7,756 matches
-
parcă să se concentreze absolut toată în palmele mele, ca trupul fremătător al unei păsari. Brațele, talia ei aveau suplețea mănunchiului de nuferi pe care îi culesesem într-o zi, cuprinzând în apă mai multe tulpini lunecoase... Dar deja vasul pierise în întuneric. Ecoul tangoului s-a stins. În navigarea lui spre Astrahan, ducea noaptea cu el. Aerul din jurul bacului nostru s-a umplut de o paloare ezitantă. Straniu mi-a fost să ne aflăm în mijlocul unui fluviu mare, în acea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
asta, după dans. Amândoi, de acord?” Am ghicit că era vorba despre ea. Am părăsit ungherul în care eram ascuns și m-am dus spre ieșire. M-au zărit. „Franțuzul! Franțuzul...”, șoapta aceea m-a însoțit un moment, apoi a pierit în primul val de muzică. A doua zi, fără să anunț pe nimeni, plecam la Saranza. 3 Mergeam prin orășelul acela somnoros, pierdut în mijlocul stepei, ca să distrug Franța. Trebuia să termin odată cu Franța Charlottei, care făcuse din mine un mutant
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
clar pe fundalul cerului. Se simte dintr-o dată ciudat de singur: el, deșertul în lumina serii, femeia muribundă. Scuipă de ciudă, lovește cu cizma lui ascuțită în trupul inert și, cu sprinteneala unui râs, sare în șa. Când zgomotul copitelor piere, femeia, încet, deschide ochii. Și începe să respire șovăitor, ca și cum ar fi pierdut acest obicei. Aerul are gust de piatră și de sânge. Vocea Charlottei s-a contopit cu foșnetul ușor al sălciilor. A tăcut. M-am gândit cu mânie
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Seara, când am părăsit sala redacției, mi-am imaginat o întindere nemărginită, căscată între orașul acela german și Rusia adormită sub zăpezi. Tot spațiul nocturn care, încă în ajun, răsuna de vocile noastre, de acum înainte mi se părea că piere în țârâitul surd al undelor vacante... Scopul emisiunilor noastre disidente și subversive fusese atins. Imperiul înzăpezit se trezea, deschizându-se spre restul lumii. Țara aceasta avea să-și schimbe în curând numele, regimul, istoria, frontierele. Avea să se nască o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
marginea unei păduri, cu o invizibilă prezență feminină, cu un aer foarte curat și cu funigei unduind prin spațiul acela luminos... Acum înțelegeam că pădurea aceea era, de fapt, taigaua nesfârșită și că fermecătoarea vară a fetelor bătrâne avea să piară într-o iarnă siberiană care dura nouă luni. Funigeii argintii și ușori din iluzia mea franceză nu erau decât niște șiruri de sârmă ghimpată nouă, care nu avusese timp să ruginească. Mă plimbam cu mama pe teritoriul „lagărului de femei
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
se regăsește ca atare în Coran (și, de altfel, nici în Biblie). El transpare doar în expresii cu caracter concret, semnificând fie preexistenta lui Dumnezeu în raport cu tot ce exista, El fiind Creatorul a toate, fie permanentă lui după ce toate vor pieri. Acești doi poli sunt desemnați laolaltă doar de expresia al-’Awwal wa al-’!ƒir , în vreme ce numele celelalte se referă doar la cel de-al doilea. 2.1.3.1. al-’Awwal wa al-’!ƒir : SOI și ASM „Întâiul și Cel
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
sine a divinității: 27HQmm"h yo’>Q:ó we’att"h Öa‘amo: wekull"m kabbege: yi>eló kalle>óš taƒalpQm weyaƒalopó 28we ’att"h hó’ ó-šenÄteyk" lo’ yitt"mmó (Ps 102/101,27-28): „Ele (cerurile și pământul) vor pieri și toate că un veșmânt se învechesc și ca pe o haină ce o schimbi le vei schimba. Dar Tu același ești și anii tăi nu se sfârșesc.” (t.n.)195 ... le-ma‘an tQ:e‘ó weÖa’amnó
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
sub formă de verb la imperfect, persoana a III-a singular (yabq"). Ideea existenței neschimbătoare a lui Dumnezeu, a dăinuirii lui infinite este exprimată și în Biblie, de pildă în Psalmul 102/101,27: „Ele (i.e. cerurile și pământul) vor pieri, dar Tu rămâi și toate că un veșmânt se învechesc și ca pe o haină ce o schimbi le vei schimba; dar Tu același ești și anii tăi nu se sfârșesc.” (t.n.) Și aici este nu un nume, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
celor care iau parte numai ca spectatori. ș...ț Riturile politice pot fi integrative, un mijloc de legitimare, inoculând și consolidând o religie civilă - așa cum ar acționa, spre exemplu, riturile de Încoronare sau Memorial Day, care Îi comemorează pe americanii pieriți În războaie. Dar ele pot fi și conflictuale, așa cum este În Irlanda de Nord marșul novicilor protestanți prin cartierele catolice sau cum a fost ridicarea unei statui a Libertății de către studenții chinezi din piața Tiananmen. Ele pot servi demarcării și, prin aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
