8,040 matches
-
viață, pe care nu le accepți. XXIV.2. Ipostaze sociale ale toleranței * Indulgența. Este variantă slabă a toleranței, așa cum o numește andrei Pleșu. „Știi că are loc o neregulă, nu consimți la comiterea ei, dar o treci cu vederea, te prefaci că nu iei notă de existența ei.” Exemplele lui Pleșu: elevii ce fumează pe hol, furtul țigărilor de pe birou etc. Este tolerarea neesențialului. Riscul este acela că poate fi începutul lipsei de control social. * Complicitatea. Reprezintă varianta mai tare a
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
următoarea schemă: Testare pentru clasa a IV-a Varianta II-2012 Toate subiectele sunt obligatorii! Se acordă 10 puncte din oficiu. Timp de lucru: 1 oră Citește cu atenție textul următor și răspunde cerințelor mai jos formulate: „A doua zi, Iliuță, prefăcându-se obosit, i-a întins tatălui un ban, pe care îl ceruse de fapt mamei sale. Tatăl l-a luat și l-a aruncat în foc. Iliuță a privit nepăsător cum banul se topea. - Mă minți, spuse tatăl, nu e
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
din Londra, într-o groapă comună situată în parohia St. Andrew's, Holborn, care curînd după aceea a devenit piața Faringdon. Bibliografie Ackroyd P (1993) Chatterton. New York: Penguin Books. [London: Hamish Hamilton, 1987; New York: Grove Press, 1988] Ackroyd P (1999) Preface. Thomas Chatterton and romantic culture, pp 1-2. Groom N, ed. New York: St. Martin's Press. Alvarez A (1972) The savage God: a study of suicide. New York: Random House. Andreasen NC (2006) The creative brain: the science of genius. New York: Plume
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
omul, ca la pușcărie, e un număr, numai că nu îl poartă la gât. Ținuta maiestuoasă a dispărut. Deși săraci, cârciumele și cafenelele nu duc lipsă de clienți. Sunt pline cu oameni valizi și tineret care numai cer și așteaptă prefăcuți în victime. Ei vor să primească fără contramuncă. Vezi femei și fete, mai ales, vopsite, mască schimonosită până la degradarea chipului uman al lui Hristos și a Maicii Sale. Ele nu mai impun bunăcuviință și nu mai împart grații. La fel
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
ceea ce au făcut și ne grăbim să le arătăm de ce ar fi trebuit să facă ceea ce voiam noi să facă. Unii țipă, amenință și chiar îi bat pe ceilalți ca să obțină obediență. RECOMPENSA SAU PEDEAPSA GENEREAZĂ REPETAREA COMPORTAMENTULUI A ne preface că nu observăm comportamente care ne plac și a pedepsi comportamente care nu ne plac este un mod neinspirat de a-i ajuta pe ceilalți să-și dea seama ce anume așteptăm de la ei. Potrivit teoriei behavioriste cu privire Ia
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
etc. Dacă te recunoști pe tine vei prinde curaj să te pui în mișcare. Succesul naște succes. Micile reușite sunt trepte spre altele mai mari. După aceasta, trebuie să-ți crești afirmarea creativă. Dacă nu avem atitudinea pozitivă ne putem preface că o avem. De fiecare dată când ne prefacem că avem o atitudine trecem prin toate etapele, declanșăm emoțiile pe care apoi le întărim și consolidăm atitudinea pe care dorim să o cultivăm. În final atitudinea dorită se va internaliza
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
să te pui în mișcare. Succesul naște succes. Micile reușite sunt trepte spre altele mai mari. După aceasta, trebuie să-ți crești afirmarea creativă. Dacă nu avem atitudinea pozitivă ne putem preface că o avem. De fiecare dată când ne prefacem că avem o atitudine trecem prin toate etapele, declanșăm emoțiile pe care apoi le întărim și consolidăm atitudinea pe care dorim să o cultivăm. În final atitudinea dorită se va internaliza. Gândiți-vă că trebuie să luați parte la o
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
deoarece, așa cum remarca Mircea Eliade, în baladă, "semnificația acestei nunți nu mai este substituirea elementelor rituale cu scopul de a efectua simbolic o nuntă postumă; măreția fabuloasă a ceremoniilor mistice este răspunsul dat de păstor cruntului destin. El reușește să prefacă un eveniment nefericit într-o taină a nunții pentru că moartea unui tânăr păstor necunoscut se transformă în celebrări nupțiale de proporții cosmice". Astfel ia naștere o impresionantă imagine poetică a contopirii omului cu natura, căci ceremonialul morții văzut ca nuntă
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
