8,218 matches
-
valoare literară, acesta nefiind decât o lungă lamentație de obârșie empirică. Mi se va reproșa probabil că avem de-a face cu o formă de autenticitate, cu un document și că nu acesta trebuie judecat, ci felul cum el se preface Într-un text secund, acela al romanului. Nu e cazul să reiau acum discuția, deja falacioasă, despre autenticitate În literatură, Însă trebuie să observ că prima parte a confesiunilor lui A., și cea mai Întinsă, aceea din perioada liceului, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Țipete de femei izbucniră din mașină, iar de peste drum, glasul nevestei lui Vasile Zidaru: ― Nicule, unde ești, că te omoară mașina! Baba Ioana încremenise pe loc. Cele două găini fugeau cotcodăcind speriate, cocoșul însă, care stătuse să le apere, era prefăcut Într-o grămăjoară de pene însîngerate. Bătrâna îl luă de o aripă și îl tîrî spre casă, bodogănind înăbușit: ― Fire-ar ai dracului! 5 Cu un viraj îndrăzneț, automobilul stopă scurt în fața scării. Grigore, care auzise zgomotul eșapamentului și semnalele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mii de care de nutreț, afară de clădiri, afară de magazii. Pe urmă nimeni nu mai îndrăzni să deschidă gura. În tăcerea grea parcă se auzeau trosniturile flăcărilor ce se răsuceau și se zvârcoleau pe bolta cerească. Împrejur, satul dormea sau se prefăcea că doarme într-o liniște de mormânt, sporind fiorii de groază ce stăpâneau văzduhul. Și totuși cei din uliță simțeau că în fiece casă și la fiecare geam ochi lacomi priveau luminile focului, așteptând un semn sau o chemare tainică
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Ceea ce vroise să încerce Grigore a încercat Boerescu. Flăcările de la Ruginoasa se înfățișau pentru Miron Iuga ca o cumplită confirmare a prevederilor sale. Ascultă relatările celor trei cu un calm, parcă nici n-ar fi fost vorba despre averea lui prefăcută în cenușă. I se spuse că focul a pornit de la șirele de nutreț. Când s-a prins de veste, ardeau toate și flăcările cuprinseseră hambarele și grajdurile. Oamenii curții au sărit să salveze vitele. Cele mai multe însă au pierit, fiindcă abia
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mereu târcoale conacului și că i-e frică să nu-i puie foc. Între timp, după ce a isprăvit cearta cu nevastă-sa, a ținut un fel de consiliu de război cu toți patru jandarmii. Pentru că sunt puțini trebuie să se prefacă a ignora dezordinile din satele vecine, care s-au petrecut sau care se vor petrece. Chiar în Amara vor închide ochii față de abaterile mai mici, cum au și făcut de altfel de vreo câteva zile de când se frământă mai stăruitor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
zicem, don' colonel? Mata nu știi c-a venit revoluția? zise Găligan cu mândrie. ― Eu văd c-a venit, dar nu știu ce are cu mine revoluția, că eu... ― Lasă că știi matale prea bine! făcu celălalt țăran mai aspru. Numai te prefaci a nu ști... Ș-apoi, ori știi, ori nu știi, nouă ne trebuie moșia, că tălică ai stăpînit-o destul și ne-a venit rândul și nouă!... Dacă o dai cu binele, bine de bine, dacă nu, noi tot o luăm
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
N-am să vă uit niciodată. Pe când se crăpa de ziuă Isbășescu se strecura prin grădină spre Bîrlogu, fără să fi văzut cum arde castelul Iuga și fără să se mai uite înapoi... Apoi, puțin înainte de răsăritul soarelui, tavanul etajului, prefăcut de mult într-o băltoacă de jăratic, se scufundă, urnind și trosnind, peste tavanul parterului care, încins și slăbit, se prăbuși de asemenea. În cuprinderea zidurilor înnegrite, prin găurile ferestrelor, se vedea clocotul flăcărilor cu răsuciri mânioase de scântei. Curând
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Numai că erai silit să adori pe cine nu trebuia și să hulești pe cine nu merita. Trebuia să-l adori pe Satana, să te prosternezi în fața demonilor mânjiți cu sânge de animal și înzăuați cu podoabe drăcești. Liturghia se prefăcea, ca și obiectele de cult, într-un șir de scârnăvii, de obscenități pe care iluminații întunericului le psalmodiau pe nas. Iar noi eram nevoiți să repetăm, bătând mătănii. Și iată, într-o zi de Paști, ce minune, ni s-a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și umerii, era foarte frumoasă și Coltuc îi zâmbi. Ia zi, frate-miu, a ce miroase ? — A mâncare de cartofi, spuse flăcăul, ca să se prindă în jocul ei. Melania clătină din cap, sugerând dezamăgirea. — O fi mazăre ? Sau varză ? se prefăcu el că se încurcă din nou. Ea clătină din cap cu și mai multă putere. Atunci el își îngustă ochii și ridică nările, adulmecând : — Te pomenești că e... Și apoi împreună : Praz cu măsline ! Melania bătu din palme și râseră
