10,251 matches
-
raționali și echilibrați care vor trăi În locul nostru În Ierusalim peste o sută de ani, nu simți de astă dată nici o tristețe. Dimpotrivă: un fel de zâmbet interior timid. Ei și? Ce arde? Să aștepte. Să-și aștepte rândul cu răbdare. Noi categoric Încă nu ne-am terminat treaba pe-aici. E o treabă lentă, dezgustătoare, deprimantă, dar orice ar fi, nu am rostit Încă ultimul cuvânt. După câteva minute se urcă În primul autobuz care opri lângă el În stație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
aceea mult mai senzuale și provocatoare decât orice furtună a simțurilor de pe lume. După o clipă, Îl inundă un val de rușine, care Îi stinse dorința. De ce renunțase azi-dimineață la trupul Yaelei? Dacă ar mai fi investit puțină șiretenie și răbdare, dacă ar mai fi insistat numai puțin, fără Îndoială că ar fi cedat. Fără să simtă nici un fel de dorință, dar ce conta? Mai era oare vorba despre dorință? Dar despre ce e vorba, În fond? Cele trei femei dispărură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe strada Alfasi. Baruch s-a oprit și a Început o conversație lungă În germană sau poate În cehă cu un bătrân rotunjor și Îngrijit, Îmbrăcat Într-un costum demodat, cu papion negru la gât, până când copilul și-a pierdut răbdarea și s-a apucat să-și tragă tatăl de mânecă. Acesta i-a tras o palmă și a strigat la el: „TÎ durak, tî smarkaci 1 !“. Apoi i-a explicat lui Fima că bătrânul era un profesor, un cercetător, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
printre colinele Molasse, ne-a ajuns și bufnetul ăsta: ceva ce nu mai putea fi recuperat, chiar dacă mama ar fi știut vreo metodă prin care să abată atenția măcar de la „bufnituri“. Tampona cu un burete mic locul, cu grijă și răbdare, deoarece bușitura îi făcea concurență lacului. O umezire prea abundentă ar fi dăunat luciului, care ar fi devenit mat în jurul adânciturii, cenușiu cum e cocleala; pe de altă parte, umezirea era necesară, ca lemnul vechi să se poată umfla. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
înceapă o relație fără amestecul prietenelor ei. — Asta pentru că Danny nu era un psihopat de la anunțurile personale. — Dar tot m-aș fi putut dovedi un psihopat, interveni Danny plin de înțelepciune. Îmi plăcea de el. Era de partea mea. Dar răbdarea Mariei era pe sfârșite și m-am gândit că ar putea sfârși certându-se. Și ar fi fost tot din vina mea cum se părea că era cazul tuturor certurilor din zona metropolitană londoneză, în ultimul timp. M-am ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Boxeri noi, am remarcat eu. Am zâmbit jenată, conștientă fiind că Mark nu era niciodată foarte bine dispus când era trezit dintr-un somn adânc. I-am urmărit expresia feței trecând de la iritată la veninoasă. Poate că era mahmur, ai răbdare. O să-și revină după ce bea o ceașcă de ceai și după ce-i spun veștile bune. Nu mă invită înăuntru, omisiune pe care am pus-o pe seama stării sale proaste, așa că am împins ușurel ușa și am trecut de el, atentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
să-i ia apărarea lui Tally. —Ție îți convine, tu ai avut toți acești ani în care te-ai bucurat de secretul murdar pe care l-ați păstrat cu toții. Eu încă mă obișnuiesc cu ideea. Lisa începu să-și piardă răbdarea. Nu-ți mai amintești cum era la 18 ani, Jen? Eram copii, zău, așa că e normal să fi făcut tâmpenii. Dacă nu ne putem ierta greșelile de acum douăzeci de ani ce șanse mai avem să ne iertăm greșelile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
starea lui e stabilă, iar Mark crede că ți-am spus deja toate astea. Crede că tocmai m-ai sunat. — Nu înțeleg nimic. Ce caută Mark acolo? Ai spus că Harry a avut un atac de cord? Mi-am pierdut răbdarea. Da, da. Uite, îți spun eu totul mai târziu. Nu ai de gând să mă întrebi de ce am sunat? întrebă Lisa cu un aer jignit. Nu cred că voiam să aflu. —O, îmi pare rău, Lisa. E nebunie mare aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
