10,542 matches
-
apropiate unele de altele, ceea ce o silea să facă răsuciri bruște de la dreapta la stânga. Jos ne oprirăm să ne odihnim câteva minute, în timp ce valea se umplea de schiori. Unii aterizau spectaculos, alții însă (și aceștia erau cei mai caraghioși) se pomeneau surprinși de ceva și se vedea clar ce-o să li se întîmple: schiurile o luau vizibil înaintea picioarelor în timp ce schiorul încerca disperat să se redreseze; cădea aiurea, alunecând apoi pe pârtie până hăt departe. Surpriza era un dâmb care te
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
departe lucrările lui și să lupte ca ele să vadă lumina tiparului. XIV "Cam din perioada de când o cunoscuse pe doamna Culala nu mai venise Petrini pe la noi, sâmbetele, cum avea obiceiul. Și iată că într-o luni seara mă pomenesc că îmi dă un telefon. "Vreau să-ți spun ceva, zice, ești ocupat?" "Sînt, dar o să las totul pe mîine: presupun că e vorba de ceva urgent." Nu mi-a confirmat că ar fi vorba despre așa ceva, a închis brusc
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lumi, nu numai că nu mă părăsi, ci se accentuă, atingând vag fibrele tristeții active și fără remedii!. Și atunci gândirea mea protectoare slăbi, și placa de bronz începu să fie atacată de acizii îndoielii. Cine îți spune ție, mă pomenii gândind, că la ieșire o să te aștepte Suzy cu flori? Ea acum trebuie să fie liberă, de ce nu ți-a făcut o vizită? În general ești oare sigur că tot ceea ce ai gândit și simțit tu până acum, a gândit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
după ce crezusem că șirul lor se sfârșise... Parcă ar fi ghicit, acolo unde se afla, că sufletul meu se înstrăina de ea (totdeauna cât trăisem împreună ghicea asta cu o precizie extraordinară și lua imediat măsuri energice), că mă și pomenii cu ea la vorbitor, chiar în acea perioadă de criză când gândeam că n-o cunosc și că nu mai pot repeta experiența cu Malilda; că iubesc adică o femeie care nu mai există. Cum să nu mai existe? Văzînd-o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dragoste, dar asta pentru că îi eram străin; generație bizară de fete care s-au golit de viață interioară, n-au secrete față de necunoscuți), când i-am devenit apropiat a apucat-o regretul că s-a "procopsit", că, adică s-a pomenit că iubește. Dar nu atât de tare încît să se desvăluie și să-mi spună în sfârșit că nu e liberă și să ceară chiar a doua zi divorțul. Dimpotrivă, i-a trimis dipsomanului un mesaj, să vină adică s-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Rangul doi Drake ieșa din chesonul de lângă cel al lui Spunkmeyer. Era mai bătrân decât cel din urmă, dar și mai urât. În afară de un anumit număr de puncte comune cu Sulaco, printre care spatele lat, avea brațele unui marinar chior pomenit în vechile povești cu pirați, un nas turtit care ar fi descumpănit și pe cel mai priceput chirurg plastic și o cicatrice oribilă care-i deforma gura și-i impunea un rânjet perpetuu. În acest caz chirurgia estetică ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Sunt în măsură să vă asigur că nu e chiar atât de simplu. Eu am văzut una din aceste creaturi. Eu știu de ce sunt în stare. Și eu vă garantez că o să vă piară pofta de râs când o să vă pomeniți cu una în față. Hudson nu zise nimic, dar își păstră zâmbetul fandosit. Ripley își mută privirea pe Vasquez. ― Mi-aș dori să fie atât de ușor cum zici, crede-mă. Burke puse capăt înfruntării băgându-se între cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
nici o chemare pentru patiserie. Motoarele bubuiră și naveta sări în lături coborând în puțul sasului. ― Hei, mormăi Frost. I-o fi trecut cuiva prin cap să verifice arimajul la coșciugul ăsta ambulant? dacă roțile nu sunt blocate ca lumea, ne pomenim în afara navetei. ― Relaxează-te, drăguță, zise Dietrich. Am verificat. Nu pățim nimic. N-o să mișcăm până atingem solul. Frost se liniști. Propulsoarele navetei bubuiră și celor dinăuntru li se mută stomacul când lăsară în urmă câmpul de gravitație artificială al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ce s-a întâmplat cu ei, răspunse el iritat. Clădirea era glacială. Sistemul de climatizare nu mai funcționa de la oprirea centralei electrice și nu ar fi putut înfrunta frigul provocat de toate ferestrele sparte și găurile din pereți. Ripley se pomeni că era totuși asudată. Era la