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
rău alcătuit, care nu-i dădea pace. Sigur că o aduc înapoi, hohoti. Ceea ce însemna, firește, că o să se întoarcă și el. Coltuc își duse limba spre colțul încă unei pagini necitite și o ridică. Când Melania deschise ușa, se prefăcu adâncit în lectură. Ea se așeză lângă el. Dacă lumea ar fi întreagă, i-ar lua mâna într-a lui și ar îmbărbăta-o. În lumea de acum doar o privi, fără a găsi vorbele cele mai potrivite. Fata îl
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Fane Chioru. — Unii care fac pe călugării... îl lămuri Costică. — Și lumea îi crede ? întrebă orbul, fără să-și mute privirea. — Așa s-ar zice, constată șchiopul. Ca s-o zic p-a dreaptă, sunt jegoși și nemâncați la față, se prefac bine. Asta e, trebuie să ai două mâini și două picioare, ca să te poți preface. Când ai două picioare, poți să te prefaci că n-ai decât unul. Dar, când ești șontorog ca mine, cui îi pasă dacă ai unul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
orbul, fără să-și mute privirea. — Așa s-ar zice, constată șchiopul. Ca s-o zic p-a dreaptă, sunt jegoși și nemâncați la față, se prefac bine. Asta e, trebuie să ai două mâini și două picioare, ca să te poți preface. Când ai două picioare, poți să te prefaci că n-ai decât unul. Dar, când ești șontorog ca mine, cui îi pasă dacă ai unul sau niciunul ? Ești prefăcut gata... Ologu vorbea de frig. Soarele se decupa ca o farfurie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ar zice, constată șchiopul. Ca s-o zic p-a dreaptă, sunt jegoși și nemâncați la față, se prefac bine. Asta e, trebuie să ai două mâini și două picioare, ca să te poți preface. Când ai două picioare, poți să te prefaci că n-ai decât unul. Dar, când ești șontorog ca mine, cui îi pasă dacă ai unul sau niciunul ? Ești prefăcut gata... Ologu vorbea de frig. Soarele se decupa ca o farfurie întoarsă pe cerul plumburiu. Vântul se zdrențuia în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
trebuie să ai două mâini și două picioare, ca să te poți preface. Când ai două picioare, poți să te prefaci că n-ai decât unul. Dar, când ești șontorog ca mine, cui îi pasă dacă ai unul sau niciunul ? Ești prefăcut gata... Ologu vorbea de frig. Soarele se decupa ca o farfurie întoarsă pe cerul plumburiu. Vântul se zdrențuia în crengi, ușuind ciorile. Deodată, Ologu, care era cel mai înalt dintre ei și vedea până departe, țopăi, lovind cu cârjele în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se mulțumească doar cu umeri înfundați și șolduri retezate. Sub cojile uscate, sângele lui Coltuc era mai greu de domolit, de aceea rănile lui sângerau mai mult. — Cum ai îndrăznit să vii acasă fără tolbă, aschimodie ? mugi Golea. Pereții se prefăcură într-un clopot de bronz, iar vocile se strânseră într-un ghem care bătu dinăuntru, cu limbă de spijă. Cu atâta putere, încât din urechile lui Coltuc se prelinse un firicel de sânge. — Lasă-l în pace ! sări Melania în dreptul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
jos și cu miejii dincolo de coajă, ca în picturile cubiste, chiar și câte un stâlp de telegraf, din cele de lemn. Un fel de al doilea oraș. — Ba chiar, interveni și Bunelu, ăsta ar fi orașul de-adevăratelea. Celălalt e prefăcut, oamenii își ascund păcatele prin dulapuri, lustruiesc ferestrele, să sclipească și să nu se vadă înăuntru. Aicea nimica nu se ascunde și nu se înfrumusețează. Nu e nicio prefăcătorie, adevărul gol-goluț. Aicea e viața, celălalt e ca la muzeu’ cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și continua, absorbit. — Nu te mai fă atâta, îi aruncă Pârnaie, plictisit. Nu e nimenea pe aici să te vadă. — Lasă-l să exerseze, interveni Bunelu, privind trist la chiștocul pe terminate. Ca să poți convinge pe alții că nu te prefaci, trebuie să fii și tu convins. Cum vine, ca să păcălești pe alții, tre’ să fii primul păcălit. Uite, io de multe ori nici nu știu dacă nu sunt orb de-a binelea. Și dacă ce văd io doar cred că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