26. ROM., an. XV, 29 ianuarie 1871, p. 1. Scrisoarea era însoțită de un comentariu în care, printre altele, principele Carol era învinovățit că, începând din 1869, își schimbase „cugetările și simțămintele“ față de țară („Pentru ce oare încrederea s-a prefăcut în temere, iubirea în ură și dezgust, simțămintele simpatice ce respirau actele din acea epocă în espresiuni ofensatoare, în insulte pentru națiune?“). La 30 ianuarie 1871 N. Blaremberg, într-o interpelare în Cameră, a calificat scrisoarea principelui Carol ca un
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
grave, avem nu numai dreptul, dar și datoria de a vă propune, domnilor deputați și domnilor senatori, noi alegătorii domniilor-voastre, măsurile cari le judecăm neapărate pentru vindecarea răului și cerem de la domnia-voastră să vă însușiți aceste propuneri și să le prefaceți în legi, dacă voiți a avea și pe viitor încrederea noastră. Pentru a propune remediul, trebuie mai întâi a constata răul. Să vedem dar, domnilor, cari sunt relele cele mai mari cari rod până la os țara noastră. Mai întâi ne
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
poate din colțul Bucureștilor, ales de dânsul, nu s-ar putea oare doborând acum de îndată clădirile ruinate ale monastirii, să se creeze pre platforma acelui deal o esplanadă înălțată și frumos potrivită, pre care locul altarului actual ar fi prefăcut într-o criptă boltită subterană d asupra căreia s-ar înălța monumentul planând astfel asupra unei mari părți a orașului? În acea criptă s-ar depune și s-ar păstra cu religiozitate, pre vechiul lui altar, capul lui Mihai Viteazul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
domnilor străini veniți invitați și nein vitați la cortul domnesc, nu, nici călușarii ce ați văzut, nici hora pe cari ați văzut-o nu sunt cele naționale, nu sunt cele ce trebuiau să fie. Surâsul d-voastră s-ar fi prefăcut în admirațiune când ați ,fi văzut pe cele adevărate“ (TRC., an. XIII, nr. 1201, 1 iunie 1875, p. 1). Bacalbașa a reprodus, desigur, din memorie citatul din text, deci cu mare aproximație. 6. I.C. Brătianu nu a fost prim-ministru
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
așa ceva, am fost torturat interior. M-am „răzbunat” notîndu le, să știu din gura cui le-am luat și, eventual, în gura cui să le pun. Sînt cuvinte de proză, din cea groasă, nu din cea subțire. Unele s-au prefăcut în mîl uscat, altele stau ca jăraticul sub cenușă. Cum sufli deasupra lui, dogoresc. Ca să fie cît de cît memorabile, cuvintele trebuie culese „cu pămînt cu tot”, ca arbuștii cînd îi muți dintr-un strat în altul, redate în contextele
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fraze ca la carte, pline cu regrete (e suspiciunea mea) factice. Alții s-au uitat la barba mea, au bîiguit două-trei cuvinte și au rămas cu gîndul suspendat, așteptînd să le ofer detalii. La rîndul meu, nu m-am putut preface că mă consolează toate acestea. *Doliul se opune preocupărilor obișnuite. Ceilalți uită asta și-mi cer să mă comport ca înainte. Sergiu, de pildă, mă întreabă dacă nu merg pe stadion, la meci, iar Genoiu mă solicită să iau cuvîntul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dator șase luni», a socotit el, fără să zîmbească. «Ba să mă scuzați, îmi sînt mie datori alții cu cei patru ani și șase luni, căci am fost condamnat pe degeaba!», i-am zis eu. «Cum pe degeaba?», s-a prefăcut el mirat”. „Chiar așa, moș Anani, - l-am întrerupt, sperînd să aflu un lucru pe care nu l-am discutat niciodată cu dînsul - , de ce te-au condamnat?” întrebarea mea l-a descumpănit: nu-i venea să creadă că într-adevăr
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cine să le facă. Radu, ca și cum n-aș fi la dînșii, s-a întors amețit de prin sat, cuminte ca un pisoi care așteaptă să fie certat pentru că a vărsat oala cu lapte. Din prag, bolmojește niște explicații. L. se preface că nu-l vede și nu-l aude, mutînd ba un lucru, ba altul, scuturînd, așternînd. Zice doar, ca pentru mine: „Dacă o mai ține tot așa cu băutura, are s-ajungă, sigur, ca «șcrob»”. „șcrob” e agentul sanitar al satului
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de naivitatea mea: e sinceră sau mimată? „înseamnă - a făcut el, grav - că-i dai persoanei o importanță pe care n-o are. Și un alt caracter...” Pentru că n-aveam cum să-l contrazic, am simțit că vinul băut se preface în fiere. *I-am întîlnit, la distanță de nici o sută de metri, pe Calimandric și pe Miluță Bortă. Ceea ce m-a frapat la ei e nesinceritatea cu care își poartă vîrsta. Primul avea părul vopsit castaniu-roșcat, iar al doilea, care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