până la primul etaj și am trecut repede de zeci de rafturi încărcate cu haine care miroseau scump și nu mi se potriveau deloc. Mda, nimic pentru mine, am zis eu. Hai, să mergem în altă parte. Maria pufni pierzându-și răbdarea. —Unde? La magazinul cu articole pentru camping? Vino după mine. Ne-am oprit în fața unui raion care m-a năucit prin gama de culori. — Cred că ăsta e raionul pentru clovni, am șoptit, sperând să nu mă audă vânzătoarea fioroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ea? — Intenții matrimoniale, adică? Bineînțeles că nu. — Cred că ea le nutrește față de tine. — Fenimore Înțelege perfect care e natura relației dintre noi. Ea se bazează pe interesul comun față de cărți și de arta scrisului. — Mă mir că ai avut răbdare să-i citești povestirile alea nesărate, zise Alice țâfnoasă. Gelozia ei era atât de transparentă, Încât Îi dădea posibilitatea să o tachineze, la rândul lui, luând În râs subiectul. Dat fiind că ducea o viață retrasă, aventurându-se doar arareori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
crescuse constant, și nu doar pentru că făcuse comentarii inteligente și laudative la adresa Muzei tragice, din care soțul său primise un exemplar din partea autorului (deși soțul nu lăsa să se vadă că ar fi deschis cartea). Henry Îi era recunoscător pentru răbdarea și umorul pe care le manifestase În perioada „tăieturilor“, iar personajul lui Claire Cintré Începuse să se contureze foarte frumos. Până acum, Compton Însuși se dovedea a fi o mică dezamăgire, dar nu Îi putea atrage atenția asupra greșelilor făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Pentru o primă piesă de teatru, are multe calități, zise Archer plat. Dar are și câteva imperfecțiuni, asupra cărora cred că este bine să vă atrag atenția. Continuă cu comentarii detaliate despre construcția piesei, pe care Henry abia dacă avu răbdare să le asculte. Mai târziu avea să vină și vremea retușurilor și a ajustărilor. Acum nu voia decât să Își savureze succesul. Veți recunoaște, cred, că spectacolul a fost foarte bine primit astă-seară, spuse el cu o undă de asprime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să Îl contrazică. Nu avea câtuși de puțin dorința de a-și vedea textul expus examenului unui public pe care rezultatele slabe ale trupei Îl făcuseră să fie sceptic. În teatru, eșecul era contagios. De aceea, Își Îndemnă spiritul la răbdare, deși, după cum Îi scria lui William, tânjea după „realitatea, ingeniozitatea și combinația de amuzament și dezgust a repetițiilor“. Temerile lui Daly pentru Oamenii pădurii se dovediră Întemeiate. Spectacolul se bucură de aprecierea publicului de la premieră și de cronici binevoitoare din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sfârșitul lungii epistole, relata și prăbușirea montării cu Calea doamnei Jasper, afirmând că fusese ușurat să rupă relațiile cu mizerabilul, cu Daly. „Cu toate acestea, a fost pentru mine motiv de profund dezgust și dezamăgire“ - recunoscu el - „o risipă de răbdare și muncă laborioasă, sacrificiul unor câștiguri pe care contam În mod serios. Dar à la guerre comme à la guerre. Intenționez să lupt din toate puterile pe acest front Încă un an - 1894 - și pe urmă (dacă până atunci victoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Madame de Cintré, pe care l-a ales Împreună cu dna Compton“. Citind, Îi dădură lacrimile. Singura consolare, limitată, pe care o avea de pe urma jurnalului era că Alice nu rostea nici un cuvânt de critică la adresa lui, personal; dimpotrivă, Îl lăuda adesea pentru răbdarea și bunătatea lui, În termeni care aproape Îl făceau să roșească: „I-am adus griji și necazuri nesfârșite dar, În ciuda lor și a naturii extraordinare a problemelor mele, nu am zărit niciodată vreo urmă de iritare pe chipul lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
le mânuia fără probleme, numai pe pușcă nu punea mâna, pe armă, pe carabina de 98, care făcea pentru el, ca și pentru noi toți, obiectul pregătirii premilitare. A fost supus pedepselor de tot felul, a fost tratat cu toată răbdarea, dar nimic nu a funcționat. Până și golirea cu găleata fixată la capătul unei prăjini lungi a latrinelor trupei, în care colcăiau viermii, o pedeapsă care în jargonul militar se numea „centrifuga de miere“, el o îndeplinea ore întregi temeinic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
întruchipează pe mine: permanent la îndemână, se află, alături de alte obiecte găsite, în sertarul de sus al pupitrului și vrea să fie ținut în lumină, să i se ceară lămuriri. Fie că-s păianjeni, țânțari sau gândaci, dacă ai ceva răbdare, încep să-ți răspundă... Dar ce anume văd eu, de îndată ce-l privesc, la lumina lunii în primul pătrar, pe tanchistul rătăcit ca ediție timpurie a unei persoane ce a înaintat în ani? Arată de parcă ar fi scăpat dintr-un basm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