e când moare timpu’, că până acuma numai noi am murit și timpu’ a făcut mișto de noi... Priviră cu toții sicriul în care timpul murise, rămaseră așa, câteva clipe, în priveghi, fiecare cu ale lui, cum se întâmplă când te prefaci că te gândești la ceva de care, de fapt, nu-ți pasă. Tot Isaia spuse, când priveghiul risca să devină chiar ce-ar fi trebuit să fie : N-avem lumânări. Nu merge fără lumânări. Nu e nimic ce amărâții ăia
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
visa bucurie și milostenie, o visă și pe Marchiză și o iertă de păcate. Iar ea părea pe măsura visului său. Neprihănită, plângea în somn fără istov, până ce lacrimile îi spălară pomezile de pe obraji, iar alunița desenată cu migală se prefăcu într-o buburuză și-și luă zborul de pe umărul ei. Pârnaie se simțea cu desăvârșire liber. Lacătele căzuseră și gratiile se căscaseră, lăsând luna să intre, nestingherită, în odaie. Cum nu-și aducea aminte de visele lui, nu știa nici măcar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
își propti fața în pătratul liber dintre zăbrele și privi cu coada ochiului într-o parte și în alta. Nu văzu nimic care s-o facă să se răzgândească. Așa că spuse : — Azi-noapte am visat numere. — Vi se întâmplă des ? se prefăcu Jenică interesat. — Nu știu. De obicei nu țin minte visele. Dar poate că ele vă țin minte... spuse el, sperând să-i stârnească perplexitatea. Știi că m-am gândit și eu la asta, zise femeia, abordând familiaritatea ca pe evidența
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
era adevărat. La țară, bărbații salivau la vederea unei fete atrăgătoare chiar și atunci când era complet îmbrăcată. Aici, eunucii se purtau ca și cum goliciunea mea nu avea nici o importanță. M-am întrebat dacă nu simțeau nimic cu adevărat sau doar se prefăceau. După ce am fost măsurate, am fost duse într-o sală mai mare și ni s-a ordonat să mergem. Fetele care erau remarcate ca fiind lipsite de grație erau înlăturate. Cele care au trecut testul au rămas în așteptarea următorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Nu mi-i pot închipui atingându-mi corpul. O să-mi ia ceva timp să mă obișnuiesc ca An-te-hai să doarmă la piciorul patului meu. Mă întreb dacă An-te-hai are nevoile unui bărbat. Părea să fie indiferent în timp ce mă schimbam. Se prefăcea? Dacă da, atunci cu siguranță că e foarte disciplinat. Ceea ce a început să-mi placă la el e că reușește să se ridice deasupra tragediei personale. Poate că îmi răsfăț eunucii, o slăbiciune pe care mulți o consideră dăunătoare. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și nici n-o să aibă vreodată. Asta este soarta unei femei. Trebuie să faci mâncare, indiferent ce ai în bucătărie. Nu poți să visezi doar la legumele proaspete din piață. — Cum pot să pretind că sunt excitată când nu sunt? — Prefă-te! E un afurisit de rol! Partea cea mai proastă e că atunci când ajungi la perfecțiune ești deja prea bătrână. Tinerețea se evaporă precum roua care se naște dimineața și moare după-amiaza. Patroana se aruncă într-un scaun. Pieptul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lui s-a spânzurat de rușine și toată lumea l-a mințit, în timp ce el a știut tot timpul adevărul! Ironia este că nu va putea fi niciodată omul simplu care dorește să fie. Mâine-dimineață, în fața publicului său, va trebui să se prefacă. Noaptea asta a meritat ruyi-ul și acul de păr. Sunt bucuroasă de ceea ce am obținut. Dacă Majestatea Sa mă va uita mâine, el nu va putea să șteargă din amintirea mea noaptea asta. Ea îmi aparține mie. De-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
părea lipsită de sinceritate. — Nu ai greșit cu nimic, rostește ea pe un ton egal. Nedumerită, continui: — Ba am greșit. Nu ți-am cerut sfatul. Îmi este greu să-mi duc vorbele mai departe, căci nu sunt obișnuită să mă prefac: Mi-a fost... teamă. Nu știam cum aș putea să-ți spun: nu am experiență în eticheta de la Curte. Ar fi trebuit să te țin la curent. Sunt gata să primesc mustrarea ta. Mi s-a uscat gura, așa că îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]