9,158 matches
-
au pus bazele mișcărilor din '89. Ceaușescu a fost informat despre lucrul acesta, serviciile de securitate și-au făcut treaba, l-au informat că s-au întâlnit cele două mari puteri și s-au pus de acord să lase să prăbușească regimurile din Est. Pornind de la aceste date care au fost publicate chiar și în Raportul Comisie senatoriale, de la acea notă informativă pe care a primit-o Ceaușescu cu privire la ce s-a discutat la Malta, voiam să vă întreb... M. M.
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
militan- tismul junelui revoltat. Avem în acest efect de amplificare a grandiosului rețeta transformării sale în grotesc. Talentul oratoric, componentă esențială a personalității carismatice este celălalt mediu prin care deformarea își face loc în discurs. Aici se află schisma care prăbușește în ridicol per- sonajele cu aplomb și vocație eroică în opera lui Caragiale. Eroismul solicită o confirmare în registrul faptelor, al acțiu- nilor, iar dacă avem un erou al gândirii, confirmarea reven- dică o operă semnificativă. Eroii lui Caragiale își
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în afara societății. oi 21 octombrie 1999- acasă Astăzi Liviu mi-a adus „Sisiful”. Mi se pare lucrul cel mai potrivit pentru Alexander, acest „Sisif” al teatrului, capabil să urce de fiecare dată chiar dacă prăbușirea este brutală. Spectacolul nostru nu se prăbușește. Spectacolul nostru se află pe umerii lui Hausvater, iar noi actorii, pe care el oricum îi consideră pe culmi, permanent trebuie să-i întindem mâinile pentru a-l aduce sus. Mai sus decât noi. ... în fond... toți știm că oricât
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
mari actori), urmăriți de o soră medicală. Ei cu bastoane, singuri, grupați sau în cărucioare. Arătau și ei ca ciorile pe zăpadă. Au fost invitați la o masă superbă cu tot tacâmul: cristale, argintărie... Când au apărut bătrânii s-a prăbușit asupra tinerilor toată istoria teatrului si cinematografiei. Puneau studenții între ei. Bătrânii parcă încercau să sugă tinerețea din preajma lor. Le-am arătat spectacolul, au râs, au adormit și-au vrut și ei să joace Trei surori (vârsta Irinei - optzeci de
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
pe marfa și firma recomandate de ambasadă. Noroc de faptul că transportul fusese asigurat! Mi-am adus aminte de scena finală apocaliptică din "Zorba grecul", cu Zorba dansând sirtaki de braț cu patronul său în avalanșa de stâlpi ce se prăbușeau ca intr-o "reacție domino". Mi-am mai adus aminte și de Murphy cu îndemnul său "Zâmbește! Mâine va fi și mai rău!" și am purces la următoarea "afacere". Chile e o țară muntoasă, cu oameni bogați și mulți împătimiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
focul sau vântul. L-a deșteptat doar râsul unei fetițe care dansa în apropiere. Tren Tren l-a alungat pe Cai Cai, a început să se umfle până bolta peșterii sale s-a înălțat până la soare, apoi muntele s-a prăbușit în ape peste dușmanul său. Legenda confirmă teoriile științifice conform cărora Chiloe și marea sa interioară s-au format acum zeci de mii de ani ca urmare a cutremurelor puternice și erupțiilor vulcanice, precum și a eroziunii cauzate de ghețari. Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Timpanul". I-am zis cu ce treburi prin Madrid, că stăm la "Hotelul Melia" și că peste două zile vom pleca spre Geneva. Când a auzit de Melia și Geneva, aparatul său auditiv probabil s-a scurtcircuitat, trompele lui Eustache prăbușindu-se peste celelalte componente, respectiv scăriță, ciocănel și nicovală, ca într-un cataclism de sfârșit de lume. Când și-a revenit, mi-a spus că "neapărat trebuie să ne vedem la o bere" și am acceptat pentru după-amiaza aceleiași zile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
sa cu o zeitate locală căreia trebuia să i se aducă jertfă o fecioară, ce s-a îndrăgostit de un tânăr băștinaș, au încercat să fugă cu o barcă, au fost surprinși de zeul cel rău, acesta făcând să se prăbușească râul Iguazu în calea lor, fata prefăcându-se într-o stâncă și băiatul într-un arbore ce își întinde ramurile spre stancă, fără a putea să o atingă! Zona a intrat în atenția autorităților braziliene și argentiniene în 1902, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