natural, Între vârste și statuturi sociale. Cea mai frumoasă evocare a efebului grec ca personaj dublu este, poate, Iason din Pitica a IV-a a lui Pindar. Pelias, bătrânul rege din Iolcos, „știa dintr-un oracol că va trebui să piară fie de mâna nobililor fii ai lui Eol, fie de uneltirile lor necruțătoare”. Fusese prevenit „să se ferească Înainte de toate de cel cu un singur picior Încălțat”, care va trece „din ascunzișul abrupt”, pe „țarinile deschise la vedere” și asta
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
propriu liricii expresioniste. Poezia blagiană începe să fie populată de viziuni apocaliptice, anunță și ea „Menschheitsdämmerung”, „aude plânsul orașelor”, așa-numitul „Qual der Stadte”, lamentația marilor aglomerări umane, unde germenul originar al vieții a fost ucis sau urmează curând să piară în cataclismul inevitabil, către care se îndreaptă civilizația mecanizată modernă (Semne, Veac). Sensibilitatea metafizică a autorului proiectează acest dezastru universal pe plan cosmic, noul diluviu nu mai contenește, semne amenințătoare umplu zările, paradisul însuși intră în destrămare. B. excelează în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
și culturii europene, de la Ernst Jünger, Eugène Guillevic, Michel Butor, André Frenaud, Georges-Emmanuel Claricier, Edmond Humeau până la Omar Lara, Kurt Marti, Jil Silberstein, Perre-Alain Täche sau Volf von Aichelburg și Cesare Zavattini. Sunt reproduse și fragmente inedite din fondul arhivistic Pier Paolo Pasolini. Un succint profil este consacrat lui Ilarie Voronca. Dintre textele semnate de români sunt de menționat poemele în franceză ale lui Vintilă Horia, eseul despre „scientism și poetică” al lui Nicholas Catanoy, versurile lui Matei Călinescu și Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286430_a_287759]
-
lungime, În timpul unei călătorii de la Alice Springs la Carnarvon. În 1930 ideea a fost reluată, de o echipă condusă de același animator, dar nu s-a găsit nimic. Lăsat singur cu două cămile să-și continue căutările aurului mirific, a pierit În deșert, În schimb s-a găsit după unii jurnalul, după alții cadavrul. Căutările Recifului nu sau stins, ele au Înflăcărat mințile unora până În 1970160. Vechile orașe ale aurului și-au pierdut vechea aureolă, transformându-se În așezări australiene, cu
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
XIV-lea În Polininezia Centrală aveau loc certuri și războaie, moment devenit legendar când o flotă Întreagă de canoe duble („Arava”, „Taipui”, „Aotea”, „Tokomaru” ș.a.), cu bărbați, femei, copii, animale domestice, semințe au pornit pe apele oceanului. Unele canoe au pierit În valuri, altele au ajuns la Insula NordicăTe ika a Maui, În preajma Crăciunului, când Înflorește arborele „pohutu-kava” cu flori roșii (denumit de imigranții europeni Arborele de Crăciun), răspândindu-se pe toată insula. Cei de pe „Arava” au ajuns În zona gheizerelor
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
200 km/h) devastează țărmurile, cu o furie năprasnică, șterge totul din cale, casele se prăbușesc, arborii sunt smulși din rădăcini, autovehiculele sunt plimbate asemenea unor fulgi la mari distanțe, valuri uriașe mătură litoralul, micile ambarcațiuni pescărești, surprinse În larg pier Într-o luptă inegală. Numai În ultimii ani au avut loc taifunuri Înspăimântătoare În regiunea Pacificului, din care nu a lipsit uraganul Ketsana, Parma și Lupit (2009) ce a provocat cele mai mari pagube din ultimii 40 de ani. În
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
puiul în casă”, apoi se arunca câte o surcea în curte, continuând a spune: „uliul, vulpea, cioara, afară în pădure, în pustietăți”. Așa se proceda până la ultimul pui. Gospodinele aveau o mare credință în acest descîntec: „Dacă nu-i descântam, piereau și mai mulți” spuneau ele. Cu timpul, încrederea în forța magică a descântecului dispare. III. 4.6 OBICEIURI LA NAȘTERE, CĂSĂTORIE ȘI ÎNMORMÂNTARE III. 4.6.1 Nașterea Dintotdeauna provițenii au acordat o atenție deosebită celui nou- născut. Moașa „atotcunoscătoare
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