fel de vigilentă ca și militarii. Examină fiecare perforare a pereților și a planșeului și se uită prin ungherele cele mai întunecate. Revenise acolo unde începuse totul. Aici l-au descoperit. Extraterestrul, monstrul, străinul. Ea știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Frost dădu din cap și reintră în întuneric. Ceilalți îl urmară. El îi călăuzi spre o aripă a clădirii total lipsită de electricitate. Lămpile căștilor le dezvăluiau scene de distrugere mai înfricoșătoare decât tot ce văzuseră până acum. Ripley se pomeni tremurând. Se gândea numai la VTT-ul ermetic, solid, bine înarmat și care era destul de aproape. Dacă-și lua picioarele la spinare ajungea la el în câteva minute. Ca să fie din nou singură?... Cu toată siguranța oferită de blindat, știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Gheare, în stare să sfâșie metal, ieșiră din degete biomecanice. Fălci, lubrefiate de o umoare vâscoasă, începură să se miște fără zgomot, cu mișcări de piston. Oamenii nu întrevedeau decât forme neclare, dincolo de perdeaua de fum și aburi. Apone se pomeni că se retrăgea. ― Folosiți infraroșiile. Căscați ochii, băieți! Infanteriștii coborâră vizierele, în interiorul cărora se materializau deja imagini ― siluetele creaturilor de coșmar care se deplasau prin perdelele de abur într-o tăcere supranaturală. Pe Dietrich o lăsară nervii și se Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
la o parte cu un gest. ― Gata, lăsați-mă, dracu' în pace! Celălalt se strâmbă. ― Ar fi mai bine să ne arăți. Nu știu care ar putea fi efectele secundare. Substanța asta poate fi toxică. ― A, da? Și dacă-i așa, te pomenești că te duci să cauți un antidot în dulapul cu doctorii, așa-i? Dietrich e meditehnica. (Își înghiți saliva și furia-i trecu.) Era Dietrich. Gângâniile dracu'! Hicks era plecat deasupra lui Gorman și-i lua pulsul bărbatului neclintit. Ripley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
sintet ca purtător al embrionului, care ar fi rodul acestei uniuni? Va abandona ea prada și va pleca în căutarea altui droid, sau își va insera sămânța în android? Și în acest caz, embrionul va putea crește sau se va pomeni într-o situație neplăcută atunci când va încerca să se dezvolte în interiorul unui corp total lipsit de carne și sânge? Un robot, putea să aibă paraziți? Bishop auzi un zgomot de ușă și-și ridică ochii: Spunkmeyer împingea un cărucior încărcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
că o să avem de-a face cu chestii de-astea. Aș fi primul voluntar pentru a mă-ntoarce acolo, dar numai cu arme ca lumea. Nu avem niște nemulțumiți de împrăștiat. Vasquez. Le dai un șut în cur și te pomenești într-un singur picior. Ripley se uită la operatoarea de criblor. ― Oricum nu știu care ar fi efectul gazelor neurotoxice, dacă nu le cunoaștem metabolismul. Poate că o să le placă și-o să înceapă să-l prizeze. Eu am expulzat o creatură din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
nu mai termină ce avea de spus. Nu era Spunkmeyer. Creatura abia se strecura prin deschidere. Fălcile anterioare se căscară dezvelind colții. Ferro sesiză niște mișcări indinstincte și auzi un whoosh organic. Nici nu avu timp să urle și se pomeni izbită de consola de pilotaj. La sol, viitorii naufragiați văzură uluiți cum naveta viră brusc spre babord. Propulsoarele principale mugiră și aparatul acceleră pierzând altitudine. Ripley o luă pe Newt și alergă spre clădirea cea mai apropiată. ― Fugi! Naveta trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
asigurat. ― Deci, așa te consideri dumneata? Carter Burke, îmblânzitorul de extratereștri? Ceea ce s-a întâmplat la nivelul C nu ți-a mai redus din entuziasm? ― Infanteriștii nu știau ce-i așteaptă și au păcătuit prin exces de încredere! S-au pomenit blocați într-o sală unde nu-și puteau folosi nici armele și nici experiența de luptă. Dacă și-ar fi păstrat sângele rece și ar fi putut să utilizeze vibratoarele, am fi fost cu toții la bordul lui Sulaco, pe drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
exactă m-a surprins la fel de tare ca și pe ceilalți, făcu el ridicând din umeri. Să zicem că am făcut o eroare de calcul, atâta doar. În mintea lui Ripley se produse un declic. Fu surprinsă ea însăși când se pomeni că-l luă pe bărbat de guler și îl dădu de perete. ― O eroare de calcul? Oamenii ăștia au murit, Burke! O sută cincizeci și șapte de coloni, minus un copil, au fost masacrați pentru că ai făcut o "eroare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