două treimi din cascade se află în teritoriul argentinian, vederea cea mai atrăgătoare și mai impresionantă e din partea braziliană! Cea mai spectaculoasă priveliște este așa-numita "Garganta do Diablo" Gîtlejul diavolului unde se adună 14 cascade ale căror șuvoaie se prăbușesc de la o înălțime de 90 de metri, creionând în aer un curcubeu minunat. Râul Iguazu (cu o lungime totală de 750 de kilometri și care în perioada ploilor face să explodeze prin cele 275 de cataracte 140 de milioane de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
bună. El însă avea o veste proastă pentru mine din cauza tulburărilor din Iran, vizita la Teheran se anulase și în acest context se punea problema anulării și a vizitei de la Belgrad. La această știre am simțit că Palatul Legislativ se prăbușește peste mine, cu toate coloanele, picturile și sculpturile lui. Mi-am revenit rapid și l-am întrebat dacă proiectul rămâne valabil în cazul apariției unei a treia invitații europene. Mi-a răspuns că da, însă că o a treia invitație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
reușea să-i distrugă pe toți cei ce cutezau să o pețească. Ghicind, Calaf triumfa, și Turandot-Gwyneth, care se apropia până la doi centimetri de gâtul celui pe care Îl sugruma de obicei imediat ce nu găsea răspuns, de data asta se prăbușea la picioarele tenorului șocată, Învinsă și Îndrăgostită pe loc de el. Concentrarea lui Gwyneth În repetiții ne-a tăiat tuturor respirația. Dar tenorul Încă nu apăruse. Domingo era „indisponibil“ până la o anumită dată, cel puțin așa era marcat pe buletinul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
să evadeze din temnița sovietică, dar nu despre asta-i vorba. Ceea ce mă interesează este evoluția temei bețelor de chibrit: acele bețișoare magice, pe care mi le arătase, fuseseră bagatelizate și rătăcite, armata lui se risipise și ea; totul se prăbușise Între timp, ca trenulețele mele pe care În iarna lui 1904-1905 la Wiesbaden am Încercat să le fac să meargă pe smârcurile Înghețate din parcul hotelului Oranien. Urmărirea unor asemenea motive tematice, pe parcursul unei vieți, ar trebui să fie, - cred
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
câteva plăceri evidente, cea mai mare era aceea de a nu ști când urma ultima treaptă. În vârful scării, ridicai automat piciorul la Înșelătoarea chemare: „Treaptă“, și apoi, cu o senzație monumentală de panică plăcută, Îți contractai puternic mușchii, te prăbușeai În fantasma unei trepte, de parcă erai căptușit cu materialul infinit de elastic al propriei tale inexistențe. Procedeul de Întârziere a orei de culcare era uluitor de metodic. Este adevărat că acum toată treaba asta cu urcatul scării Îmi dezvăluie anumite
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
însângerați și ei și săbiile lor picurânde, se reped, fac zid în jurul Măriei sale: Fugi, Măria ta!!! Fugi!!! strigă ei cu disperare. Totul e pierdut!!! Suntem înfrânți!!! Ajutați-mă....ajuta... În clipa aceea, coviltirul în flăcări al unui chervan răsturnat se prăbușește. Bătrânul a tăcut. Mihail se agață de cămașa de zale a Măriei sale, îl trage cu disperare: Pentru numele lui Dumnezeu!! E zadarnic!!... Calcă peste mâna unui mort, se împiedică, în cădere îl trage și pe Ștefan... Lasă-mă!! Ștefan se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Allah ekbeeer!! Allah!! Allah!! Ne copleșise puhoiul! Eram sleiți! Sfârșiți! Nu mai aveam strop de putere! Cădeam sub iatagane, ca muștele cădeam!... Ne vindeam scump pielea! Începusem să dăm îndărăpt! Eram în primejdie de moarte! Atunci, am alergat, m-am prăbușit la picioarele Măriei sale, și cu ultima suflare am strigat: Suntem... suntem înfrânți!! Înfrânți!!" Măria sa, ca pământul, m-o fulgerat c-o privire de m-or trecut toate răcorile: "Aiasta să n-o spui decât la sfârșit, hatmane!!" mi-o șuierat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sabia, o încinge și dă să plece. Abia atunci dă cu ochii de Voichița, care, încremenită, speriată, se lipise de perete. Uitase de ea. O ia de mână și-i spune oftând: Voichiță, vezi și tu...Aiasta-i... Voichița se prăbușește la pieptul lui, se agață de gâtul lui, își mușcă buzele să n-o podidească plânsul -Ște... Ștefane , Măria ta!... Ai grijă!... Ai grijă! N-ai teamă, o mângâie Ștefan. Am "Îngerul" cu mine. O să fie bine. Tu să fii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
neamț... Nuuu!!! Nu mai vin!!!... se aude un răcnet pe cărare. Un călugăr-cerșetor, bărbos, desculț, zdrențăros, se năpustește pe cărare, răcnind: Turcii nu vin!!!... Nu mai vin!!!... Ștefan, boierii sar ca opăriți: Ceee?!?!... Ceee?!?! strigă Ștefan uluit. Călugărul, vlăguit, se prăbușește la picioarele lui Ștefan și dă să-i sărute mâna. Ștefan îl înșfacă de rasă, îl ridică, îl scutură, strigând: Cee?!?!... Turcii?!?!... Nu mai vin?!?!... Vorbește căpitane!!!... Vorbește!!!... Călugărul-căpitan gâfâie și râde, mucalit: Trei... trei cai de olac.... trei au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
