu de ce, se simte În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dată, am ocazia să mă uit În ei cu atenție. Acesta e un tren civil. El merge, se deplasează cu o viteză rezonabilă, deși ar putea să Încerce să se Întreacă un pic, ar face bine să se grăbească un pic ca să nu... na, băga-mi-aș, s-a oprit... În fine, acesta e un tren civil, care atunci cînd merge, merge. Și se simte În el, nu știu de ce, se simte În el ceva nou. Lumea, oamenii arată altfel. Cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Întîmple peste cîțiva ani. Și cum o să arate. Avem un viitor. Lumini noaptea pe străzi? Străzi asfaltate cum trebuie? Oameni Îmbrăcați și altfel decît de Înmormîntare? O veșnică Înmormîntare. Apă caldă curentă? Școli care nu arată ca niște cazarme? Un pic de demnitate... depistabilă fără efort În amănunte neașteptate (cum ar fi pasta de dinți)? Îți vine să crezi? Incredibil. Incredibil. CÎt de puțin ne lipsea! Aș vrea să mă Întîlnesc cu cineva și să stăm de vorbă despre toate astea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Îmi spune privindu-mi iscoditor chipul. Ia dă-te mai Încoace. — Am fost la mare, Îi răspund. — Bă, nu fă mișto de mine. — Păi tu faci mișto de mine, Îi zic. Tu așa crezi? Că-s bronzat... SÎnt ars. Un pic. — Ești ars? Eu știam că te-a lovit o mașină la Revoluție. Le-a zis maică-ta alor mei. Era supărată rău. Tac o clipă, vizualizînd scena. Cam ce Dumnezeu le-o fi spus? Și mai ales de ce? — M-a lovit
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]