din subsolul stației de epurare. ― Am instalat sute de bijuterii din astea. Din clipa în care li se aprinde beculețul, poți să stai liniștit. Mă întreb numai: vor fi îndeajuns pentru a respinge adversarii noștri? ― N-are rost să mai pomenim de astea; vom folosi ce avem la îndemână. Să sperăm că roboții-santinelă vor reuși să-i oprească. Totul depinde de numărul acestor creaturi. Hicks dădu un bobârnac la două întrerupătoare și obținu confirmarea că totul era operațional. Se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
scurt. Hicks trase adânc aer în piept. ― Avem o problemă. Comtehul își desfăcu mâinile încrucișate și se întoarse. ― Nu-nii vine să cred. Vouă vă vine? RS-urile fac praf o hoardă de bestii, ușa izolatoare rezistă încă, și acum ne pomenim că a fost degeaba. ― E prea târziu să stopăm reacția în lanț? întrebă Ripley pe android. Admițând că sistemele respective mai funcționează, bineînțeles. Să nu crezi că mi-ar fi drag să dau o raită pe la stație, dar, dacă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
azvârle departe până să-și asigure priza. Acum, se ținea strâns de femeia care încerca să o prindă pentru a o împiedica să înainteze spre față. Căci acesta era țelul înaintării sale. Newt urlă și se dădu înapoi până se pomeni cu spatele la un pupitru, într-un colț al sălii. Cu energia disperării, Ripley reuși să-și ridice mâinile pentru a-și acoperi fața. Monstrul era aproape. Ea-l împinse cu toate puterile. În timpul luptei, se împiedică, răsturnă materialele și instrumentele chirurgicale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
unei ieșiri dreptunghiulare și, înjurând, se rezemă de peretele opus și dădu cu putere cu piciorul în metal. Placa se îndoi. Reluă operația și aceasta cedă. Fără să-i pese ce era dincolo, își luă pușca și se aruncă. Se pomeni într-un mic culoar cu multe canale. Fără să-i pese nici de marginea fierbinte, se aplecă pentru a o prinde pe Newt și a o trage într-un loc sigur. Ripley îi urmă și se răsuci pentru a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Parcă aș fi fost la capătul unde se leagă prea multe generalități. Și încep să cred că fac prea multe presupuneri..." Răspunsul de la îndepărtatul Gosseyn Doi fu favorabil: Se pare într-adevăr că vorbim prea mult degeaba. Faptul că a pomenit de prizonieri străini pare să indice că dușmanul rasei Dzan din Galaxia a Doua este la fel de vulnerabil ca oricine și că unii din rândul lor se vor preda și se vor pune la dispoziția adversarilor lor, așa cum au făcut soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
-și capul, îl fixă cu o privire în care părea că se citește uimirea. - Și ce impresii mai ai? zise el. Apoi adăugă: Ai gânduri ciudate. Gosseyn insistă: - Însăși existența unei nave atât de mari și faptul că adineauri ai pomenit despre prizonieri, dovedește că de unde ați venit - haide să numim locul vostru de origine Galaxia Doi - aveți un inamic puternic. Celălalt păru să-și revină din surpriză, datorită simplității întrebărilor. Călca din nou cu pas normal; dădu afirmativ din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
ale securiștilor de pe margine. Cât despre prietenul Paul, care defila voios alături de mine (cu mingiuța de polistiren într-o mână și baticul tricolor în cealaltă), el găsise o soluție încă mai îndrăzneață: se prăbușise într-o tristețe gravă, de care pomenea întotdeauna când îl întrebai cum îi merge, dar pe care n-o arăta cu-adevărat nimănui. „Ce faci, Paul?“ „Sunt trist!“, zâmbea el, „Aplic rezistența prin depresie.“ După care apuca tricolorul prudent, cu tartinele degetelor înmuiate de soare și plictiseală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de mine, stăteam minute în șir, ostentativ, cu batista în mână, frecând de zor locul contaminat. Intram în panică dacă vânzătoarea de pâine de la colț vroia să-mi dea restul în palmă, în loc să-l lase pe tejghea. Iar când mă pomeneam exilat cu familia în câte-o vizită, inventam fel de fel de pretexte ca să scap de strângerile în brațe și de groaznicele pupături: ba mă simțeam rău, ba aveam nevoie la toaletă, ba îmi uitasem o carte fictivă prin grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]