arătare fantastică ce-i secera ca pe spice, au început să dea îndărăt, le înțepenise până și "Allahul" în gâtlej... Singur... Neînfrânt... "Allah!! Allah!!" L-au împresurat... Și-am văzut cum împăratul, străpuns, tăiat de zeci de iatagane, s-a prăbușit ca un trunchi retezat, dar, și în cădere, râdea, hohotea încă... Și-acum îmi răsună hohotul acela gâlgâit de sângele ce-l îneca în valuri... Și, totuși, era în hohotul acela ceva sfidător, ca un triumf al spiritului asupra forței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se ruga. Se ruga, poate, să-l ierte Domnul pentru păcatul de moarte: "uciderea de frate"... Cu pumnalul împlântat în spate, Petru s-a prăvălit peste ucigaș, să-l sugrume, dar, l-a podidit sângele pe gură și s-a prăbușit, acolo, lângă ușă. De te uiți bine, se vede încă o pată cenușie. Nimeni nu s-a-ncumetat s-o șteargă. Sângele închegat era blăstămat cu moarte... Blăstămul l-a urmărit însă și pe Alexăndrel-Vodă, că s-a găsit un prea cucernic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-i acest Bârsan. Și? Nu știu dacă... bolboroșește Tăutu Să intre, rostește Ștefan cu indiferență în timp ce Tăutu dă să iasă:... Și... și vezi de colindătorii ceia... Copiii să plece la casele lor; umblă lingoarea pe ulițele Sucevei... Bârsan intră, se prăbușește la picioarele Domnului, îi sărută mâinile, i le udă, bolborosește: Măria ta... Măria ta... Ochiul drept îi este acoperit cu o cârpă neagră, mâna stângă atârnă într-o năframă, e bărbos, murdar, în țoale țărănești, în opinci; numai sabia amintește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Nu se poate! Maria, cu tristețe, privește în gol, detașată de cele pământești: Semnul nefast al zodiei mele nefericite s-a arătat din prima clipă când am pus piciorul în Cetatea Sucevei. Că s-a cutremurat pământul și s-a prăbușit Turnul Nebuise, zâmbește ea trist, apoi se scutură, înfrigurată. Dar ce vorbe auziți de la mine... Știu Maria...Nu ești fericită în Moldova...Știu...Iartă-mă... Poate că... Nu numai tu, Ștefane... Port și eu, am și eu vina mea. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a prins limbă și a mărturisit toată urzeala hitleniei. Rumoare... Apoi, pe ușă, îmbrânciți de oșteni, se împleticesc cei trei hicleni, sângerați, cu fețele umflate, cu cămeșile sfâșiate... După ei, Sora, bocind, mușcându-și pumnii, despletită, umflată de plâns, se prăbușește la picioarele Doamnei Maria, care o ridică și o îmbrățișează. În genunchi, netrebnicilor!! îi brutalizează Duma. Lasă-i... și Ștefan îi contemplă, așa cum stau îngenuncheați, înfricoșați, cu capetele plecate. Cât p-aci, dragilor, să mă strămutați în gropniță, la Putna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Alexandru Vodă!" Gâdea, un țigan mătăhălos, buzat, răsărit ca din pământ, cu săcurea în cumpănă, rânjește fericit și îl înșfacă de gât. Isaia, schimonosit de ură, se zbate, izbucnește într-un hohot isteric: "Salcia"!!! Ai milă!!! urlă Negrilă. Sora se prăbușește la picioarele fratelui, îl imploră cu disperare: Frățioare!!... Măria ta!! În numele Sfintei Fecioare, al maichii noastre ce ne-a purtat în pântece, al pruncilor!... Nu-l osândi la batjocură! Dă-mi-l să-l îngrop creștinește!... Ca pe Dumnezeu te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
zi de dimineață, pe la zece, m-a căutat încă o dată la telefon, iar pe la amiază, probabil, „a făcut-o”, servind un prânz exclusiv de medicamente, de medicamente și de apă, necesară dizolvării tabletelor. Lângă divanul de pe care, în chinuri, se prăbușise, s-a găsit o cratiță pe jumătate goală. Încălzea de mult la sân șarpele gândului sinuciderii. „Mor cei cu ochi albaștri”, mi-a spus el, făcând aluzie la Nichita Stănescu, care a murit tot într-un 13 decembrie, în 1983
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
oare mult?) Căci acum toate resurecțiile ei clandestine depind de lumina aceasta, care, din când în când, scaldă fotografia descoperită și expusă de băieți, făcând-o să strălucească, radioasă, splendidă, ca într-o vitrină. De câte ori sting lumina și holul se prăbușește în beznă, nu se pare că moarta, acolo unde o fi ea, se întristează. * După plecarea noastră de pe Florilor „la bloc”, strada și cartierul în care am locuit 17 ani (1956-1973) au mai supraviețuit aproximativ zece. După care, intrând într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]