oțet, nu prea puțin, fiindcă, așa cum desigur se știa, oțetul își pierde din gust când se răcește. „Și acum, rog frumos, deșertăm tot într-un vas mare de lut, așezăm la răcoare și așteptăm și așteptăm cu un pic de răbdare, că doar avem destul, nu-i așa.“ Pe durata unei pauze lungi, în timpul căreia idealul nostru de răcituri din cap de porc reușea să se închege de la sine și fără nici un fel de alte ingrediente, în timp ce afară, pe o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
chef de război nu este doar pentru NKVD-ul rusesc o pacoste ce se cere lichidată: și serviciile secrete vest-europene plănuiesc să-l înlăture, Patton vorbește prea tare, prea mult și prea devreme. Patton nu e în stare să aibă răbdare. Patton trebuie să dispară, fie și cu ajutorul unei rațe umplute, care conține, în loc de peliniță, un alt condiment... Cam așa ar putea fi demonstrate, conform scenariului, regulile jocului în timpul Războiului Rece; așa ar putea fi prezentată fără grabă, minuțios, ora nașterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se va tot pune de-a curmezișul Toba de tinichea; o carte al cărei conținut acumulat a aruncat umbre, înainte de a fi închis între coperți și de a învăța imediat după asta să meargă. De pildă, pe hârtia de o răbdare proverbială l-am desprins pe starostele calfelor, Korneff, din atelierul lui Göbel și i-am amenajat propriul lui atelier familial pentu ca el să-l poată învăța pe eroul cocoșat al primului meu roman ca, mânuind dreptarul, șpițul și dalta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aprecierea fără vreo obiecție critică a unor poezii care sufereau de o avansată beție de metafore; poate că noul venit, care era privit ca un viitor și, pe deasupra, promițător poet, a beneficiat de un bonus. Și mai uimitoare a fost răbdarea cu care Karl Hofer, care ședea parcă însingurat în acea adunare, a suportat apariția mea la început timidă, apoi cât se poate de sigură. Eu m-aș fi interogat cu mai multă severitate. Ce a rămas este figura lui Hofer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pus receptorul la loc în furcă după primul apel. O dată sau de două ori a răspuns secretariatul, dar fără să i se vorbească. Fise cheltuite degeaba. Dar cabina telefonică nu se lăsa ocolită în veci. Ea aștepta, dădea dovadă de răbdare, părea să mă aștepte pe mine, ezitantul: capcana la pândă. Curând, mi se ivea deja înaintea ochilor când eram încă în drum spre Steinplatz sau când, venind de la atelier, puneam piciorul în curtea interioară a facultății. Cabina îmi venea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
eleganță discretă, așa arată ea. Tabla gri-albăstruie care-o îmbracă și care nu ruginește niciodată. Zgomotul ei ușor, accesibil sistemului meu cu două degete, măgulește urechea. Uneori se mai înțepenește o literă sau alta și asta mă învață să am răbdare, așa cum ea dă dovadă de răbdare atunci când eu fac tot timpul greșeli. E drept, le are și ea pe-ale ei. Adeseori, panglica se blochează. De un lucru însă sunt sigur: îmbătrânește, dar nu se-nvechește. Țăcănitul ei anunță până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
gri-albăstruie care-o îmbracă și care nu ruginește niciodată. Zgomotul ei ușor, accesibil sistemului meu cu două degete, măgulește urechea. Uneori se mai înțepenește o literă sau alta și asta mă învață să am răbdare, așa cum ea dă dovadă de răbdare atunci când eu fac tot timpul greșeli. E drept, le are și ea pe-ale ei. Adeseori, panglica se blochează. De un lucru însă sunt sigur: îmbătrânește, dar nu se-nvechește. Țăcănitul ei anunță până departe prin fereastra deschisă că trăim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
prea destule pentru a Întări chiar și curajul cel mai fleșcăit*; Ricardo - fir-aș al naibii să fiu! - a ajuns În ascensorul care cobora cu curajul la pământ și cu vorba „sinucidere“ limpede gravată În priviri, la dispoziția privirii și răbdării clarvăzătorului care ar fi descifrat-o. În sumbre clipe de dor, nici o farmacopee nu este la fel de valoroasă ca simpla și reiterata Natură care, atentă la amăgitoarele chemări ale lui april, se revarsă, abundentă și văratecă, pe șesuri și În trecători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]