mai aproape de realități. Aici locuiesc oamenii, aici se cunosc și se întâlnesc, aici sunt educați în școli, aici practică sporturi, aici se regrupează în asociații, aici se nasc și mor, uitând de gălăgia certurilor excesive ale celor de la putere, aici pier regăsind timpul și pământul". (V. Giscard d'Estaing, alocuțiune televizată, Le Monde, 6 iulie-8 decembrie 1975, citat de Didier Le Gall, "Les métamorphoses de la ville ou l'évocation d'un social pacifié", Ces cités urbaines, Cahiers du LASA, nr. 6
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
și, de asemeni, dincolo de orice imagine pe care o poate configura fantezia. El folosește ca mijloc eliberator, împotriva unor atare limitări, gluma. Dar el însuși nu este o glumă. Cînd cineva trăiește dispariția a ceva de valoare chiar dacă ceea ce a pierit apărea pînă atunci ca valoarea supremă marele humor găsește într-asta o nouă confirmare că nici o valoare individuală nu poate conține tot ce înseamnă valoare. Prin însăși ruinarea sa și în sinea ei valoarea individuală trimite dincolo de ea însăși. Cînd
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
fiind ca marile idei să-și demonstreze mereu puterea. Dar chiar dacă valoarea unui om se bazează pe cauza pe care o servește, să fie oare indiferent dacă el însuși, al cărui suflet e plin de acea cauză, rămîne viu sau piere? Suferința tragică nu ne poate fi indiferentă, oricît de mare accent am pune pe conflictul adeseori (nu întotdeauna) rodnic între diversele valori ce nu și-au găsit limitarea. Or, ideile (valorile) sînt reprezentate în lumea empirică de niște ființe personale
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
nu e oferit decît cîtorva atît de deplin încît să poată face abstracție de propriul bine și rău, să trăiască și să gîndească numai pentru ceilalți și să simtă o satisfacție într-asta. Nu știa că numai aleșilor durerii le piere orice dragoste de sine". Relația dintre tragic, pe de o parte, și punctul de vedere uman armonic față de viață, reprezentat de humor, pe da alta, nu poate fi mai bine exprimată. Suferința ce devine tragică nu este produsă sau căutată
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
neghiobie Să nu-i luăm în seamă..." Tradiție a sanculoților, preluată în 1907 de către comunitatea viticolă din sudul Franței, care se va revolta pe aria răzbunătoare a Marsiliezei viticultorilor, acest cântec de război pentru armata vinului: "Haidem, viticultori, Țara ne piere. Să ne unim Și să strigăm Pâine la podgoreni." În Spania, Miguel de Cervantes (1547-1616) situează acțiunea din Don Quijote de la Mancha (o întinsă regiune viticolă!) într-o tavernă pe care "Cavalerul Tristei Figuri" a luat-o drept un castel, străpungând
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
din spate, crezând că au oaste moldovenească și în față, scufundați în mlaștină, turcii nau știut pe ce lume se află și au prins a se tăia între ei și a căuta cu groază o scăpare. Multă oaste turcească a pierit atuncea. Au lăsat armele și peste o sută de steaguri în mâinile moldovenilor lui Ștefan. Care au putut scăpa de coase, de săbii și de săgeți s-au năpustit în fugă, în jos de Podul Înalt, și șiau căutat scăpare
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
the enmity o' th' air, To be a comrade with the wolf and owl, Necessity's sharp pinch. Return with her? Doamna-ți sosi? LEAR: Asta-i slugoiul ce și-a luat mîndria Din trecătoarea grație-a stăpînei. Să-mi piei, rîndaș, din ochi! CORNWALL: Ce vreți să spuneți? LEAR: Cin' pusu-l-a-n butuci? Regan, eu sper Că n-ai știut. (Intra Goneril) Cin' vine-aici? O, zei! De-aveți drag de bătrîni, de blînda-vă domnie Sfințește ascultarea, și-înșivă sînteți Vechi
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
suflet că și vremea, Neliniștit. KENT: Te știu. Regele unde-i? CURTEANUL: Luptînd cu elementele-nfuriate: La vînt porunci dă-ăst glob să-l sufle-n mare, Să umfle valuri crete peste țărm, Ca toate să se schimbe ori să piară; Își smulge părul alb pe care-n furie Rafalele i-l iau și-l spulberă-n nimic, Și-ncearcă-n mica-i lume-umană să desfidă Luptîndele în zbucium ploi și vînt. Noaptea-asta, -n care-ursoaica stoarsa ce-a-nțărcat Stă în culcuș, si
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
dus pe veci! Știu cînd e omul mort și cînd e viu; Ea-i moartă că pămîntul. O oglindă! Suflarea-i de-aburește-ori de pătează luciul, Trăiește. KENT: Acesta e sfîrșitul cel promis? EDGAR: Sau chipu-acelei grozavii? ALBANY: O, cazi și pieri! LEAR: Ast fulg se mișcă,-i vie; de-i așa, E un noroc răscumpărînd tot chinul Ce l-am simțit vreodat. KENT (Îngenunchind): O, bun stăpîn! LEAR: Te rog, în lături! EDGAR: Nobilul Kent, ți-e prieten. LEAR: Blestem pe
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]