om bun, nu suporta să întîmpine nici cea mai mică rezistență. „și tu ce faci, mă rog, în timpul ăsta: arzi gazul de pomană, plimbi «tulumba» de ici-colo?”, l-a cercetat el, de sus, ironic nevoie mare. „Care «tulumbă»?”, s-a prefăcut mirat S.A., rostind cu subînțeles cuvîntul care știa că-l delectează pe șef. înveselit dintr-odată „în forul său interior”, acesta a admis că, într-adevăr, logic, de recenzii se ocupă „sectorul de critică”. „Ian cheamă-l încoace pe Vasile
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Marcel Jouhandeau.) Ea caldă și iute, eu rece și domol. Cel care ar trebui să se efaseze ori să dispară din viața celuilalt, pentru a-l elibera, sînt, firește, eu. De unde și urarea: „Nu ți-ar muri mulți înainte!” Mă prefac că n-o aud, rabd pînă trece furtuna, apoi, cum zice undeva Arghezi, „aștept crîmpeie mici de gingășie”. *M-am trezit murmurînd: De teama barbarilor/ nopțile mi-s tot mai lungi și mai albe // Fă i, Doamne, să ne ocolească
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
reticenței celuilalt. Fugosul se crede sfidat cînd cel de alături toarnă apă pe foc tăcînd. Pala dă un pic înapoi, după care iarăși se înalță, despletită și fierbinte. În acele momente nu mai există nici o îndurare. Dacă „mutul” s-ar preface în scrum, tot n-ar da înapoi. Din contra, perspectiva ca acel lucru să se întîmple îi dă o stare de exaltare. Nu-i exclus atunci ca prin pereții casei respective să răzbată exclamația impregnată de sadism: „Ce fericită aș
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a apăsat pumnișorii în buzunarele pantalonilor, și-a aplecat umerii în față și a zîmbit ștrengărește, adăugînd: - „Chiar așa!” Surprins de conotația sexuală pe care a dat-o celebrei formule a lui Umberto Eco, am rămas mut. Sp. s-a prefăcut că se concentrează asupra altui articol din ziar. A urmat o tăcere stupidă, îndeajuns de jenantă. Din nou în vervă, marți a dat drumul la următoarea cogitație pe tema cuplului: „Eu nu cîrpesc niciodată - nici ciorapi, nici sentimente”. Miercuri, nesuportînd
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
poarta legată cu sîrmă. Neglijența mi-a fost explicată astfel: „Dacă ne-am ocupa de ea, s-ar supăra Tovarășul”! E o simplă deducție ori au avut semne în acest sens? Cei cărora le-am pus această întrebare s-au prefăcut că n-o aud, deși răspunsul e important pentru a înțelege atitudinea „conducătorului iubit” de azi față de predecesorii săi. Clar e doar faptul că el e în cele mai bune raporturi cu Mircea cel Mare, Mihai Viteazul, Avram Iancu! * Sincer
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
se reduce scopul „Ateneului”! Ulterior, incapabil să se țină de propria regulă, G. a făcut loc, nu o dată, recurgînd la justificări puerile, care-i trădau interesele, unor simpli veleitari. Afectați mai puțin de atari „manevre”, Sp. și A. s-au prefăcut mereu că nu le văd. Acum, călcat dureros pe coadă, ultimul înțelege, în sfîrșit, că trebuie să protesteze: „Uite, bătrîne - îmi zice - «numele importante» pe care mi le impune: Tărniceru, Voisei, Ciorcilă, Pasăre!” *„L’homme fort se tait et s
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nu scrii o carte? Atîția neisprăviți o fac, iar dumneata amîni. De ce?...” Evaluarea aparține unei foste doctorițe, un fel de nebună a orașului, care se înființează pe la toate manifestările literare și artistice. Eram în librărie, la o „lansare”. M-am prefăcut că nu i-am auzit întrebarea. După o nouă privire în jur, a schimbat chestionarul: „Cine-i domnul cărunt de lîngă doamna cu pălărie?” (Doamna cu pălărie era Carmen.) „E un milițian”, i-am răspuns. „și ce caută aici?” De
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Nicule, i-am zis, vreau să fiu bun, de vreme ce (cînd scriu, cînd vorbesc, cînd acționez) mă strădui să fiu comprehensiv. Însă bunătatea ca toleranță nelimitată e contrară ideii de sinceritate. Nu vreau să închid ochii în fața adevărului și să mă prefac că ignor ceea ce e notoriu”. M-a ascultat zîmbind compătimitor. *Pus în situația să răspundă unei critici făcute de Petru Cimpoeșu în „SLAST” (nr.24/1987), Adam se fofilează în felul său caracteristic, pretextînd mai întîi urgența unui „cap limpede
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]